9,663 matches
-
Pentru că, chiar în acest caz, tot trebuia să învăț japoneza și o seamă de limbi și dialecte sud-asiatice... dar nu asta a fost important, ci altceva. Când i-am spus că studiez chineza de cinci luni, s-a îndreptat spre tablă și a scris vreo douăzeci de caractere, apoi mi-a cerut să le pronunț, unul câte unul, și apoi să traduc pasajul. Le-am pronunțat cum m-am priceput, și am tradus ceva, dar nu tot. A zâmbit amabil: Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din mine și se dusese În ele. Din cauză că lucrasem de tînĂr pe la ziare, nu-mi aduceam niciodată aminte ce scrisesem Într-un text odată ce-l terminam - era ca și cum ți-ai șterge zilnic din memorie ce ai scris, așa cum ștergi o tablă cu buretele. Și rămĂsesem cu obiceiul Ăsta nenorocit care, iată, Îmi făcea rău. Dar proprietara, mirosul ei, simțul ei practic și hotărÎrea mi-au pătruns În miezul acelei disperări ca un cui bine bătut, și mi-am zis că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buzele tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca o mare aventură. Pentru tine exista În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva care să-l impresioneze plăcut pe tatăl tău. Pentru voi doi a fost destul de ușor să vă strecurați prin gardul de tablă ondulată. V-ați uitat cu gurile căscate În sus la muntele Înalt de cărbune din fața voastră. Hai să ne urcăm pe munte, ai spus tu, sau Stevie a fost cel care a zis-o? Cine s-a năpustit primul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înțelesese asta în timpul absenței, din cauza prizonieratului, a tatălui său, revenit acasă pe când el avea opt ani. Se apropie de biserica mare, cu hramul la Sf. Mihail și Gavril, care-și arăta, printre copacii deși, turlele acoperite de curând cu tablă vopsită-n verde. În spate era cimitirul în care-și dormeau somnul veșnic înaintașii lui, Dumnezeu să-i odihnească în pace. De câte ori nu se gândise la dânșii, când hălăduise prin Iașul devenit orașul lui, mai ales când trecea pe lângă Mitropolie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-l găzduise. Înțelesese ajutorul dezinteresat pe care străinul i-l oferise. Strecurându-se printre grămezi de moloz și cărămizi împrăștiate la tot pasul, trecu de niște schele metalice înalte. Lucrătorii cu tichii din hârtie de ziar, umpleau în căldări de tablă mortarul. Privindu-i se miră: ,, Ia uite-i, cu canciocul aruncă materialul pentru tencuială și, nu numai că nu se scurge, dar parcă se așează exact la locul lui. Am încercat o dată să repar treptele casei, însă amestecul meu de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
În Întâmpinare un grup de „celoveci” - toți cu naganele la șold. Ne-au luat În primire. „Adin, dva, tri, cetâre piati... Ne numărau ca pe oi la strungă și ne dădeau brânci În barăci. Înăuntru era cald. Un butoi de tablă ținea loc de godin... Am nimerit lângă colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură cât un polonic Într-o mână și cu un boț de mămăligă pământie și rece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lung, cu labe foarte scurte, foarte groase și foarte strîmbe, era depășit de situație. Se mulțumea să mă împingă spre cușca unde încăpeam amîndoi. Mînca orice, de la biscuiți "Progresul" la pîinea mea cu unt. Îi păstram mîncarea în ghiozdanul de tablă. Și ochii uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și tărie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot. Cu suflu iacobin-bolșevic. Nu degeaba, după decembrie '89, cineva a propus în presă să fie depus în Sala pașilor pierduți și vopsit în roz, cum au făcut cehii cu tancul sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui Mistrie. Pionii (prostimea de sacrificiu) erau băgați la "colțul roșu", un fel de gazetă de perete unde poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a-i trece nimănui prin cap (nici celor cu destule carate culturale) că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă mat pe regele advers. Cine-ar fi vrut să fie nebunul tablei de șah? Aurel Tîrziu era destul de viclean pentru asta; nu destul de curajos. "Iordana, în viața obișnuită, nu-n basme, e acceptată ipocrizia. Riscul nu. Asumă-ți riscul și ești pierdut". Or, fostul meu coleg de facultate se comporta ca pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ci cu dracul gol. Mistrie lunecase pe-un sîmbure de cireașă, căzuse-n noadă și se sprijinea într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah a institutului. Era destul de histrionic, de neașteptat, de insolent. Rîsul lui îl lovea pe Mistrie drept în plexul solar și-l făcea să eructeze. Mai ales toasturile, încheiate cu tembela urare: "Succes pe sector!", i le bruia: "Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită nici pentru boala, nici pentru moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime de ori din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu pereții acoperiți cu tablă galvanizată, construite pe-un teren rămas fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un Trabant. Pe noi ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îmi arde o palmă peste cap, când atenția mea este concentrată asupra altor lucruri, în timp ce, profesoara ne povestește tema. Am două colege, una este deșteaptă, e șefa clasei. Știe matematică bine și la ea ne uităm mereu, când trecem în fața tablei, să ne ajute. Cealaltă este un copil alintat, un copil care se resfață și, cu hazul său, provoacă zâmbete. Suntem cei mai mari în liceu. Suntem și ultima clasă de liceu. E greu să-ți imaginezi că trece anul acesta
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Hollywood, detectivul respectiv mergea la bar, se așeza la tejghea, se îmbăta și pleca acasă cu o damă planturoasă. Punându-și răbdarea la încercare, stătuse câteva minute bune și ronțăise o lamă de gumă, gândindu-se la următoarea mutare de pe tablă. Guma avea un gust puternic (artificial, totuși) de căpșune, iar în minte îi veniseră imediat câteva imagini excitante în care rolul principal îl avea, bineînțeles, Lucia. Scuturase din cap a dezmeticire rapidă, pentru că simțise în chiloți câteva pulsații, complet nepotrivite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cărase toată ziua după el, În care presupusesem că se află treningul În care avea să joace squash mai târziu. Dar el a scos din ea o cutie maro pe care scria „Ediție limitată!“. Scrabble. Ediție de colecție, În care tabla era montată pe propriul suport, iar plăcuțele aveau marginile ușor ridicate, pentru ca literele să nu alunece. Îl admiram amândoi de vreo zece ani Încoace În magazinul special de jocuri, dar nu se ivise nici o ocazie care să justifice cheltuiala. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
total obtuz la tehnica rezolvării matematice și, În general, la oricare cifră, deodată, am descoperit că această tehnică misterioasă are cele mai exacte legi. Acum, acestea mi se păreau atât de simple, că nici nu trebuia să mai scriu pe tablă; mă ridicam În picioare la ora lui Nicolescu (un profesor dur, ce nu ne scotea din „Proștilor!“) și rezolvam direct toată problema. Fiind În posesia acestor puteri ale inteligenței, am devenit brusc „matematicianul“ clasei, toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
școală și toată clasa le copia. Odată, În clasa a IV-a, a venit o Învățătoare bătrână, Nicola, să-l Înlocuiască pe Necșulescu, chiar Într-o zi când sora mea nu avusese timp să-mi rezolve problemele. „Să iasă la tablă M.“; ies cu pași Împleticiți. „Ai făcut problemele?“ „Nu.“ „Le facem acum.“ Mă uit foarte mirat la Învățătoare: cum să le facem acum? Ea mă pune să gândesc Împreună cu Întreaga clasă: „Ce se dă În problemă?“. Scriu pe tablă datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la tablă M.“; ies cu pași Împleticiți. „Ai făcut problemele?“ „Nu.“ „Le facem acum.“ Mă uit foarte mirat la Învățătoare: cum să le facem acum? Ea mă pune să gândesc Împreună cu Întreaga clasă: „Ce se dă În problemă?“. Scriu pe tablă datele problemei. Învățătoarea se răstește la mine: „Notează, boule, datele prescurtate!“. Cum prescurtate? Cu litere? Dar ce, literele pot ține loc de obiecte? Mă simt deodată iluminat. „Ce se cere În problemă? Vezi acum ce ai și ce-ți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sârmulițele colorate, insignele primite În dar de la alții, fiindcă le spusesem cum se rezolvă problema la aritmetică, avioanele de hârtie pe care erau scrise cuvinte obscene, bărcuțele și alte forme ale jocului de imaginație, șuruburi, cuie, pioneze, clești, pătrățele de tablă, mosoare, sfoară de manelă subtilizată de la atelierul de tâmplărie, nasturi de toate mărimile, briceagul minuscul primit În dar de la unchiul meu din Germania spre disperarea mamei (când l-am pus pe masa aceea inchizitorială, am avut atâta amărăciune, că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt, Vicu M., ce predă cursul, desenează un pătrat, se Îndepărtează trei metri, Îl privește cu o concentrare maximă, se apropie din nou de tablă și-i șterge un colțișor etc. și tot așa pentru două ore, ca să treacă timpul. (sâmbătă) Nu știu nici acum de ce E. m-a invitat la ea acasă Înainte de bacalaureat. Locuia singură Într-o Încăpere mică din fundul acelei curți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare își termina armata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a fost puțin soare, încît pământul s-a zbicit. Îi venise în minte să facă mai întîi o vizită învățătorului; el însuși era fiu de învățător și deci se cuvenea. A treia casă, pe stânga, după conacul Iuga, acoperită cu tablă roșie, avea o tăbliță de tinichea pe perete, între ferestre. Era postul de jandarmi. Apoi ajunse la încrucișarea cu ulicioara ce duce spre satul Vaideei, în care Grigore îi arătase mai în fund conacul lui Cosma Buruiană. Chiar în colț
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în sfârșit, dar întîi își luă paltonul. Iar întrebă pe jandarm: ― Să dau drumul copiilor ori...? Și cum jandarmul strânse din umeri neștiutor, continuă: ― Adică, firește, de ce?... Bumbu Ștefan, ieși la catedră! Să ții liniște și să-mi scrii pe tablă pe cei ce nu ascultă și fac gălăgie, ai înțeles?... Să fiți liniștiți și cuminți, copii, că mă întorc numaidecît! Se uită la jandarm, parcă ar fi vrut să vadă pe figura lui ceva. Fața jandarmului nu spunea nimic. Ieșind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
număr imaginar, nu există nicăieri pe axa numerelor reale, de la minus infinit la plus infinit. Nu înțelegeam și atunci l-am întrebat pe profesor : „Dacă numărul ăsta nu există, de ce ni-l predați ?“. Parcă-l văd, noi așteptam să umple tabla cu formule, dar el se așază pe catedră și zice, pe alt ton : „A fost odată, demult, un mandarin în China...“. Nu e straniu ? — Eu nu m-aș fi mirat... răspunse Cosmina, captivată. Nu există întrebare la care chinezii să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]