9,443 matches
-
în reprimarea dușmanului sau, dimpotrivă, prin hidoșenia morală proprie „exploatatorilor”, ci prin felurite ciudățenii. Nimeni nu nega autenticitatea picturii de mediu, dar - se spunea - clasa muncitoare nu are nevoie de orice autenticitate. Adevărul este că de la început prozatorul narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe comice până la absurd, fapte comise de inși într-o ureche, dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
-și aventura cu Asta Dragomirescu, cântărețul Radu Zăvoianu reface, implicit, cu minuție, cadrul și ambianța în care s-au consumat principalele momente ale acestei relații: într-un sat dobrogean, pe șantierul de la Mogoșoaia, la Pustnicul, pe Bărăgan, la o vânătoare neobișnuită (de câini) în Balta Brăilei. Un moment colateral, derulat într-o cârciumă din Brăila, e adus în prezent de Ramițki, scriitorul. Momentele nodale ale scenariului sunt tot atâtea ceremonialuri bahice, culminând cu o petrecere orgiastică desfășurată în noaptea de Crăciun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
mai puțin în scrierile pentru copii (Caii albi din orașul București, Casa care se leagănă). Proza lui Fănuș Neagu poate fi citită și admirată pentru calitățile ei intrinseci: o proză carnavalescă, un nesfârșit lanț de metafore în sărbătoare, un simț neobișnuit al miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe care noile promoții de scriitori n-o mai cultivă. EUGEN SIMION SCRIERI: Ningea în Bărăgan, București, 1959; Somnul de la amiază, București, 1960; Dincolo de nisipuri, București, 1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
motivație și vigilență comparăm condițiile care provoacă ridicarea nivelului motivațional și al vigilenței. Intensitatea stimulării joacă un rol în apariția unei motivații negative (teoria lui N.E.Miller), având și un rol în trezirea atenției, a emoției. De asemenea, orice stimul neobișnuit suscită o creștere a nivelului de vigilență, trezirea atenției și eventual a emoției. Efectele motivației constau într-o creștere a nivelului activității, apoi într-un consum exagerat al energiei de rezervă. Aceste efecte se explică de asemenea și printr-o
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
mai mult timp atenția decât narațiunea. Un stimul mai intens atrage atenția mai curând decât unul slab. Efectul prosexigen se datorează nu numai dimensiunii sau intensității stimulului ci și contrastului față de fond. O caracteristică comună stimulilor prosexigeni este caracterul neprevăzut, neobișnuit, eventual contradictoriu cu ceea ce se așteptase sau este perceput simultan în altă parte acest caracter îl putem descrie spunând că acești stimuli aduc o mai mare cantitate de informație decât stimulii previzibili (teoria informației). Analiza acestor stimuli pune o problemă
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
cele corespunzătoare seriei etc. În altă serie de experimente se înregistrează direcția și durata fixării privirii în cursul prezentării simultane a doi stimuli care se deosebesc prin calitățile de mai sus (complexitate, regularitate, dispoziție etc.). Incongruitatea se asigură prin combinații neobișnuite ale părților unui animal cu ale altuia, complexitatea‚ prin adăugarea unor elemente omogene sau eterogene etc. Expunerea unei perechi de figuri durează 10 secunde. Durata fixării figurilor complexe, absurde, eterogene, neașteptate este mai mare decât a perechilor opuse. Rezultatele nu
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
mitului, Attis i-a devenit infidel, fapt pentru care Cybele l-a indus într-o stare de frenezie după care avea să moară. Apoi a fost redeșteptat la o nouă viață și reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-înșii o stare mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
omului din perioada elenismului. Incapacitatea religiilor antice greco-romane de a oferi un răspuns îndestulător acestui interogativ palpitant al omului au determinat orientarea acestuia spre noile forme de credință, a căror forță de atracție era sporită continuu de natura misterioasă și neobișnuită al ceremonialului de inițiere. Ceremonialul părea un ecou din viața de dincolo, iar acestuia i se adăugau cântecele și rugăciunile cultului capabile să captiveze prin intensitatea sentimentului multe suflete sensibile și neliniștite.Reprezentările lumii de dincolo erau dominante și în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scrie opera, ba chiar trebuie să ținem cont că au avut anumite influențe asupra sa și implicit a textului. O notă caracteristică ne prezintă în acest sens și considerația sa față de creștinism și legea creștină; exprimarea sa nu reprezintă ceva neobișnuit pentru acel timp și se regăsește în literatura și în arta creștină antică. Autorul acceptă motivul curent al legii creștine întărindu-i, printr-o coloratură romană, caracterul legal. Celebrul edict al lui Theodosius I (379-395), Cunctos populos (27 febr. 380
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de alți scriitori păgâni, care au început să-i acuze pe creștini de inerție și indiferență, batjocorindu-i și considerându-i dușmanii ordinii stabilite. Neputând tolera această stare de lucruri, care era cu totul în dezavantajul ei, Biserica, exceptând perioadele neobișnuite de persecuție, se bucura de mulți ani de pace, amenințați spontan de comportamentul antimilitariștilor, s-a văzut constrânsă să intervină pentru a clarifica autorităților diferențele de acțiune și ideologie, pentru ca vinovăția unora să nu se reverse în întregime asupra întregii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
desăvârșit despre atitudinea creștinilor în lume și față de autorități: Creștinii nu se diferențiază de ceilalți oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin obiceiuri de viață. Într-adevăr, ei nu locuiesc în orașe proprii, nici nu folosesc vreun limbaj neobișnuit, nici nu duc un tip special de viață. Învățătura lor nu a fost inventată prin reflecția și cercetarea oamenilor iubitori de noutate, nici nu se bazează pe un sistem filozofic uman, așa cum fac unii. Locuiesc în orașe atât grecești, cât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întărește ipoteza potrivit căreia, dintre slujirile militare existente, creștinii le preferau pe acelea în care nu erau direct implicați în acțiuni belicoase și de violență. Polemistul african nu ezită să critice lâncezeala soldaților creștini (fratres commilitones), care considerau că atitudinea neobișnuită a soldatului din De corona o căutare deliberată a martiriului, faptă condamnată de Biserică și considerată expresia unei auto-glorificări fanatice, capabile să dea naștere la apariția altor situații de criză cu puterea civilă ce puteau fi evitate cu un minim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecutoare, Nero nu s-a ținut cu scrupulozitate de lex Cornelia de maiestate (81 a.Chr.), aplicând suplicii străine acesteia, după cum putem deduce din cuvintele lui Tacitus: quaesitissimis poenis adfecit; adjectivul quaesitissimis vrând să indice pedepse foarte studiate, căutate, rafinate, neobișnuite, în afara celor ordinare. Istoricul folosește superlativul pentru a specifica și mai mult că, unele dintre acele pedepse, nu erau pe atunci încă în uz. Împăratul nu s-a limitat doar la arderea de vii a unor creștini, la răstignirile pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Agaun. Execuția în masă a soldaților creștinilor s-a petrecut întocmai; faptul nu trebuie să devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus (55-117) spunea că toți l-ar fi considerat demn să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Vasile din Cezareea (329-279) și Grigore din Nazians (329-390), care i-a făcut o descriere aparte: Nu prevedeam nici bun văzând acel gât mereu în mișcare, umerii săltători asemenea platourilor unei balanțe, ochii cu privirea unui nebun, mersul nesigur, nasul neobișnuit, râsul strâmb și convulsionat, mișcările capului fără nici o logică, cuvântul ezitant, întrebările puse fără nici o rânduială și gândire, și răspunsurile care se încurcau între ele ca ale unui lipsit de cultură. În 355 a fost numit cezar în Gallia, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru un bărbat atât de excentric, ale cărui virtuți militare și capacități de inteligență ascuțită erau oarecum întunecate de un caracter volubil, irascibil, fariseic și iritant, care îl făceau foarte dușmănit de popoarele Orientului Mijlociu. Iată câteva dintre atitudinile sale neobișnuite: a) a luptat împotriva trupelor binefăcătorului său Constantius II (337-361), care îl promovase cezar (355), iar după moartea acestuia a asistat întristat la funeraliile (361), nu știm cu ce opinie din partea celor prezenți; b) sacrifica în secret zeiței Beluna și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Atât fragmentul din Apologeticum care afirmă și laudă prezența creștină din armata romană, cât și polemica opusă acesteia din De corona (Cununa soldatului), care ne mărturisesc doar existența soldaților creștini în trupele romane. La un moment dat și în chip neobișnuit, un soldat creștin a ajuns la concluzia că serviciul militar era în contradicție cu calitatea sa de creștin, datorită anumitor atitudini idolatrice specifice vieții militare romane. Tertulian nu ne spune nimic despre amploarea fenomenului. Faimosul episod al ploii miraculoase este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau ca filosofia pragmatică a educației (Dewey). Raportându-se astfel la formarea conștiinței individului, ca scop și efect al acțiunii educaționale, unii cercetători (Demers, 2008) sintetizează dintre posibilitățile ei în umanizarea individului prin: • efectuare de acte conștiente, • rezolvare de evenimente neobișnuite, cultură, artă sau experiențe profund spirituale, • raportare la mediul uman, • transmitere de valori, • dezvoltare a dimensiunii ereditare, • introducere în etica vieții, • schimbare a paradigmei instruirii cu cea a priorității educației, • eliberare ca ființă și manifestare a libertății, • influențare a echilibrului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
care intră în acțiune. Ierarhizarea mărimii personajelor ne ajută să înțelegem relațiile care se stabilesc în imagine. Contrastul formelor vitalizează și dinamizează imaginea. Mișcată, linia dă un plus de expresivitate compoziției temei alese și o impune prin caracterul ei straniu, neobișnuit. XI. Orientarea formelor în compoziție 1. Casetarea imaginii Reușita unei compoziții se leagă de felul în care așezăm, organizăm și ordonăm formele în vederea transmiterii unui mesaj. Analizând semnificația fiecărei zone principale în care amplasăm centrul de interes al imaginii, constatăm
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
întâlnirea liniilor în unghi drept știm că dă naștere echilibrului perfect, o desfășurare a lor în spațiu dă naștere unei mișcări cu un alt caracter, cu structură arhitectonică imaginară, surprinzătoare. Atunci când cel care stabilește traseul știe să găsească o direcționare neobișnuită, tensiunea crește și neliniștea începe să fie prezentă în imagine. Mai puțin evidentă atunci când liniile sunt fragile, mișcarea se evidențiază pe măsură ce grosimea lor crește, pentru a scădea în momentul în care liniile devin forme ample, suprafețe. Imaginea devine agresivă atunci când
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
care transmite caracterul dramatic al evenimentelor evocate. * * * O tratare geometrică a imaginii cu linii oblice întâlnim la Liviu Stoicoviciu, care, în structurile sale grafice și spațiale, riguros simetrice față de mai multe axe, reușește să obțină, prin creșteri ritmice, armonice, o neobișnuită poezie calmă a imaginii. * * * Tot ceea ce este dramatic și violent în aceste trasee frânte, fracturate devine blând și muzical în cazul mișcării liniilor curbe și contracurbe. Aspectul vălurit, melodios al acestor cărări în imagine are o eleganță care poate ajunge
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
care afirmă că îl interesau pensulele imperfecte, deoarece în traseul lor, produceau accidente imprevizibile deosebit de expresive în imagine. În momentul dezlănțuirii creatoare gestuale, disciplina mâinii scapă de sub control și iese la lumină partea de subconștient care dă farmec și substanță neobișnuită imaginii. Rezultatul este net superior creației total controlate de inteligența și sensibilitatea artistică. Târziu, în secolul XX, occidentalii europeni au început să se trezească datorită unor artiști vizionari și să înțeleagă frumusețea caligrafiei și au făcut din scriitura orientală un
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
și relativitatea între văzut și nevăzut, simbolizând oarecum modul în care operează spiritul Dao. XXI. Treptele orientale spre sublim Chinezii stabilesc patru trepte pentru atingerea sublimului: 1. competent, când pictorul capătă îndemânare și poate reda înfățișarea exterioară a naturii; 2. neobișnuit, caracterizat prin gustul individual spre virtuozitate. Artistul pictează contururi largi care nu concordă cu adevărul motivului reprezentat; lucrurile pe care le face sunt stranii, aparte, lipsite de veridicitate; 3. minunat, divin e pictorul care pătrunde cu gândirea natura tuturor lucrurilor
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
aceste elemente adunate alcătuiesc ceea ce noi numim stilul Dürer. Tot un stil inconfundabil are arta grafică a lui Goya. Indiferent dacă este vorba de desene sau de gravuri, întâlnim o nouă modalitate de a organiza suprafața prin contraste șocante, evocatoare, neobișnuite. La Goya, fiecare individ are un caracter precis conturat, care ne dezvăluie întreaga biografie a personajului. Există în opera sa elemente expresioniste care dau forță și accentuează sensul imaginii, în care tragicul și grotescul trăiesc în dialog. Artistul simte realitatea
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
și un rol deosebit, între vectorii creativi, motivației și atitudinilor creative. P.P. Neveanu enumera între atitudinile creative: încrederea în forțele proprii și înclinarea puternică către realizarea de sine; atitudinea antirutinieră; interesele cognitive, curajul în adoptarea de noi scopuri și obiective neobișnuite; perseverența în căutarea soluțiilor noi, originale; simțul valorii, atitudini direct creative cum sunt receptivitatea față de tot ce este nou și respectul față de originalitate. Din perspectiva cercetărilor aplicative în domeniul psihologiei creativității, a proiectării, elaborării și realizării unor programe de formare
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]