9,277 matches
-
și ascunse, cu limbajul total al emoției și rațiunii îngemănate - omului în întregul său, ca ființă integrală. Chatterton a fost primul care "a văzut că muzica limbajului poate fi variată în vers pentru a se potrivi diferitelor emoții, că existau nesfîrșit de multe forme pentru nesfîrșit de multe simțăminte", ce așteptau să fie exprimate din labirintul lăuntric omenesc spre a fi apoi transferate către lumile lăuntrice ale celor ce vibrează la acordurile auzite și neauzite ale "sinfo-picturii" cuvintelor poetice. În mod
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
al emoției și rațiunii îngemănate - omului în întregul său, ca ființă integrală. Chatterton a fost primul care "a văzut că muzica limbajului poate fi variată în vers pentru a se potrivi diferitelor emoții, că existau nesfîrșit de multe forme pentru nesfîrșit de multe simțăminte", ce așteptau să fie exprimate din labirintul lăuntric omenesc spre a fi apoi transferate către lumile lăuntrice ale celor ce vibrează la acordurile auzite și neauzite ale "sinfo-picturii" cuvintelor poetice. În mod uimitor, într-adevăr, ca în
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
conducînd la o identificare aproape completă între subiect și obiect, și prin urmare la o vindecare aproape totală a rupturii din om, care astfel nu mai era separat de Natură/Univers cu toate contradicțiile sale, nu mai era fragmentat în nesfîrșit de multe dihotomii/dualisme. Afirmarea cea mai clară a noii viziuni asupra suicidului apărea însă în 1777, în micul eseu - publicat postum de mai multe ori (vezi edițiile succesive din 1783, 1784, 1789, 1799 și 1917) - intitulat Of suicide / Despre
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Canynge încă era-nfășurat în pat de carne, Și-am văzut toate acțiunile ce fost-au înainte, Și-întregul sul al Sorții s-a desfășurat". - "noapte sumbră"; "Domnița lui, sinele-i secund, își dădu răsuflarea, / Cătînd viața cea veșnică și lumina nesfîrșită, / Și-așa fugi de la preabunul Canynge; mare greșeală-a Morții!"; "biserica Redcliffe (oh, lucrare-a mîinii cerului, / Unde Canynge se-arată ca unealtă!)". The parliament of sprites / Parlamentul spiritelor: - "Deși ți-e trupul slab, sufletul tău este apururi tînăr"; "conștiința
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Fără cruce nu putem avea Inviere. Petru C. Baciu depune propria mărturie și scrierile lui sunt dovada unei vieți, arc peste timp, aproape un secol de existență, pentru... Adevăr! Liliana Amzărescu Ea m-a însoțit timp de șase luni în nesfârșitele nopți și zile fierbinți când, urmărit de hăitași, urcam înalte trepte spre lumea de duh așteptând seninul altor zile în lupta cu fiara apocaliptică. Crucea mi-a dat curaj și bărbăție, mi-a fost spadă și scut. Să te arunci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
afirmație sau o părere. Pot să sune chiar a provocare, așa cum au fost interpretate în ultimul exemplu. După ce am folosit "podul", să nu mai vorbim! Să ne stăpânim dorința de a umple cu perle de înțelepciune golul produs de aparent nesfârșita tăcere care poate urma acestor "poduri". Palmele întinse înseamnă că responsabilitatea de a vorbi în continuare a fost transmisă interlocutorului, așa că lăsați-l să se descurce singur cu replica următoare. După ce i-ați transmis controlul, lăsați-vă ușor pe spate
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
încheagă și se destramă prietenii, se consumă drame și se pun la cale fapte ce schimba viața unor oameni. E o viață înșelătoare, comparabilă cu starea călătorilor aflați pe un vapor ce stă să se scufunde și pentru că, sub ploile nesfârșite, orașul pare o insulă. Lupta dintre nou și vechi, dintre mentalități ireconciliabile ar constitui esență românului, iar ploaia fără sfârșit ar putea fi singurul răspuns la această criză: în ultimele clipe de viața lui Gabriel i se năzărește „în locul Iașului
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
neucis, iese la iveală în compensarea metaforică pe care o aduce scrisului său, mai adesea abstract și teoretizator. ȘERBAN CIOCULESCU Credem că poziția lui de mijloc derivă dintr-o mare și directă experiență a artei și mai ales din constatarea nesfârșitei ei varietăți. Criticul de vocație, afirmat încă din epoca studenției, și-a dublat această activitate, care avea să-l consacre în istoria literaturii române, cu una de poet ocazional sau de producție intermitentă, în succesiunea ermetismului mult mai acuzat al
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
poate fi realizată doar urmând calea deschisă de Buddha după Trezire. Capacitățile de meditație sunt unidimensionale și înguste, lăsând neatinse deopotrivă evoluția intelectuală și cea morală. Prin meditație, lumea aceasta și problemele ei dispar, dar meditația nu poate dura la nesfârșit. E nevoie și de altceva pentru izbăvirea totală de suferință. Vorbele frumoase pe care i le-au adresat cei doi maeștri n-au avut pentru viitorul Buddha „decât răsunetul aceleiași găunoase retorici ce a învăluit ignoranța și neputința omenească dintotdeauna
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
permite, grație „ochiului său divin”, să îmbrățișeze totalitatea lumilor și eterna lor devenire, adică ciclul teribil al nașterilor, morților și reîncarnărilor determinat de karma. La veghea a doua, Gautama își recapitulează nenumăratele vieți anterioare și contemplă în câteva clipe existențele nesfârșite ale celorlalți. În timpul celei de-a treia veghi din noapte, a avut loc Revelația, Consacrarea sau Trezirea (boddhi). Acum, Gautama a înțeles că existența este suferință și că la eliberarea de suferință se ajunge prin suprimarea dorinței de viață. Cauzele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în starea sa de fericire. A meditat îndelung asupra noii înțelegeri a robiei oricărei existențe individualizate: forța fatală a ignoranței înnăscute, care își împrăștie vraja asupra tuturor viețuitoarelor; setea irațională de viață de care e pătruns totul după aceea; ciclul nesfârșit al nașterii, suferinței, decăderii, morții și renașterii. După scurgerea acestor șapte zile, Buddha s-a ridicat și a mers până la un banyan, „copacul păstorului de capre”, la poalele căruia și-a reluat poziția cu picioarele încrucișate; și acolo, vreme de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de libertate morală și de eliberare de orice prejudecată. Viața sa spiritualizată, eliberată de dependențele de senzorialitate, de interesele ființării în lume, de dependențele față de sine însuși și de mândria sa, ni se arată în noblețea, în răceala senină și nesfârșita blândețe a firii sale. Oare ce ne atrage atât de irezistibil? Să fie oare liniștea, înțelepciunea, pacea adâncă a ființei sale? Desigur, toate aceste calități cooperează în a exercita asupra noastră o puternică forță de atracție. Dar oricât le-am
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
celor din mâna sa. Ănanda a răspuns: „Frunze de toamnă cad pretutindeni și nu pot fi numărate”. Atunci Buddha a spus: „Tot astfel și eu nu vam dat decât un pumn de adevăruri, dar în afara lor mai există un număr nesfârșit de alte adevăruri, care nici ele nu pot fi numărate”. Buddhismul este în esența sa o disciplină pe care omul și-o impune lui însuși, o doctrină practică, dedicată în primul rând negării suferinței și doar în mod secundar elucidării
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
foștii mei elevi, studenți, medici... Dar credeți că sunt respectați foștii deținuți? Știți cum e? Nici n-avem nevoie să ne bage În seamă. Ce-am pierdut, nimeni nu poate da Înapoi... Nici tinerețe, nici umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare la speranță și de la speranță
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
praful uitării sub care erau amenințate să fie înmormântate. Femeile din câmpul artei, al literelor sau chiar numai al galanteriei sunt și ele mușcate de preacunoscutul șarpe al deșertăciunii. Memoriile femeilor dornice de a deveni celebre împodobesc vitrinele și, astfel, nesfârșitul domeniu al cunoștințelor umane este îmbogățit, astăzi, cu un bagaj de nimicuri agreabile și chiar de lucruri intime, pe care pudoarea femeiască se silea altădată să le ascundă cu îngrijire indiscreției profanatoare a vileagului. Astăzi toate aceste precauțiuni nu mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în colțul stradei Râureanu 3 cu Calea Victoriei, atunci Podul Mogoșoaiei. Astăzi casa nu mai este, în locul ei s-a clădit o casă cu etaj în care e instalată Librăria Hertz. Când am intrat înăuntru am rămas în admirație în fața unui nesfârșit galantar așezat în mijlocul sălii pe care erau așezate tăvi și farfurii lungi cu movile de raci fierți, pilaf de raci, pui fripți, fructe și alte felurite bunătăți. 1. Hotelul Concordia-veche (str. Smârdan nr. 42) a funcționat până în anii celui de-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tot vechiul impresar italian Papa Franchetti, cel care avea meșteșugul să aducă întotdeauna câteva elemente de mâna întâia. În anul acela adusese, printre alții, pe un foarte reputat tenor, numit Patierno. Patierno mai fusese în București, așa că a debutat în mijlocul nesfârșitelor aplauze.91 89. Bolliac vorbea, negreșit, nu de cei 200 000 locuitori ai orașului, ci numai de clasa restrânsă aristocrată (n.a.). 90. Cezar Bolliac, Ristori, TRC., an. IX, nr. 939, 9/21 septembrie 1871, p. 3. 91. În anii la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se făcea marea politică a zilei, aci veneau toți liberalii, cari erau în opoziție pe vremea aceea; aci se punea țara la cale. Cafeneaua, cu două biliarde și cu o altă sală în fund, unde se jucau ta blele și nesfârșitele partide de domino, era alăturată cofetăriei. La bufet trona șeful cofetar dl. Ilie, iar marcher era un grec foarte înalt, cam bătrân, cunoscut de toți Bucureștii. Obișnuiții îl porecliseră: Manafu, numele lui era Iani. Fialkovsky nu mai era o cafenea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
văd pe nimeni. Spațiul era gol: miile de oameni cari veniseră în urma noastră de la circ zburaseră! Doar câteva călcâie în fugă și atât. Rămăsesem în fața baionetelor numai noi, vreo zece, comitetul studenților. Dar un iuruș izbucnește din localul Primăriei, un nesfârșit număr de bătăuși, toți mitocani tineri, sprinteni și voinici, toți cu pantalonii creți, anul 1875 253 31. În Piața Mare, Piața Unirii de astăzi. Pentru a ajunge în Piața Ghica grupul manifestanților, venind dinspre Calea Mogoșoaiei, „cotise“ de pe strada Carol
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bilete, de primul tren, cel de la ora 23, nici n-am putut să mă apropii, atît era de mare aglomerația. Următorul a venit după două ore. În fine, după ce m-am urcat, distanța pînă la compartiment mi s-a părut nesfîrșită: soldați care se întorceau din permisie, beți, vulgari pînă la nerușinare, țigani dormind pe jos între flegme și mucuri de țigară, fete lipite îndrăzneț de partenerii lor ocazionali, mormane de bagaje etc. În timpuri de criză, toți aceștia s-ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frumoasă și sănătoasă, care stă gard în gard cu ea. La plecare, afară, în aerul rece al nopții, am sfătuit-o să se împace. Scîrțîind, mi-a zis: „Eu încerc, dar ea tari ră mai e!” Sub Oadeci, aria soacrei, nesfîrșită... *„Nici nu știți ce zi importantă e azi (1 august), dom’ Călin!”, îmi spune, intempestiv, Măndica. Recunosc că, într-adevăr, nu știu. „în urmă cu 22 de ani am venit în redacție”, îmi explică ea. Își aduce aminte „cît de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate fi într-adevăr exhaustiv. Vorba fetei din „La oglindă”: „Multe știu, dar nu știu toate.” Mereu e ceva de completat, mereu apar noi conexiuni, noi idei. Numai dorința de a mai face și altceva ne oprește de la continuarea la nesfîrșit a aceleiași lucrări. Dar și atunci cînd trecem la alte teme, rămînem în bună parte prizonierii celor abordate înainte. *Bat clopotele... Nimeni însă nu întreabă de ce sau pentru cine. Pare inutil, de vreme ce există „Mica publicitate” în ziare. *Pot spune despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de obiecte, cu ce semnificație am învesti o sculptură în malachit sau (tocmai trecusem prin fața lupei prin care putea fi văzută) o sculptură într-un bob de orez? Pentru noi, acestea sînt ocupații exotice, „chinezării”. Tipul care să lustruiască la nesfîrșit, cu dragoste, biela-manivela aparține trecutului. Locul lui l-a luat, cam peste tot, insul care rasolește, fără remușcări, treburile. Nervii noștri s-au subțiat, nu mai avem răbdare. În literatură, m-a întrebat ea, simțindu-mi rezistența la unele din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-o să mai vină. Sînt zile cînd scriu cu apă, fără culoare sau cu zemuri de împrumut. Iese un „text” ce poate fi al meu și, deopotrivă, al oricui. La relectură, mă nemulțumește și, nu o dată, mă sperie. Apoi, din nesfîrșite combinații mintale, apare fraza de care sînt mulțumit, pregnantă, cu rezonanță. Mi-e de-ajuns, încetez treaba: a continua ar fi un abuz. *„ș-un cîntec e un izvor de fapte mari” (Vlahuță, „Nunquam ridendi”). Asta destul de rar însă, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]