10,542 matches
-
pentru vecie, cinstesc memoria mortului. Îngrijesc mormintele, crucile, pun covoare, flori, iar în sărbători ard lumânări, își bocesc morții și vorbesc cu ei (imaginar). În sat la noi, în fiecare an, la 8 septembrie, de Sf. Maria (Mică), urmașii aduc pomeni la mormânt (căni, lumânări și colăcei). Acasă se dau de pomană în vecini și rude colăcei și lumânări. La șase săptămâni, la un an, trei ani, 7 ani se face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a desfășurat și o intensă activitate culturală, desfășurând și o intensă activitate culturală, compunând texte pentru serbări, brigăzi artistice, montaje literare (așa se cerea în epocă), jucând teatru... Și astăzi,oameni necunoscuți, din comunele în care s-au susținut spectacole, pomenesc cu plăcere și considerație acele manifestări. A acționat în societăți pentru cultură și ale învățătorilor, împreună cu familia (soțul și copiii Cornelia și Adrian) dovedind interes, dar și talent literar. A scris versuri despre tot ce o înconjura, despre omul ei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sub privirea curioasă a oamenilor locului. Unii dintre ei au dorit să facă poze cu noi. Odihniți și revigorați, ne-am urcat la bordul unui vaporaș ce făcea plimbări de agrement pe lacul unde Dimi și Alex pescuiau, lacul „Chuzenji-ko”, pomenit mai sus. După ce am revenit pe țărm, neam pornit a vizita complexul din jurul Altarului „Toshogu”, complex care cuprinde o sumedenie de clădiri(peste 20) dispuse pe pantele muntelui. Minute în șir am admirat faimoasa poartă „Yomei-mon”(Poarta apusului), o capodoperă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de electronică și gadgeturi. Nu o să mai detaliez vizita la Disney Land unde bătea un vânt de te ridica pe sus, Sunshine City sau alte obiective din Tokyo. Azi, vreau să vă spun câte ceva despre „clopoțeii japonezi” de care am pomenit mai sus. În Japonia, balcoanele locuințelor nu sunt închise, ci lăsate deschise... ca energia să circule liber. Clopoțeii se agață în balcon, dar și în alte colțuri ale casei. Când adie vântul, se aud clinchete minunate. Unii scot un fel
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tătărăști”</citation>. Partea din Frănciuci era situată . Documentele amintite au fost pierdute . Perilipsisul hârtiilor Frenciugilor, din ianuarie 1808, consemnează cărțile domnești ale domnilor Gaspar Grațiani (1619-1620) din 29 martie 1620 și Alexandru Iliaș (16201621;1631-1633) din 15 iunie 1621 care pomenesc moșia Frenciugi . Pe la 1633 sunt atestați Bejan, Vasile sin Rusoae, Ionașco, Constantin și Mihăilă din Frenciuci . În zapisul de vânzare din 15 aprilie 1641, prin care Necula vătavul vinde părțile sale din Drăgușeni lui Cerchez, sunt consemnați printre martori Văscan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Mavrocordat Vodă, Împreună având o fiică Catrina, măritată cu Ștefan Feștilă, și a doua oară a fost căsătorit cu Maria, fiica lui C. Nastasă vist. de casa vornicului Roset, Împreună o au pe Ruxanda-Casandra. Alexandru T. Râșcanul, treti logofăt, este pomenit În sama Moldovei din 1763 la scăderile sfertului de iunie cu doi liuzi. Clucerul Alexandru Râșcanu și soția sa primesc o casă În Bârlad, amintită de un zapis din 20 octombrie 1768. Lupul Balș vel logofăt arată În motivația din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
până la moartea sa. La 13 august 1813 s-a hotărât pentru căminarul Iordachi Râșcanu și să-și rezolve conflictul pentru Împărțirea averilor părintești. În urma cercetărilor efectuate de boieri la Mitropolie s-a văzut izvodul de zestre din care reiese că , nepomenindu-se nimic de jumătatea din satul Căzănești, disputată În 1814 cu moștenitorii jitnicerului Panaite Buzdugan . Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28 iunie 1814 atestă jalbele clironomilor jitnicerului Panaite Buzdugan, proprietarii moșiei Căzănești, de pe malurile
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
coastele Însorite din Kaiserstuhl, limpede și curat. Nu te teme, vița noastră nu va pieri! Vom mai domni multă vreme și urmașii noștri nu ne vor uita. Apoi se Întoarse spre fereastră și privi lung spre colina pe care o pomenise adineauri și care semăna Într-adevăr cu un tron Împărătesc, strălucind ciudat În soarele roșiatic al Înserării. Se Întoarse spre cei trei bărbați care-l priveau cu oarecare mirare și spuse: — Frate Conrad, m-am gândit mult la ce mi-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părea un Înger al nevinovăției, tocmai aici, În acest colț uitat al Pădurii Negre. Se strădui să-și amintească tot ce auzise la Curtea monseniorului epis cop Gebhard, spunându-și În același timp că numele ora șului Konstanz nu trebuia pomenit În nici un fel, atâta timp cât nu știa cine era interlocutorul lui. și, pe măsură ce po vestea, amintirile deveneau din ce În ce mai clare. Da, acum era sigur, călugărul din fața sa nu putea fi decât starețul Otto de Schaffhausen. Cu vreun an În urmă se auzise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care Își amintea tot ce auzise șoptindu-se la Konstanz. „Asta e. Acum se leagă toate. și eu am picat la mij loc Într-o intrigă politică dintre cele mai primejdioase, din care n-am cum să mai scap. Dacă pomenesc acum numele monseniorului Gebhard sau măcar cuvântul Konstanz, e ca și cum mi-aș lega singur lațul de gât...“ Îi povesti așadar călugărului că În ultimii ani, după ce a fugit din ce În ce mai departe, gonit de disperare și Încercând să scape de visele pline
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită și cu o uriașă scufie albă, cum tânăra nu mai văzuse În viața ei. Într-o clipită, toate evenimentele de la Curte fură pomenite cu o repeziciune uluitoare, toți locuitorii castelului fură trecuți În revistă, cu calitățile și defecte lor. Copila află Într-o jumătate de oră mai mult decât aflase În toți anii liniștiți petrecuți la Appenweier. Apoi, după ce fluviul de cuvinte o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe mine să stau de pază În josul cărării. Eu am ochi de mâță! Ambrosius se Îndepărtă, urmărit de privirile nemulțumite ale celorlalți. — Hugo, ți-am mai spus să fii prevăzător, spuse slujitorul cel bătrân. „Într-o bună zi o să te pomenești cu un cuțit Între coaste și știu cine o să-ți ia atunci locul pe lângă stăpân. — Numai să aibă timp, mormăi Hugo, și Simeon, care auzea totul de la locul lui de sub brad, se Înfioră. „Poate să fie În cearta asta și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu știm ce s-a-ntâmplat cu ea. — Atunci aveți toate motivele să fiți Îngrijorați, spuse Simeon. Se hotărâse să vorbească. Cineva a Încercat s-o omoare. Mi-a fost teamă să spun adevărul. De ieri de dimineață m-am pomenit amestecat, fără să am habar cum, Într-o sumedenie de Întâmplări Întunecate și am dat peste oameni răi, cu gânduri necurate, care au Încercat să mă ucidă și pe mine, numai așa, pentru că m-am nimerit la locul nepotrivit În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și iubirea și bănuiesc că va face orice pentru asta. Dar nimeni altcineva nu trebuie să afle taina de la noi! N-aș vrea să apară alte primejdii care să-i amenințe viața. Are și așa dușmani destui! Vrei să ne pomenim cu ucigași plătiți de la Curtea lui Ludovic? Pe de altă parte, doresc să-mi păstrez viața singuratică de până acum și nu vreau să mi se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu ochii lui violeți, minunați, cu buclele Întunecate și cu zâmbetul de care Adelheid se Îndrăgostise când Îl zărise prima oară În grădina castelului. Bodo Își pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu apucase să-și pună pe cap boneta de in alb, și pletele blonde Îi fâlfâiau pe umeri ca un zbor de pasăre a luminii. Ducesa Sofia ar fi leșinat cu siguranță dacă ar fi văzut-o. Unde se mai pomenise ca o nobilă doamnă să se arate cu capul descoperit? Dar Adelheid voia să-l vadă pe Bodo, așa că ajunse la portiță Într-o clipă și se opri Încercând să-și facă o intrare demnă În grădină. Piciorul Îi alunecă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se arate cu capul descoperit? Dar Adelheid voia să-l vadă pe Bodo, așa că ajunse la portiță Într-o clipă și se opri Încercând să-și facă o intrare demnă În grădină. Piciorul Îi alunecă Însă pe treaptă și se pomeni jos grămadă, cu o durere ascuțită În gleznă, care Îi umplu ochii de lacrimi. Bodo, care auzise zgomotul și Întoarse capul, se repezi s-o ridice, murmurând câteva cuvinte respectuoase. Roșie la față, Adelheid se așeză șchiopătând pe bancă. Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scobitură, atât cât să intre două degete. Tânărul prinț, căci acum putea fi numit astfel, pipăi cu fereală și descoperi un mâner mic pe care-l apăsă ușor. Ca prin minune, pietroiul se răsuci În loc și În câteva clipe se pomeniră Într-un coridor Întunecos care se termina brusc Într-o Încăpere largă, Închisă cu gratii. Dincolo de ele se vedeau roți de fier, grătare, butuci, toate uneltele sinistre dintr-o cameră de tortură. Câțiva pași mai Încolo, câteva trepte În piatră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât suzeranii noștri! Deseori numai un pas Îi desparte pe cei care stăpânesc de cei care sunt stăpâniți. Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de vasali și suzerani. Fiecare știa că atât el, cât și Eglord erau ministeriali ai ducilor Zähringer. Taina Începea să capete contururi precise, pentru că unele lucruri erau deja cunoscute. În aceeași seară, mi s-a făcut deodată rău. Aveam dureri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi-am cumpărat o baterie pentru soneria electrică a bicicletei. Drumul spre mănăstiri trecând prin Târgu Neamț, am ales varianta prin Tupilați. Rămânea în urmă valea Siretului, în dreapta și mai jos ghiceam șoseaua spre Suceava. Pedalând mereu, m-am pomenit la Humulești, trecând prin fața casei lui Creangă, de unde se zărea estompată de distanță, cetatea lui Ștefan cel Mare. Pedalam mereu, ar fi trebuit să fac și poze, însă voiam să ajung la mănăstirea - punct final al zilei. Trecând prin centrul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
întoarcere acasă. Aceasta a fost excursia în nordul Modovei, în care din păcate n-am luat cu mine și aparatul de fotografiat care-ar fi însemnat o grijă în plus, pe care trebuia să mi-o asum. PE TRANSFĂGĂRĂȘAN - 1985 Pomeneam mereu despre dorința de a merge pe Transfăgărășăn cu bicicleta. Ei bine, lucrul ăsta am reușit să-l fac abia vara trecută, în august 1985! Pe scurt, plănuisem să merg cu George, apoi cu Mircea; până la urmă am mers cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dintre care vreo 40 erau exotici. Pe unii copaci mai sunt și acum plăcuțe cu denumirile lor latinești, însă din păcate, mulți fuseseră tăiați de localnici. Dezamăgit că nu putusem vedea biserica, mulțumindu-mă doar cu turnul clopotniței despre care pomeneam mai sus, am coborât în centrul Văleniului, spre noua destinație: Tupilați. Drumul era la deal, din nou pe pietrișul proaspăt așternut, în strat gros. Aceeași mașină cu însemnele Consiliului Județean care mă depășise, stătea în fața primăriei. Poate gândurile mele or
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fizică încă de la poarta curții-parc, printr-un bust alături de fostul său conac. Nu zăbovesc acolo, muzeul fiindu-mi cunoscut. Lunca Siretului ramâne în stânga drumului. Dezamăgire: între copaci, când eram elev mai existau cei doi frați dintr-o tulpină, pomeniți în Hora Unirii. Mă- ntreb pe cine-or fi deranjat, fiindcă au fost tăiați. Trec peste Siret cu gândul la castelul și mănăstirea de la Miclăușeni, o oază de frunusețe, spiritualitate și tragedii de care puțini mai știu. Mi s-a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
spre biserica pe care voiam s-o văd. Întrebând, am ajuns la obiectiv. La poartă, probabil dascălul, văzându-mă interesat de lăcaș, a descuit biserica. Odată intrat acolo, eram curios dacă-și mai amintea cineva de preotul dinainte - i-am pomenit și numele. "A, cel care a făcut biserica, a construit și casa parohială. Cum să nu-l ni-l amintim?”. Păi, chiar că omul sfințește locul. După vreo 20 de ani, sătenii își aminteau de cel care, de fapt, doar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din copilăria autorului, prilej pentru narator de a zugrăvi viața unei comunități din nordul României în perioada interbelică și imediat postbelică și de a creiona câteva personaje memorabile: tatăl, mama, cele două bunici, soldatul "Neamțu" etc., etc. Nu întâmplător am pomenit de procedeul "flash-back" și de secvențe: structura cărții este foarte apropiată de cea a unui scenariu cinematografic, iar scenele sunt preponderent construite vizual, cu prim și gros-planuri, cu transfocări, travelling-uri ș.a.m.d. Un bun regizor ar avea aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]