10,783 matches
-
când satul se umple de străini, de orășeni, urmărind desfășurarea secerișului și a treierișului, când aproape zilnic la sfatul popular sosesc circulare și se afișează lozinci. Prozatorul e atent în toate aceste pagini la toată uimirea țăranilor în fața necunoscuților care stârnesc praful drumurilor cu mașinile lor. Transformarea lentă, dramatică și, adesea, chiar tragică a vieții satului, raportîndu-se la indivizii care îl populează, este văzută de M. Preda ca o înfruntare dintre două lumi, dintre o civilizație seculară și conservatoare prin natura
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
elementele înnoitoare care se insinuează și o modifică. Formele rezistenței țăranilor la procesul istoric nu mai apar schematice, nici false. M. Preda descrie faptele cu deplină obiectivitate, observând că procesul istoric este extrem de profund, implicând o schimbare de mentalitate, ce stârnește reacția ascunsă a unei civilizații prea vechi pentru a putea fi dizlocată din tiparele ei arhetipale. Este dezvăluit caracterul uman al frământărilor acelor ani în care se scrie istoria, în acest fel, implicațiile social-istorice motivează faptele indivizilor. Chiar dacă ele se
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
dădeam ocazia să se distreze pe seama mea, deoarece le spuneam că nu mi plăceau de fel acele fete cu seriga în mâinile lor frumoase. Stând la televizor cu doctorul de gardă pe secție, am ajuns la discuții despre subiectul care stârnise atâta supărare pentru multe persoane, respectiv demolarea Spitalului Brâncovenesc,destăinuindu-i cele văzute de mine în iarna trecută la București. I-am relatat impresiile mele și atmosfera apăsătoare pe care o crease acest spectacol dezagreabil, cât și acuzele pe care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la sărbători, sau zile festive. Această clădire se aseamănă cu Casa Poporului, dar este de dimensiuni mai mici, adică de 280 m. lățime la fațadă, 260 m. pe laterale, 96 m. înălțime, iar cu antenă peste 105 m, suficient să stârnească invidia celor bolnavi cu nervii, de ură națională, chiar dacă se pretind, români și se numesc Vasile, Ion, Mircea, Gheorghe, sau Traian. Fiind în apropierea Parcului și Lacului Herăstrău, pare o cetate reprezentativă și este o mândrie a întregului popor român
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
căruia cucerise și Budapesta pentru motivele cunoscute din istorie. A sosit în București, singur, fără nici o primire, neașteptat de nimeni, ca un simplu soldat întors dintr-o permisie. Era firesc ca un astfel de om cu atâtea merite să nu stârnească invidia unora, să nu aibă dușmani ascunși, în afara celor cu care luptase pe față în război.Este o trăsătură nativă a neamului nostru moștenită și-n zilele noastre. Câți nu au călcat pe cadavrele altora pentru a se înălța cât
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unic.Cuplul Prezan comandant și Antonescu -șef de Stat Major a rămas un unicat în istoria armatei române, asemuindu-se cu multe cupluri din istoria războaielor de-a lungul timpului. Dar cum succesul cuiva nu este trecut cu vederea, a stârnit invidia majorității gradelor mari, în special a comandanților de mari unități care-l numise" Câinele roșu", poreclă purtată până la sfârșitul vieții. In acțiunile de curățire a teritoriului Transilvaniei de rămășițele armatei austro ungare, cât și atacul masiv la granițele de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
firesc după atâtea momente de vis petrecute împreună,nu se putea să nu fie și urmări care să afecteze fericirea, pentru mine că pentru dânsa era un dar Dumnezeiesc, de când aștepta ea un astfel de "cadou" ceresc. Această întâmplare a stârnit însă mare curiozitate pentru multe persoane suspicioase, care știau că era căsătorită de 16 ani și că din relația cu soțul, nu putea avea copii, de și urmase un tratament adecvat. Acest lucru îl știa și soțul ei, dar prea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
un important proces de stilizare, prin care obiectul satirei este ridicat la rang de simbol. Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică a lui Cantemir construiește o mască grotescă, atât prin folosirea tehnicii simplificării (specifică caricaturistului, care reduce ansamblul la o funcție pe care o absolutizează), cât și a tehnicii amplificării (un detaliu este
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
PNL-Gh. Brătianu sărbătorea "un an de muncă rodnică". Vorbind, la ședința festivă, în numele Basarabiei, Ștefan Ciobanu aprecia că, influența mentalității rusești împiedicase, în această provincie, crearea unei tradiții a PNL sau a altui partid politic. În consecință, susținea istoricul, interesul stârnit în acest ținut de mișcarea lui Gheorghe Brătianu avea o importanță deosebită, determinând pe mulți dintre simpatizanți să adere la partid 145. Alte întruniri importante ale georgiștilor au avut loc în cursul lunii octombrie 1931 la Telega, în județul Prahova
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
fondul agravării crizei economice, guvernarea N. Iorga s-a dovedit incapabilă să rezolve gravele probleme economice ale României. Introducerea unor taxe noi, scăderea salariilor prin aplicarea celei de-a doua curbe de sacrificiu și întârzierile înregistrate în plata funcționarilor au stârnit nemulțumirea populației. Raportul întocmit de Charles Riest, expertul străin pe lângă Banca Națională a României, dovedea o intensificare a controlului exercitat de Marile Puteri asupra politicii economice și financiare a guvernului. Nemulțumite, cercurile politice românești cereau demisia cabinetului. Neachitarea soldelor către ofițeri a fost
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a realizat o serie de clipuri care evocau vremurile acelea. Miza era însă consumatorul tânăr, prea puțin impresionat de reclamele TV în sepia care parodiau vizitele de lucru ale lui Ceaușescu. Era nevoie de un concept de impact, care să stârnească publicul și să readucă în prim-plan batonul Rom. Ca în multe alte cazuri, nu gustul, ci ambalajul a fost cel ce a dat conceptul. În mod tradițional, batoanele de Rom erau învelite într-un ambalaj colorat în roșu, galben
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
reacționau atunci când conducătorii discuțiilor menționau calitățile străinilor. În acel moment, reacția multora era să scoată în evidență însușirile românilor în comparație cu cei din alte țări. Un „patriotism reactiv“, cum l-a numit account directorul Ruxandra Săvulescu. Decizia echipei a fost să stârnească orgoliul românilor și să asocieze Rom cu cele mai puternice sentimente naționale. Campania a început printr-un spot în care un american anunța, dintr-un birou corporatist, că Rom se schimbă, pentru ca românii să poată împărtăși valorile visului american: vechiul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
delegat tot ceea ce ține de reprezentare online site-ului oficial al primăriei, ci continuă să interacționeze cu cetățenii prin Twitter. De sus în jos și de jos în sus Comunicarea politică nu e întotdeauna inițiată de sus în jos. Protestul stârnit de adolescenta Felicia Mărgineanu la Stockholm prin intermediul Facebook arată că social media pot contribui la transmiterea de mesaje dinspre electorat înspre politicieni. Revoluțiile din Tunisia și Egipt sunt exemple și mai dramatice, care demonstrează că, atunci când dialogul dintre guvernanți și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
așteaptă în tăcere, cu mare curiozitate. Avionul face un tur de pistă normal și văzând că terenul este degajat, și după ce a observat direcția vântului, vine la aterizare. Pilotul redresează la momentul cel mai potrivit, cu mare precizie, aterizează superb, stârnind admirația și uimirea celor prezenți. Apoi Bâzu (căci, evident, despre el este vorba) aduce avionul spre amplasamentul care i se desemnează, lângă postul de Comandă. Înconjurat imediat de aproape majoritatea personalului aerodromului, avionul se oprește. Bâzu întrerupe contactul, deschide cockpit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
înainte de 11,30-12 în ziua de 12 septembrie 1945. Zborul a decurs normal și o dată mai mult am fost marcat de frumusețea, senzația deosebită și sentimentul minunat pe care le încercam, adevărata pasiune a zborului pe care acesta mi le stârnea atunci poate mai mult decât altă dată. Atât de puternic influența asupra întregii mele făpturi, încât pot spune cu toată sinceritatea că absolut totul, orice preocupare pe care firesc o trăiam în acele clipe, cuprinzând totalitatea evenimentelor petrecute în ultima
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
jurnalul de tinerețe al lui Negoițescu a dispărut, există, după cum se știe, jurnalul său de maturitate, încredințat lui Emil Hurezeanu. Ar urma să fie publicat la treizeci de ani după moartea lui Negoițescu, adică în 2023. Nu știu ce interes va mai stârni atunci și e greu de spus dacă opțiunea de a-l tipări mai repede, să zicem „după douăzeci de ani“, n-ar fi preferabilă. Emil Hurezeanu a încredințat tiparului o singură zi din acest jurnal, 4 ianuarie 1949. Este un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
întrebarea gâfâit stereotipă și perfect lămuritoare: „Ce mi-ai adus?“ Nu sosea niciodată cu mâna goală mătușa mea favorită de o viață Elenuța (1894-1979), cumnata mamei și cea mai bună prietenă a ei atunci (vara își făceau rochii identice, înflorate, stârnind pe stradă sau în localuri publice curiozitatea lumii), soția fratelui ei cel mare, Salustiu (1881-1926). Maior pornit pe strălucită carieră (s-a prăpădit tocmai când se pregătea să devină colonel), făcuse școala militară la austrieci, servise și în capitala imperiului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pistruiată - o confund oare la figură cu un băiat de pe stradă, tot cu numele de Lulu, dar altfel pronunțat, pistruii de pe față contrastându-i cu funda mare, albă, care nu-i lipsea niciodată de la gât?), dar m-a pervertit social, stârnindu-mi o deosebită admirație și o prematură curiozitate pentru Franța. Cu nepoții colonelului Terpu, din justiția militară (albastrul închis al uniformei îi dădea în ochii mei prestigiu), care adoptase pe cei doi orfani ai surorii sale și care ocupau apartamentul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bidoane de untură, borcane de murături, damigene cu vin de struguri și de smochine sau lichioruri de vișine și de afine. Deasupra, cât ținea casa, podul înalt, luminat prin lucarne, loc privilegiat al visurilor mele obscene. Imaginația obscenă mi-o stârnea și tânărul tâmplar blond și ușor durduliu, care-și avea atelierul în fundul grădinii (dormea în podul atelierului) și care trebăluia mai ales la strung. Vecinul dinspre curte, având casa la stradă - un cojocar ungur, Csordás, om tare de treabă, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Călugărițelor mi se părea această grădină, fie pentru că era pusă la punct și deci lipsită de mister, fie că eu mai crescusem și veneam aici doar în vizită, fie că n-a dat prilej de liturghii negre oficiate de puștimea stârnită de sex, fie - și mai ales - fiindcă avea drept paznic un neprietenos arhanghel cu barbă, prea vigilent și prea strașnic: bunicul. El preluase un teren cultivat totuși cu grijă, chiar dacă urmele delăsării începeau să se arate (mare parte dintre fructe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să-l tai cu cuțitul și, ca atare, fantastic de gustos; dar ce știa dânsa de voluptatea scrâșnirii zahărului în dinți, de amestecul delicios contradictoriu dintre acrișor și dulce? După ce ne-am întors la Cluj, amintirea lui Dan mi-a stârnit încă multă vreme nostalgia urbei dunărene, pe care n-aveam s-o mai revăd vreodată. Aici s-au continuat tertipurile cinefile deprinse la Cluj: furișatul în sală în pauză și confortabila contemplație de după pauză. În afară de Țara surâsului de Lehár, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tot atâtea eșecuri ce nu mă dezarmau: ostașul ăsta, român ardelean, mă respingea cu cea mai mare hotărâre, nelăsându mă nici să mă ating de trupul lui și amenințându mă că mă spune „domnului căpitan“. Nici o atracție nu mi-a stârnit, în schimb, soldatul care îmi da lecții de vioară, masiv, cu ochelari, figură intelectuală; îi purtam respect și, până în cele din urmă, chiar recunoștință, căci într-o bună zi i-a spus tatei: „Lăsați copilul în pace, domnule căpitan, fiindcă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stomac și grețuri, era slabă și fragilă; bunică mea, care o iubea mai mult decât pe ceilalți copii, n-o lăsa să facă nimic din ale gospodăriei, purtând-o mereu la doctori, la Cluj, cocoloșind-o într-atâta, încât a stârnit pizma celorlalți, care o considerau o mică scârbă. Bunicul i-a obținut o bursă liceală în România (sora ei, Virginia, fusese trimisă la o școală germană, la Brașov), dar maică-sa nu s-a îndurat s-o știe atât de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rămas totdeauna complet străină. În camera de la stradă, pe care o ocupase, ca burlac, unchiul Coriolan, locuia acum un absolvent la Litere, fad și serios, nici pe departe comparabil cu predecesorul său, dar care mă atrăgea prin pura lui masculinitate, stârnindu-mi imaginația; n-am observat să-l viziteze vreo femeie și nici cu studentele de alături nu părea să aibă treabă, totuși mi-l închipuiam în tot felul de situații lubrice, în pat (câteodată, când tocmai plecase de acasă și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă înfățișează cocoțat în balcon, cu brațul amenințător ridicat spre orizonturi. Desi gur, poezia de mine concepută și tot de mine recitată trebuie să fi fost plină de sloganuri banale și neinspirate, amintind și pe Mihai Viteazul, și pe Horia, stârniți din morminte împotriva revizioniștilor de la Budapesta; dar ură față de concetățenii maghiari nu aveam - mă impresionau și respectam clădirile, masive ca niște cetăți, ale școlilor lor confesionale din ungurescul Aiud. În anii Aiudului, aveam să asist, împreună cu mama, la dezvelirea monumentului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]