9,812 matches
-
muri dintr-atît! El, de loc, că numai Dumnezeu știuse cum strânsese banii să cumpere porcul. A patra dimineață, hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă. Omul îl aștepta. Nu se mișca de loc. Vinovatul s-a apropiat tremurând. Grigore era făcut drojdie. Când i-a venit sub bocanci, -la lovit o dată cu sete: -Na! Javra a icnit, dar omul nu s-a îndurat decât după ce-a rupt prăjina pe el. Aglaia ieșise din bordei și se ruga de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioare, cu mort cu tot, de parcă și răposatul ar fi simțit ura celor ce-l urmau la groapă. - Nu scapi tu! strigă o muiere bătrână, ridicând mâna ei osoasă ca o gheară deasupra capului. Nu scapi tu, m-auzi?! Cioclii tremurau pe capră și abia stăpâneau caii tulburați de rumoarea glasurilor din spate. 220 - N-ai să dormi liniștit! Nu e liniște pentru tine nici pe lumea cealaltă, tâlharule, care ne-ai batjocorit fetele și ne-ai vîndut! Ceva scânteia în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acum aprins și norii lui greoi se apropiau. Câteva păsări negre zburau sus de tot, cu mișcări încete, leneșe. Ibovnica nu mai auzi nimic. Își încorda mâna pe lemnul fierbinte și avu spaima că alunecă... Când coborâră, era palidă și tremura. Nu spuse nimic. Păși clă-tinîndu-se, rezemată de brațul lui Bozoncea. Pe ochi îi apăsa încă privirea ascuțită, verde a celui tânăr. Sandu râdea de Gheorghe. Acesta nu se dăduse* în lanțuri. - Ți-e frică, Treanță, ai? Tu în pat o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina stinsă dinăuntru 237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și o roșie pe care o tăie cu briceagul. Înfulecă lacom
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăsă cu furie de nenumărate ori. Durerea se înteți, crescu, se ascuți, apoi iar nu mai știu nimic. Îl împînzi o lene dureroasă. Parcă se scufundase într-o apă fierbinte. Capul i se rostogoli și se prăbuși de pe ladăv Gheorghe tremura de frică pe dușumea. Îl luară și pe el și frânghia udă sapă și în carnea lui semnele sălbatice ale bătăii. Presării se schimbau pe rând. Loveau cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân îi apucă mâna să i-o pupe. - Dom' comisar, gîndește-te la bătrânețele mele! Nu știu nimic! Să-mi moară ce-am mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Să nu crîcnești! Credeai că ai scăpat de noi? - Bine, mă!... 1-a dojenit și Gheorghe cu vocea lui frumoasă. De ce nu ne-ai respectat, mă? Că eram în lume, aveam treabă cu comisarul... De ce râdeai, mă, ia spune! Iani tremura. - Banii, dă banii, că te tai! i-a strigat Paraschiv. - Ce-ai, bre, cu mine? Du-te la alții mai pricopsiți! - Gura! Să n-aud un cuvînt! Haide, scoate mardeii, fără gălăgie! A așternut cațaonul paralele pe masă. -La scotocit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai zbătut să scape, dar n-a putut. Cel tânăr i-a mușcat gura de câteva ori, pornit, nebun. 296 Starostele a scos cuțitul de sub pernă. S-a ridicat ușurel într-un cot și s-a apropiat de ușa deschisă. Tremura, orb și înfricoșat de vânzarea muierii. Glasul Didinei se auzi limpede: - Mai bine vino sâmbătă, noaptea, dar să nu știe Bozoncea, că ne omoară pe-amîndoi. Spune-i că pleci undeva, și eu o să te-aștept... - Dar dacă doarme la tine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din somn cu poftă de băutură. - O, că plecăm, a adăugat și Stăpânul. Plecăm, că am treabă în noaptea asta... Codoșul i-a simțit privirea pe el. Îi mirosise starostelui, nu mai era scăpare. Și-a dat groaza-n el. Tremura tot, cu privirile în pământ. Bozoncea îi turna pahar după pahar, să-l îmbete. - Ia, puișorule, ia cu mine... Mitică Ciolan cînta: Foaie verde și-un susai, Inimă de putregai, N-am un cuțit să te tai, Să văd fnuntru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea alături! Cel tânăr mușca dintr-un hartan de pasăre. Avea gura unsă de grăsime și îi sclipeau ochii când apuca paharul. Râdea fără să spună nici un cuvânt, liniștit. La urmă, s-a ridicat în picioare. A stins lampa. Didina tremura toată. - Sufletul meu, spuse. Și-o luă în brațe și-o culcă în culcușul starostelui. Își aduse aminte cum îl bătuseră la poliție și cum se gândise în pârnaie la ea, de toate zilele acelea când pleca, și ei rămâneau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la geam și asculta. S-a ridicat, scuturîndu-și lenea. A auzit lăutarii mai aproape. Atunci a văzut ibovnica o umbră lungă mișcîndu-se în curte. A țipat, astupîndu-și gura cu pumnul: - Nu știu cine-i afară! S-a răcit pielea pe el. Muierea tremura. Pungașul și-a tras nădragii și cămașa. A scos șișul. Ușa s-a dat de perete și în prag îl văzură pe Bozoncea. Luna îi lumina umerii puternici și juca pe preșuri. Îl ținea c-o mână pe Gheorghe, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o mânecă de la cămașă și se legă cum putu la spate. Îl apucau căldurile și se uita în urmă dacă nu vine cumva Bozoncea după el. Nu știa încotro pornise. La pompă îl aștepta Gheorghe, plin de sânge și el, tremurînd: - Scăpași? - Scăpai, leagă-mă tu bine... Codoșul văzu rana adâncă, pe marginile căreia sângele se închegase. - Aoleu... - Taci, du-mă mai repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliți și-l purtă. Pe drum, Paraschiv leșină. -La dus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliți și-l purtă. Pe drum, Paraschiv leșină. -La dus în Crucea de Piatră la o țiitoare a lui și-a chemat un doctor să-l îngrijească. Dimineața, Treanță tot mai tremura. În Cațavei se strânsese lume ca la urs. În zori, Stăpânul a scos-o pe Didina în curte în pielea goală și și-a desfăcut cureaua de la nădragi. A pus lăutarii să-i cânte. Țiganii nu prea se îndemnau. Le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repede, mă! 336 Anghel rămase în urmă, tîrîndu-și contrabasul. Pierduse pasul și nu mai vedea urmele celor din față, pe care valurile de ninsoare le acopereau numaidecât. Întunericul creștea. - Stați, mai încet, strigă după ei, nu mă lăsați aici! Îi tremura bărbia de frig și pe obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât crengile pomilor, lovindu-se și frecîndu-se. - Un chibrit... aveți careva un chibrit? se dumeri cel dinții starostele. Se căutară înfrigurați. Neacșu găsi o cutie prin fundul nădragilor. Dădu să aprindă, dar crivățul stinse flacăra mică a bățului umezit. - Îți tremură mâna, ai? râse iar Anghel mânzește. Adu la mine. Încercă și el stricând câteva chibrite. Dumitru se uită îngrozit Împrejur, căutând un pom mai înalt în care să se cațăre. Umbrele negre ale copacilor tineri se mișcau într-o parte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câte o halviță... - Nu-i nevoie, grecule, ne-am pricopsit. - Te.vorbește? - Da, o ducem bine, ne-am făcut negustori de fitile de candelă... - Nu mai spune dumneata! Grecul fi privea speriat. Nu uitase cuțitul lui Paraschiv și banii furați. Tremura și acum. Dar hoții nu aveau chef de treabă. Au plecat, iaba, că-l țineau pandaliile pe codoș, să umble. - Îmi pare rău că vă las sănătoși! le-a mai strigat ăl bătrân, și s-au dus. În urmă, grecii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
voia. Când se învîrtea mai cu foc, cine intră pe ușă? Sandu-Mînă-mică cu una, cloșcă. Trosnitorul s-a oprit, a vrut s-o șteargă, dar Paraschiv a și fost lângă el: - Ce mai faci, suflete? 358 Celălalt îngălbenise și-i tremurau buzele. Îl trecură nădușelile. Spuse curvei cu care era: - Tu du-te la masă... Pe față simțea ochii verzi ai șutului, neslăbindu-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să plângă. S-a ridicat Paraschiv în picioare. - Lasă-l! s-a rugat ăl bătrân. Hoțul a scos șișul pe masă. I-a zis vînzătorului: - Să-ti cânte de moarte! închină-te! Guristul se oprise cu armonica strânsă în brațe. Tremura de frică. Mînă-mică a căzut în genunchi: - Să nu mă omori! Didina tăcea încruntată. În circiumă s-a făcut liniște. Mușteriii au ieșit afară, pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Edouard de Sainte-Barbe, stârnind valuri de indignare acasă. Furtuna se amplifică printr-un scandal public atunci când, după moartea soției, În 1824, e snopit În bătaie, dezonorat și jefuit de camarazii unui chipeș tunar din garda regală pe care Îl așteaptă tremurând de dorință pe o stradă ferită de lume. Se retrage atunci, copleșit de oprobriu, pe domeniul familiei, Împreună cu devotatul Sainte-Barbe. În 1826 Îi mor, unul după altul, fiul și mama. Din nou, un același remediu Împotriva melancoliei: călătoriile Împreună cu Sainte-Barbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dumnezeiești! Iar el nu renunță defel la sistemul său. Atunci când e absolut sigur că ea Îi va spune totul, nu vrea să audă nimic. O roagă să-și păstreze taina. Mi-a răspuns - scrie ea - că l-am făcut să tremure. „Dacă, din capriciu, nu vă aprob gustul, hotărâtă și Încăpățânată cum sunteți, văd bine că nu veți risca să mă mai vedeți. Sunt prea interesat să păstrez onoarea bunelor voastre grații, pentru a asculta o confidență care m-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleșcăit? Nu vezi că bâțâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din jur privesc invidioși îmbrățișarea noastră? Întotdeauna ai fost și ești mai frumoasă ca oricare! Acum nu te pot îmbrățișa, aș cădea
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
mlaștină. Pentru prima dată înțelegeam semnificația deplină a cuvântului „miasmă“. — E ceva acolo jos! zise ea, cu vocea pierdută și tremurândă. — Te cred și io că e! Noroc că ești întreagă, zise Bez. I-ai văzut? — Ce? Nu, nu șobolani... Tremura. Lurch se aplecă s-o ajute, dar ea se feri de mâna lui. — E mult mai mare de atât... Se băgă din nou la fund. Era așa de liniște încât puteam auzi zgomotul mâinilor ei care se mișcau pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după care am coborât cu o funie și am pus-o să și-o lege în jurul brâului. Ei au tras-o de sus, iar eu am împins-o de la spate. Singură nu s-ar fi descurcat; nu făcea decât să tremure. Au dus-o la spital, nu? Sper că-i fac toate analizele, adăugai eu. Apa aia era incredibil de dezgustătoare și s-a scufundat cu totul în ea când a picat. Probabil că are deja ciumă bubonică. Polițista își închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
De în dată ce am recuperat-o pe Marie, Bez s-a dus să-i spună lui Margery să sune la poliție, iar aceasta, după ce a sunat, coborâse imediat, cu mânecile suflecate, turnând ceai fierbinte pe gâtul lui Marie, care tremura și era în prag de comă. —De ani de zile tot zic să scoatem apa de la subsol, repeta Margery pe tonul cuiva care crede că astfel de evenimente se pot evita numai dacă persoana respectivă menține mediul în care trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]