10,305 matches
-
și cu mine cunoșteam însă o studentă al cărei tată participase la acea vânătoare. Pentru că trăiam primind mereu amenințări cu moartea și eram nevoiți să considerăm zilele vieții noastre ca fiindu-ne numărate de stat, descopeream în asemenea știri mult umor amar. Prietenul meu, inginerul constructor care peste patru-cinci ani avea să fie spânzurat și care azi figurează în acte ca sinucigaș, a spus despre acel „accident de vânătoare“: „Vânătorul ochește în direcția în care fuge cerbul, dar de data asta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
știu câtelea interogatoriu, anchetatorii își luau îndărăt acel răstimp de voioșie furată de sub nasul lor. Prezentându-ne nota de plată cuvânt cu cuvânt, ba pe deasupra totul tradus în românește (de regulă, prost). Iar acum, nici vorbă nu mai era de umor: rând pe rând, fiecare dintre noi era confruntat de anchetatori cu analiza securistă a „declarațiilor antistatale“ făcute de grupul nostru. Asta putea dura și o jumătate de zi, până ce propriul tău cap nu mai știa nici al cui este. După ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
carte cumpărată de pe taraba în Piața Universității în vara aceasta: Apropouri, de Cilibi Moise. Personajul pe care eu l-am crezut doar o legendă a trăit pe la 1850 în marele bordel de lux numit orașul București. O combinație unică de umor balcanic, românesc și evreiesc, dulce amar la sfârșit. Câteva dintre ele: "Viața e lungă dacă e plină. Nu vorbi de fericirea ta unui nenorocit. Cel mai ușor lucru este de a fi sărac și a critica pe un altul. Poziția
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al propriului destin. Prezența ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbește și scrie șampanizat, cu sinceritate, cu umor și cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Avem de-a face cu un om care își administrează vaccinul inteligenței ironice pentru a combate exasperarea („Cred că domnul Valentin Stan
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
interviu pentru vârsta mea. Cred că oamenii care îmi tot solicită interviuri își spun: „Asta n-o mai duce mult, hai să avem materialul pregătit, că prinde bine.“ M-ar bucura să știu că mă caută pentru inteligența mea, pentru umorul meu - autoironic, cum îl definiți dumneavoastră - sau pentru ideile mele interesante, dar am depășit de mult faza autoamăgirilor. Îmi place grozav expresia dumnea voastră, „trufanda geriatrică“. Bine că mi se mai poate atașa noțiunea de trufanda, fie ea și o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am scos din biblioteci pe D. H. Lawrence și Henry Miller (în engleză și în franceză), pe care aveam să-i traduc eu însămi cu brio, cincizeci de ani mai târziu. Să mai spună cineva că destinul nu are simțul umorului. Țin minte că am avut atunci o reacție cabotin-livrescă. I-am spus cu glas tare lui Leibniz: Oui, monsieur Leibniz, tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles. R.P. Numai că, fricos din fire, Leibniz n-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
origine proastă, spaime; schizofrenie, dedublare forțată între munca depusă «în câmp ideologic» și educația și mentalitatea mea micburgheză, spaime; trimisă cu mare tam-tam critic la «munca de jos», într-o editură, spaime, spaime.“ Închei citatul și mă minunez: de unde atâta umor și detașare? Ce supape de supraviețuire aveți și cum le asigurați buna funcționare? Întreb fiindcă și continuarea articolului (despre relația dintre bătrânețe și tinerețe) e în același registru tandru-șfichiuitor, de ironie totuși indulgentă: „Renunțările (teritorii pierdute, cum le numește domnul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că încă nu ți s-a anchilozat creierul, zi mersi.“ De unde atâta detașare, de unde atâta umor, de unde atâta bună dispoziție și vitalitate? A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dispoziție și vitalitate? A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu sunt o optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Încă din primele zile, a încolțit între mine și un coleg de aceeași vârstă o iubire arzătoare, cum numai la șaispre zece ani poți cunoaște. Florin întrunea toate condițiile mele sine qua non. Era inteligent, cultivat, manierat și avea simțul umorului. Domnule Paraschivescu, sper că nu aveți impresia că, la vârsta mea, fac insinuări la persoana dumneavoastră, care întrunește toate aceste calități. Spuneți „O, nu!“ R.P. Tocmai mă pregăteam pentru o îmbujorare sfielnică... A.R. Nu strică nici asta. Să continui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De prac ticat, practic antipatia și sila. Lehamitea. N-am prea căzut în extremismul urii. Antipatizam întotdeauna femeile care-i plăceau soțului meu. R.P. Deși n-ați căzut în extremismul urii, mi-e greu să cred că n-ați urât
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
al nouăsprezecelea, nu cunosc literatura secolului douăzeci“), și după ce cunoscusem o serie de intelectuali americani cu totul străini de cultura universală, am dat deodată peste un profesor și scriitor de origine franceză, fugit din Franța, doldora de literatură, plin de umor franțuzesc, de deschidere europeană, prieten bun cu Beckett și beckettian până-n ultima fibră. Brusc, m am simțit acasă. Bellow a avut în comun cu Federman doar complexul de imigrant, care i-a marcat puternic pe amândoi. Amândoi erudiți, însă Federman
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu înscrieri, bilete gratis la spectacolele de teatru. Erau în special piese sovietice și românești - Aurel Baranga, Paul Everac -, dar și clasice. Mă du ceam la un spectacol în fiecare săptămână. Doi colegi de-ai mei, traducători plini de simțul umorului - italienistul Florin Chirițescu și Constantin Olariu, traducătorul din maghiară - , mi-au înmânat pe un for mular tip, oficial, o diplomă de masochism pentru participarea la toate spectacolele. Cred c-o mai am și acum pe un deva. Actori preferați? Spectacole
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Sherwood Anderson și William Faulkner, în această ordine. În ce-i privește pe contemporani, aș putea spune că simt mai curând o înrudire cu unii dintre ei, decât admirație față de ei. În Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sunt deloc străin. A.R. Îl numiți umor evreiesc? A.O. E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care râzi de tine însuți și te
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
putea spune că simt mai curând o înrudire cu unii dintre ei, decât admirație față de ei. În Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sunt deloc străin. A.R. Îl numiți umor evreiesc? A.O. E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care râzi de tine însuți și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sunt deloc străin. A.R. Îl numiți umor evreiesc? A.O. E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care râzi de tine însuți și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow, dar admirația mea se îndreaptă spre ceilalți de care ți-am vorbit. A.R. Și acum, o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pare să fie impecabilă și foarte bine adaptată la limbajul uzual ro mânesc. Numai urechile delicaților să fie apte să o suporte!“ RUXANDRA CESEREANU, Observator cultural, nr. 180, 2003 „Traducerea Antoanetei Ralian din Plexus onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scri iturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din americană în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
oricui. Rareori am descoperit pe cineva cu un gust atât de sigur în lumea prozei englezești, de la Andrei Ion Deleanu încoace, cum este Antoaneta Ralian.“ AUREL DRAGOȘ MUNTEANU, Luceafărul, nr. 52, 1983 „În felul său discret, elegant și plin de umor, adorabila doamnă Ralian ne-a pus în față o oglindă: felul cum reacționăm la «morala politicoasă» povestită de dânsa aici arată exact cum suntem.“ ALEX. LEO ȘERBAN, forumul Observatorului cultural, august 2010 „Toate aceste delicii ale prozei lui Iris Murdoch
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
românești, subtila ei nuanțare, ca și exactitatea transpunerii, sunt calități care o fac demnă de renumele autorului tradus.“ VIRGIL STANCIU despre Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și bruschețe de limbaj. Drumul de la sfârcuri la tâlcuri se face mai lesne decât ar crede scepticii neclintiți din convingerea că Miller scrie cliteratură. Luxurianța textului millerian e slujită de Antoaneta Ralian cu o răcoritoare lipsă de stânjeneală
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
somnul veșnic, una lângă alta, îmbălsămate și bătute în pietre prețioase. Doi savanți americani le fotografiază în anul 1968, cercetează minuțios și constată - cu mare tulburare, poate cu uimire, poate și cu un fior de oroare, dacă nu și cu umor anglo-saxon - că mica prințesă Mutemhit nu e altceva decât o maimuță mumificată. Bijuterii scumpe i-au fost implantate în orbite - ca oricăror mumii promovate din regnul uman - și, prin cele câteva trăsături care leagă indubitabil omul de maimuță, puiul de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
iulie 1793: „La ora când trimitem la tipar, ni se anunță că Marat a fost asasinat. Ucigașul, o femeie, a fost arestat. Marat a murit la ora 8 seara”. 11: E mai necesar ca niciodată să ne fortificăm spiritul prin umor. Fără cinism, evitând apatia și indiferența, atenți la tot ce e trist și urât în jurul nostru - nu trebuie să abandonăm cura zilnică de vitaminizare prin reflecții surâzătoare. Pastile de acest gen avem, fiecare își poate recomanda singur o medicație corespunzătoare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
facă apel la alte categorii: bucătari, cofetari, bibliotecari, chelneri, frizeri, poate chiar poeți și comici din filmele celor două țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și enciclopedii, minibombe și maxipăci, supersunete și super-supersuper -, dintre sutele de catarge și milioanele de valuri, mie îmi place cel mai mult proiectul dlui William Davis, noul redactor-șef al revistei Punch, cea mai tradițională și mai „engleză” revistă de umor britanic. Pentru ’70, domnia sa are vaste planuri în vederea stimulării potențialului de râs și bună dispoziție al planetei. Într-adevăr, iată un potențial îmbogățit cu zgârcenie sau cu prea multe echivocuri. La anu’, dl William Davis vrea să organizeze un colocviu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe frunte-ți va fi scris. Încât bandiții vor trebui să se înțeleagă numai din ochi. Spărgătorii vor avea nevoie nu numai de mănuși, ci și de lacăt la gură, ceea ce întotdeauna e greu de găsit. Caricaturiștii, inspirați de infinitul umor al răufăcătorilor, vor trebui să deseneze fără explicații, căci nimeni nu va mai dialoga, noaptea, în fața caselor de bani. Se va vorbi în șoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea. Detectivilor viața le va
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vorbi în șoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea. Detectivilor viața le va fi mai ușoară, umoriștilor - tot mai grea. Cu cât se perfecționează sistemul și metodele judiciare, cu atât se reduce rația de umor în lume. În Belgia, senatorul Cuvelier susține în Senat: „Merckx este demnul reprezentant al națiunii noastre. Rolul lui e tot atât de reprezentativ ca al nostru...”. Un cetățean valon declară despre același ciclist, eliminat brutal și neconvingător din Turul Italiei, acuzat de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]