8,991 matches
-
a obținut biserica San Erasmo din Formia de la Ioan al II-lea. Pe lângă acești fii, Docibilis a mai avut multe fiice, pe lângă Maria: Anna, Gemma, Drosu și Megalu. El a murit cândva după 954 și înainte de 957. În ultimul său testament (datat în 954), palatul său din Gaeta, acum în ruine, era descris ca având "camere, coridoare, băi, aviarii, bucătării și curți ce ajungeau până la mare".
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
Ungariei reunită la Buda în 24 ianuarie 1548 l-a ales rege pe Matia Corvin, iar Ecaterina de Podebrady, în vârstă de 9 ani, urma să îi devină regină. Elisabeta Szilagyi a murit în 1483, în circumstanțe necunoscute iar prin testament și-a lăsat averea nepotului ei Ioan Corvin, copilul din flori al regelui Matia Corvin.
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
domnești și, pentru loialitatea lui, fusese blagoslovit cu cele două sate. Între anii 1685 și 1830, moșia Râca s-a desprins de mânăstiri fiind răscumpărată deoarece la 1830 aparținea Serdarului Tudorache Râculescu care și el la rândul lui prevăzuse în testament să o lase ca danie Mânăstirii Pasărea după moartea lui. La 1840 hotarele moșiei erau următoarele: La răsărit moșia Izvorul a lui Tache Budișteanu și moșila lui Aga Costache Bellu din Tătărăști. La apus moșia Ciocești și Băbeni- Negoiu, moșnenească
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
s-a dat drept loturi sătenilor din cătunele Betegi și Ciuculești din satul Bucov de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, odată cu secularizarea averilor mânăstirești. Satul Bucov (fără Purcărești) este așezat pe Moșia medelnicerului Tudorache Serdarul, cel ce a dat-o prin testament la 1830 Sfintei Mânăstiri de maici Pasărea din județul Ilfov. De la acestă mânăstire a fost trecută în patrimoniul statului și cumpărată de un român din Năsăud pe nume Ioan Chițu. În anul 1894, Ioan Chițu cumpără moșia cu actul nr.
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
unde, mai întâi domnul Ioan Chițu, proprietarul moșiei ce am hotărnicit, mi-a înfățișat următoarele documente, acte și planuri care sunt: <Anul 1830, luna iunie..., În copie legalizată de Direcția Arhivelor Statului în 12 august 1894 sub nr.430. (Vezi Testamentul Serdarului Teodorache Râculescu din anexele lucreării) și iată <Foaia arătătoare de toate semnele ce sunt hotare de jur-împrejur la Moșia Râca-Pasărea a doamnei Cocoanii Anichii Râculesii din anul 1849, aprilie, 15: Numărul semnelor: 1-îi. Capul despre răsărit să hotărăște în
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
de Poitou l-a înfeudat pe contele șvab Berthold din casa de Zähringen cu Carintia și cu Verona. Deși nu a reușit să se impună nici ca duce de Carintia și nici ca markgraf de Verona, Berthold a lăsat prin testament titlul markgrafial pentru descendenții săi din casa de Baden. În acel timp, la 1070, Istria a redevenit markgrafat și a fost detașată de Verona, iar în perioada Luptei pentru Învestitură (la 1077) teritoriile din Friuli din est, alături de orașul patriarhal
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
de general-șef. Alexei Orlov avea să scrie despre expediție în particular și despre război în general că simte că este de datoria rușilor să îi dezrobească pe ortodocși de sub jugul musulman, urmând calea spre Constantinopol, așa cum fusese trasată în testamentul lui Petru cel Mare. Grigori Orlov a prezentat planul expediției în fața Ecaterinei și consilierilor împărătesei sugerând să se trimită câteva corăbii în Mediterana în „voiaj”, acestea urmând de aici să saboteze interesele otomane Unul dintre consilierii împărătesei, Vladimir Ulianițki, a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
domnitorului. Sala fusese scoasă la licitație ca urmare a datoriilor mari ale negustorului Hagi Cristea, care dăduse faliment. Austriecii doreau să știe ce discută boierii ce se adunau acolo. Mărgelatu dă o spargere în subsolurile Băncii Marmorosch și află că testamentul prin care se îmbogățise Gonfalone era de fapt o foaie albă. El deduce astfel că banii lui Gonfalone erau de fapt de proveniență austriacă și-l bănuiește pe La Peyrolle că a depus banii în cont. De asemenea, descoperă că acționarii
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
în tradiția orală creștină, dezvoltând aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau. În calitate de cărți istorice, apocrifele umplu anumite lacune și completează datele lipsă din scrierile canonice; prin aceasta ele se aseamănă cu apocrifele Vechiului Testament. Ca și acestea, ele aduc uneori mărturii referitoare la cursul unei întregi tradiții, sprijinindu-i în bună măsură supozițiile. Apocalipsele apocrife prezentate în acest corpus pot fi considerate dovezi ale modului de gândire predominant într-o epocă hotărâtoare pentru dezvoltarea
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
este un text apocrif al "Noului Testament", atribuit Sfintei Fecioare Maria și, care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
împrumutat din "Apocalipsa lui Pavel", fiind - în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam”", cât și în "„Apocalipsa lui Pavel”", "„4 Ezdra”", "„Apocalipsa lui Baruh”", "„Apocalipsa lui Ezdra”" și "„Apocalipsa lui Zedra”".
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
este o carte apocrifă a Noului Testament. Textul în limba greacă al apocalipsei "Adormirea Maicii Domnului" (I, II, III) a fost tradus în diferite limbi atât din Răsărit cât și din Occident și este editat pentru prima dată de Tischendorf. Acesta datează documentul nu mai târziu de
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
pentru a condamna ereziile lui Leucius. Există traduceri sau revizuiri ale manuscrisului în siriacă, sahidică și arabă. Textul în siriacă a fost editat și tradus de către Wright în 1865, în lucrarea sa "Contributions to the Apocryphal Literature of the New Testament". O altă variantă revizuită a fost publicată în "Journal of Sacred Literature" (ian-febr. 1864). O versiune în limba arabă, semănând mai mult cu textul în siriacă decât cu cel în greacă sau latină, a fost editată și tradusă de Enger
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
-lea. Prima formă latină este editată pe baza a trei manuscrise italiene, cel mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă latină provine dintr-un manuscris venețian din secolul al XIV-lea. "", în "Apocalipse apocrife ale Noului Testament", Traducerea textelor și îngrijire ediție: Gheorghe Fedorovici, Monica Medeleanu, Editura Herald, Colecția Manuscris, București, 2007, ISBN 978-973-7970-62-6, pp. 117-165.
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
rudele sale și de Stănică, interesați să afle unde își ascunsese banii. În cele din urmă, bătrânul suferă un al doilea atac de apoplexie, iar Stănică Rațiu îi fură teancul de bani ascuns sub haină, provocându-i moartea. În lipsa unui testament, averea bătrânului este moștenită de Aglae care se face stăpână pe casă și pe bunurile fratelui ei. Conștientă de faptul că ar putea fi un obstacol în viitoarea carieră a lui Felix, Otilia fuge la Paris cu Pascalopol, căsătorindu-se
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
a comediei negre scrise de dramaturgul John Willard. Filmul a fost realizat de regizorul Paul Leni, adept al expresionismului german și îi are în rolurile principale pe Laura Le Plante, Forrest Stanley și Creighton Hale. Povestea se desfășoară în jurul citirii testamentului unui bogătaș, la 20 de ani de la moartea sa. Annabelle West (Laura Le Plante) este declarată moștenitoarea averii la ora 12 noaptea, spre dezamăgirea celorlalte rude; din acel moment, lucruri neobișnuite încep să se întâmple în casă, spre neliniștea musafirilor
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Într-un conac din apropierea râului Hudson, milionarul Cyrus West se află pe patul de moarte. Rudele sale lacome se poartă de parcă ar fi „pisici înconjurând un canar”, lucru ce l-a adus pe West în pragul nebuniei. West ordonă ca testamentul său să fie închis într-un seif și deschis abia la 20 de ani după deces. Momentul respectiv apropiindu-se, avocatul lui West, Roger Crosby (Tully Marshall), descoperă două testamente în seif, deși doar unul singur fusese închis; descoperă că
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
a adus pe West în pragul nebuniei. West ordonă ca testamentul său să fie închis într-un seif și deschis abia la 20 de ani după deces. Momentul respectiv apropiindu-se, avocatul lui West, Roger Crosby (Tully Marshall), descoperă două testamente în seif, deși doar unul singur fusese închis; descoperă că cel de-al doilea avea să fie citit doar dacă termenii primului nu aveau să fie respectați. Îngrijitoarea conacului, Mammy Pleasant (Martha Mattox) consideră că cel de-al doilea testament
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
testamente în seif, deși doar unul singur fusese închis; descoperă că cel de-al doilea avea să fie citit doar dacă termenii primului nu aveau să fie respectați. Îngrijitoarea conacului, Mammy Pleasant (Martha Mattox) consideră că cel de-al doilea testament a fost introdus în seif de fantoma lui Cyrus West, lucru luat în râs și negat de avocat. Miezul nopții apropiindu-se, rudele lui West ajung la conac: nepoții Harry Blythe (Arthur Edmund Carewe), Charles „Charlie” Wilder (Forrest Stanley), Paul
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Charlie” Wilder (Forrest Stanley), Paul Jones (Creighton Hale), sora Susan Sillsby (Flora Finch) și fiica ei, Cecily Young (Gertrude Astor), și nepoata Annabelle West (Laura La Plante). La dorința lui Cyrus West, averea este lăsată celei mai îndepărtate rude, Annabelle. Testamentul stipulează totuși că pentru a intra în posesia moștenirii, trebuie să treacă un test psihologic, realizat de doctorul Ira Lazar (Lucien Littlefield). Dacă se dovedește că are probleme psihice, averea îi este lăsată persoanei numite în al doilea testament. Averea
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Annabelle. Testamentul stipulează totuși că pentru a intra în posesia moștenirii, trebuie să treacă un test psihologic, realizat de doctorul Ira Lazar (Lucien Littlefield). Dacă se dovedește că are probleme psihice, averea îi este lăsată persoanei numite în al doilea testament. Averea includea și diamantele West, pe care unchiul ei le ascunsese cu mulți ani în urmă. Annabelle realizează că se află, precum unchiul ei, „într-o cușcă înconjurată de pisici”. În timp ce familia se pregătește de cină, un gardian (George Siegmann
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
chema poliția, în timp ce Harry caută gardianul; Susan devine isterică și fuge din casă, găsindu-l pe lăptar (Joe Murphy), pe care îl convinge s-o ia cu el. Paul și Annabelle se întorc în cameră pentru a căuta al doilea testament, ce se afla asupra lui Crosby, dar descoperă că avocatul dispăruse. Paul intră în pasajul secret, unde este atacat de Pisică, care-l lasă inconștient. Când își revine, fuge înapoi, ajungând la timp pentru a o salva pe Annabelle. Poliția
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Când își revine, fuge înapoi, ajungând la timp pentru a o salva pe Annabelle. Poliția sosește și arestează Pisica, care se dovedește a fi Charlie Wilder deghizat, iar gardianul este complicele. Wilder era persoana numită în cel de-al doilea testament, și dorea s-o înnebunească pe Annabelle pentru a moșteni el averea. Annabelle și Paul rămân împreună. "The Cat and the Canary" este produsul expresionismului german de la începutul secolului XX. Potrivit istoricului de artă, Joan Weinstein, expresionismul este un termin
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
în alb-negru este difuzată pe Turner Classic Movies. "The Cat and the Canary" a fost adaptat pentru marele ecran de încă cinci ori. Primele versiuni „vorbite” au fost "The Cat Creeps" a lui Rupert Julian și "La Voluntad del muerto" ("Testamentul mortului"), regizat de George Melford și Enrique Tovar Ávalos; ambele au fost produse și distribuite de Universal Pictures în 1930. Deși primele filme cu sunet produse de Universal, niciunul nu s-a dovedit a fi la fel de popular ca prima variantă
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
și alte traduceri, această traducere erudită, împreună cu notele și comentariile lui Whiston, este încă ne-egalată, iar exemplare tipărite ale ei sunt încă disponibile. Mulți consideră această lucrare apogeul realizărilor lui Whiston. Însă nu trebuie trecută cu vederea Primitive New Testament, traducerea Scripturilor grecești creștine realizată de Whiston. Ea a fost publicată în 1745, respectiv în al 78-lea an al vieții sale. Whiston a tradus cele patru evanghelii și Faptele apostolilor după Codex Bezae, scrisorile lui Pavel după Clermont Codex
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]