8,797 matches
-
prosperat pe cont propriu, dar pierduseră de mult amintirea independenței și nu manifestau aspirații politice În acest sens. Dincolo de Canalul Mânecii, În Marea Britanie, zonele celtice - deși foarte dependente de Londra din punct de vedere economic - aveau Însă parte de o adevărată renaștere națională. În țara Galilor revirimentul a fost eminamente cultural: s-a cerut folosirea limbii galeze În școli și În mass-media. Revendicarea independenței depline, articulată de partidul naționalist Plaid Cymru, a avut ecou doar În zonele muntoase și subpopulate din nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
principatului, atâtea câte existau, spre o identitate națională separată. La urma urmei, țara Galilor intrase În componența și sub stăpânirea Angliei În 1536, În timpul domniei lui Henric al VIII-lea (el Însuși vlăstar al unei dinastii galeze), iar dacă recenta renaștere a interesului pentru limba și istoria regiunii era autentică, ea nu trebuie confundată cu o recuperare integrală a conștiinței naționale. Nemulțumirile care persistau dincolo de aparențele vieții publice locale Își aveau sursa În problemele economice, nu În năzuințe naționale neîmplinite. Puși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au stabilizat la un nivel comparabil, În mare, cu cel de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nu era o realizare neglijabilă, dar nici nu Însemna, cum crezuseră plini de speranță contemporanii, Începutul unei ere de prosperitate perpetuă. Mai mult, renașterea economică s-a produs nu În ciuda Războiului Rece, ci din cauza lui. Precum amenințarea otomană altădată, umbra imperiului sovietic a redus ca dimensiuni Europa, dar i-a impus, În zona pe care o cruțase, o unitate benefică. În absența europenilor Încătușați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziția contrară. Pe 31 mai 2003, Jürgen Habermas și Jacques Derrida (doi dintre cei mai faimoși scriitori-filosofi-intelectuali ai Europei) au publicat În Frankfurter Allgemeine Zeitung un articol intitulat „Unsere Erneuerung. Nach dem Krieg: Die Wiedergeburt Europas” („Reînnoirea noastră. După război: renașterea Europei”), În care argumentau că direcția nouă și periculoasă În care se Îndrepta America reprezenta un semnal de alarmă pentru Europa: o ocazie ca europenii să-și regândească identitatea comună, să se inspire din valorile iluministe pe care le Împărtășeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
petrecute sub ochii noștri. Nu mă refer, evident, la manevrele „de culise”, ci la marile desene politico-istorice din deceniile anterioare: căderea sistemului colonial, dezvoltarea fără precedent a economiilor vest-europene, reideologizarea de la mijlocul anilor ’60, tensiunile ce-au urmat prăbușirii comunismului, renașterea virulentă a forțelor extremiste În anume spații ale continentului etc. Efortul lui Tony Judt de a menține sub control nu doar datele politico-istorice, ci și o imensă cantitate de fapte culturale se dovedește uimitor, inteligența sa vie și vasta cuprindere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Olimp la Napa Valley. Capitolul II VINUL ȘI RELIGIILE În Antichitatea păgână vinul era considerat un dar al zeilor: egiptenii îl atribuiau lui Osiris, grecii lui Dionisos, iar romanii lui Bachus. Osiris, zeul egiptean care simbolizează continuitatea nașterii și a renașterii, este considerat inițiatorul ideii preschimbării vinului în sânge. Sub influența asimilării lui Osiris de către Dionisos, zeul grec se va orienta din ce în ce mai mult spre cunoașterea misterelor vieții de după moarte. Chiar și cultul lui Bachus va adopta un zeu mai mult oriental
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
precum cupele și cănile care erau folosite și pentru a bea vinul. Sticlele din sticlă au fost folosite în Franța începând abia cu secolul al XV-lea. Aceste recipiente din sticlă subțire au fost aduse aici odată cu moda italiană a Renașterii, când erau mai întâi protejate de un înveliș de răchită și folosite pe mese în scop pur decorativ. În secolul al XVII-lea, și-au făcut apariția primele fabrici de sticle făcute din sticlă groasă. În anul 1723, în Bordeaux
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
administrării” (Dialoguri banale sau Trist și vesel despre oameni, 1988), la strigătele existențiale și la atitudinile patetice de susținere a idealurilor naționale (Atât de mult al pământului, 1990), în care poetul se vrea un tribun, un purtător de voce al renașterii basarabenilor, al revenirii la matca tradiției, la limba și la valorile clasice; Unire, moldoveni!, Ce vor scriitorii?, Matern la Bucovina sunt poezii cu o puternică amprentă retorică, care în anii de cotitură dintre 1987 și 1991 au înfiorat mulțimile. Lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
proclamat cu un condei vibrant și euforic, nu-i doar un surâzător concept de filosofie a culturii, ci urcă din fericita alcătuire lăuntrică a unui artist polivalent, care visează treaz la vremurile antice și la epoca de strălucitoare plenitudini a Renașterii. O „călătorie în câmpul ideilor” se arată a fi elevata sa incursiune în domeniul de elecție, Introducere în studiul arhitecturii (1926), ca și acel „essai critique”, Palladio (1928), de o pătrunzătoare inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
București, 1928; Cina lui Terens, București, 1933. Traduceri: Maxim Gorki, O idilă, București, 1909, Din jertfele iubirei, București, 1910, O idilă. Într-o noapte furtunoasă, București, 1911. Repere bibliografice: D. Karnabatt, Broderii pe tema unui nou volum de versuri: „Statornicie”, „Renașterea”, 1918, 60; A. Davidescu, ,,Se-ntorc cocorii” de C. Ionescu-Olt, ,,Satu Mare”, 1926, 61; G. Bacovia, Încrestări..., ,,Căminul nostru”, 1927, 12; Al. Iacobescu, [Constantin Ionescu-Olt], ,,Gorjanul”, 1933, 29; Paul I. Papadopol, ,,Se-ntorc cocorii”, ,,Poezia”, 1934, 9; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
Shakespeare ? Este clar că nu ne interesează în primul rând ceea ce are în comun cu toți oamenii, pentru că atunci am putea studia la fel de bine orice alt om, nici nu ne interesează ceea ce are în comun cu toți englezii, cu toții oamenii Renașterii, cu toți elizabetanii, cu toți poeții, cu toți dramaturgii sau chiar. Cu toți dramaturgii elizabetani, pentru că în acest caz am putea studia tot atât de bine pe Dekker sau pe Heywood. Noi urmărim mai ales să descoperim ceea ce este specific lui Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea, în legătură cu "arta pentru artă" sau importanța teoriilor mai recente privind la poésie pure. "Erezia didactică", cum a numit Poe concepția despre poezie ca instrument de educație, nu trebuie identificată cu vechea părere a Renașterii că poezia face plăcere și instruiește sau că instruiește făcând plăcere. 55 În linii mari, lectora unei istorii a esteticii sau a (poeticii lasă impresia că natura și funcția literaturii, în "măsura în care pot fi exprimate în termeni generali
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
elină și din cea latină, majoritatea genurilor noastre .au fost considerabil modificate și îmbogățite în timpul evului mediu. Chiar și istoria metricii, deși strâns legată de diferitele sisteme lingvistice, este internațională. Mai mult, marile mișcări și stiluri literare ale Europei moderne (Renașterea, barocul, neoclasicismul, romantismul, (e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Mai mult, marile mișcări și stiluri literare ale Europei moderne (Renașterea, barocul, neoclasicismul, romantismul, (e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
RENAȘTEREA, publicație apărută la Cluj, săptămânal, între 1 septembrie 1923 și 30 iunie 1940, ca „Organ oficial al Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului, Geoagiului și Clujului”, și la Alba Iulia de la 10 noiembrie 1940 până la 8 octombrie 1944, când poartă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
necesitatea imperativă de a reveni la normele literare și promovează o literatură de calitate, prin difuzarea scrierilor lui Ion Druță, Grigore Vieru, Vasile Vasilache, George Meniuc, Nicolae Costenco, Petru Cărare, Serafim Saka, Nicolae Dabija. Seria nouă a susținut procesul de renaștere națională, valorificând literatura română, în genere cenzurată, exilată, marginalizată (Doina și articole ale lui Mihai Eminescu, operele lui Constantin Stere, Andrei Țepordei, Leon Donici ș.a.). Au apărut aici articole despre scriitori români consacrați, precum și grupaje de versuri și nuvele ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
prin impersonalitatea rece, deghizată într-o imagistică livrescă, barochizantă. SCRIERI: Exodul, București, 1967; Cenușa, București, 1969; Auguralia, București, 1972; Chagall, București, 1972; Piero della Francesca, București, 1974; Poeme, București, 1974; Futurismul, București, 1975; Averse, București, 1976; Cetatea ideală în viziunea Renașterii, București, 1978; Bellini, București, 1978; Stolul de argint, București, 1979; Retrageri, postfață Paul Dugneanu, București, 1982; Din toate părțile, București, 1984; Forma ca viziune, București, 1984; Paul Vasilescu, București, 1987. Traduceri: J. Ph. Minguet, Estetica rococoului, București, 1973 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
pe care o datorăm perifericilor. Un motiv în plus îl constituie faptul că pictorii acestor țări se găsesc într-o situație similară cu a pictorilor români care fac drumul la Mecca artei, Franța sau Germania sau chiar Italia pentru arta Renașterii. O documentare de o mai mare anvergură ar deschide un capitol extrem de interesant pentru analiza curentului simbolist în artele plastice în context central și sud-est european. În același timp, se poate observa că formarea pictorilor români traversează aceste trei repere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în anul 79 î.e.n.. Aveau să fie aduse la lumină o cultură extrem de rafinată și opere de artă precum frescele din Vila Misterelor, decoratorii pompeieni inspirându-se din cultura greacă din epoca helenistică. În Italia, Böcklin se apropie de pictura Renașterii, iar prin intermediul ei, obține o nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la formă spre expresie 65. În opinia lui Rodolphe Rapetti, această descoperire devine o marcă a abordării böckliniene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spre una picturală, de la o majestate sculpturală, spre o abordare organicistă. "Privirea lui Böcklin asupra mitologiei este de o originalitate radicală. În concepția sa estetică asupra Antichității, referința la statuar nu mai are locul primordial pe care-l ocupa de la Renaștere încoace. I se substituie o pictură care prin precizia detaliului, a prezenței fizice a anatomiei, insuflă un fel de viață păgână unui repertoriu care era în cursul secolului XIX fixat în formalism. [...] Böcklin, literalmente, dă un corp mitului, îl vivifică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti consideră că el este cel care introduce "spiritul Renașterii italiene în cultul quattrocentesc care marcase debutul său"91, fapt care va influența simbolismul anilor 1890 și nu numai. Burne-Jones abordează o mulțime de teme mitologice, majoritatea necreștine. O interesantă paralelă între biografia și pictura sa o realizează Patrick Bade
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se înconjoară cu el chenarul cărții, sau pentru un timbru poștal sau cutia de chibrituri se ia nu înțeleg deosebirea o ghirlandă de foi împletite, cunoscute sub numele de rinceaux, întâlnită în decorațiunea din toate timpurile, mai mult a a Renașterii, cât și binecunoscutul brâu bisericesc, format din trei ciubuce împreunate și răsucite la distanțe egale"154. Pentru decorativismul bizantin, mărcile stilistice stau, de asemenea, la îndemâna artizanului: linii în zig-zag, steluțe înscrise în cercuri, ochiuri, împletituri de linii de evanghelii etc.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai sculpturii, unul ținând de Renaștere, celălalt de modernitate, cu o rezultantă simbolisto-decadentă. Dând curs fanteziei, ce-i drept una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul excesiv al figurii geniului, temă circumscrisă esteticii simboliste și decadente. Măștii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea a culminat în vechiul topos al "singurătății artistului", prima oară prelucrat de romantici cu o nouă renaștere, urmând sfârșitului de secol. Experiența artistului, sau cel puțin așteptarea lui de a fi neînțeles a făcut acest deziderat mai atrăgător"296. Observațiile Annettei Dorgerloh pot fi utilizate, mutatis mutandis și cu privire la pictura română. Nu vom selecta decât câteva exemple
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transcende nudul ca expresie estetică, pentru a oferi un corp devenit obiect erotic prin accesorii și grimasă venerică și simbolismul epurat de reziduurile sulfuroase ale impulsurilor fornicatorii. Merită menționată separat de acest ciclu și bustul Floricăi Condrus (1902), influențat de Renașterea italiană, dar atașat secession-ului prin intermediul frizei decorative, care ornează partea superioară a decolteului rochiei, reprezentând o simbioză între cele două dimensiuni artistice. VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea Himerele constituie centrul operei lui Paciurea (1873-1932), ca un vortex
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]