14,396 matches
-
Pentru că nu-i înțelege, crede că ceilalți au un comportament haotic nesupus unor legi. Să te piși pe fereastra căminului, în lift, ca să vadă și Ei în ce hal te-au adus. Să-ți expui abjecția ca și cum ei ar fi vinovați de starea asta de lucruri. Să le arăți unde te-au adus Ei. Să urli pe stradă porcării, să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif pe la Kogălniceanu. Toate, secreții cu care împroști lumea. Faci ceva pe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scorțoși, constipați chiar. Și toată situația asta o amuză la culme. Adică, îmi mărturisea odată, ĂȘTIA, înțelegând prin ĂȘTIA toți oamenii neserios de serioși, ei chiar nu-și dau seama de faptul că sunt o impostoare? Zicea că se simte vinovată. Că i-a ieșit mereu absolut tot ce și-a propus. A vrut să ia bursa și a luat-o, deși erau o groază de alți colegi de-ai noștri care ar fi meritat-o înaintea ei. Care chiar treceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aici pe undeva. Oamenii au considerat că nu o corecție fizică ar repara prejudiciul produs, ci un răspuns scris. Cu aceeași monedă. Într-un ziar, care să mă distrugă. Sau să fiu judecat și judecătorul să spună clar că sunt vinovat. Să existe un act unde să scrie asta. Până nu văd dovada scrisă, oamenii nu vor fi mulțumiți. Farmacistu mi-a zis că are de gând să-mi rupă picioarele, dar s-a gândit că totuși nu merit așa ceva. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: Odesa mamă, nu-i încăpățânată, aș spune mai degrabă „amestecată”. Mamă, nu mai înțeleg nimic, cum vine asta, „amestecată”? Draga mamii, uită-te la ea și spune-mi, e copilul vinovat că are sângele nostru amestecat ? Până și Maria țiganca a alăptat-o și i-a purtat noroc. Ai răbdare, fii mai împăciuitoare și Dumnezeu îți va arăta calea. Bunica grăia frumos, cuvintele sale erau meșteșugite simplu, dar întotdeauna creau motivația
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aprig, haiducesc, zugrăvit de Sava Henția. În satul ăsta, atât de cuminte așezat pe culmi de dealuri, la poalele munților, deasupra apelor strânse Între cheile Doftanei, mă Întâmpina la tot pasul cea mai ispititoare dintre ispite și cel mai puțin vinovat dintre cele șapte păcate capitale: prea curvia. I-am rezistat totuși, de parcă n-aș fi descălecat aici din acea mahala a Gorganului și a Brezoianului plină de preotesele păcatului și [de] parcă n-aș fi avut șapte sprezece ani, vârstă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și sinistră, King Kong, cuadrumanul din Borneo, genera lul Pangrati, culpabil de a fi trimis la moarte pe sublocotenentul Ciulei, pe care l-am auzit strigând pe străzile Bacăului, când Îl duceau să-l Împuște la bariera Letea: „Nu sunt vinovat! Nu sunt vinovat!“ A doua zi după ucidere s-a aflat de trecerea la nemți a colonelului Alexandru Sturdza, cel care tocmai denun țase și trimisese Curții Marțiale, nu mai știu pentru care vină Închipuită, pe ofițerul protestatar de nevinovăția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Kong, cuadrumanul din Borneo, genera lul Pangrati, culpabil de a fi trimis la moarte pe sublocotenentul Ciulei, pe care l-am auzit strigând pe străzile Bacăului, când Îl duceau să-l Împuște la bariera Letea: „Nu sunt vinovat! Nu sunt vinovat!“ A doua zi după ucidere s-a aflat de trecerea la nemți a colonelului Alexandru Sturdza, cel care tocmai denun țase și trimisese Curții Marțiale, nu mai știu pentru care vină Închipuită, pe ofițerul protestatar de nevinovăția sa și care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu putință? [...] - Amintiri dintr-o redacție cu o fai moa să dormeuză care numai că nu putea vorbi. - Fetele bătrâne sau urâte și bunicile noastre cărunte Își păstrează uneori farmecul lor feminin. - Sighișoara, burgul medieval de pe Târnave, adăpostul dragostelor noastre vinovate de acum treizeci de ani. - O trupeșă fecioară se lasă violată pe podele, printre lacrimi, sânge, zdrențe, toate repede uitate. - Atenție, doam nelor și domnilor, la bestia lubrică ce Încă dormitează În noi. - Amor = război cu femeile; prietenie = pace cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toată imensa și sumbra ei profunzime, n-ai decât să apelezi la serviciile bor delului, unde bărbați de toate categoriile și de toate vârstele ne Întâlnim pe lângă femeia tuturor și a nimănui. Am detestat apoi, ca pe un incest, legătura vinovată cu soția prietenului sau numai a cunoscutului, ba chiar și cu amanta acestora. Parcă i-aș fi avut mereu Înainte și tocmai când nu trebuie, și parcă le-aș fi furat, odată cu femeia, mirosul secrețiunilor și sudorilor lor intime. (Nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șoferul, nu Nae). ...O Întâmplare stupidă ne-a măturat brusc pe Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată, dar superficială a contem poranilor, dintre care unii abia mai avură curiozitate, timp și bună dispoziție ca să privească spre vinovata plângându-și rochi țele forfecate de o mână tremurând de jale și de patimi rele, sau Înspre vinovatul ușor de identificat printre decoruri și În roluri noi. „Nu e bine să fii prea entuziast: strică sănătății“, spunea Richard Wagner unei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tu să mi le aduci și să-mi explici ce și cum, e mult prea mare sacrificiul, mai ales pe asemenea temperaturi! Poți să-mi trimiți un pachet, cu explicații amănunțite... ar fi o variantă! Deși, orișicum, m-aș simți vinovat, Îți răpesc din timpul foarte prețios! Nu știu, poate găsim o altă soluție! Cu mulțumiri, recunoștință și urări de sănătate! Mircea P.S. Am citit jurnalul tău și am rămas mult pe gânduri... 14 iunie 2012 În urmă cu exact o
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
să simt durerea. În cădere, îmi dau seama abia acum, m-am lovit rău, rău de tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă plâng mamei, mă simt vinovat, sper să-mi treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că nefericita aventură s-a terminat. Trag cu putere aer în piept și mă pregătesc să adorm. Dar somnul nu sosește, întârzie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
propria sa piele, și anume că un om în aceste vremuri nu face nici cât o ceapă degerată, și apoi a simțit o rușine apăsătoare pentru ce trăiește, pentru ce i se întâmplă, avea impresia că și el, victima, este vinovat laolaltă cu călăii săi. A luat din buzunarul de la piept cărticica sa și a citit, cu mare greutate, câteva versete. Tremura în continuare. Cu toate puterile, căuta să lupte cu frigul, să nu se lase copleșit de hipotermie. A închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a înmânat scrisoarea preotului, iar acesta i-a dat-o rudei care-l vizita și care se pare că și adusese biletul de acasă. Tata știa că episodul acesta îl dezlega de legăturile cu familia și îi înlesnea abdicarea, apropierea vinovată de femeia tânără care ajunsese să-l obsedeze, să-l subjuge. Tata nu se mințea: era conștient de slăbiciunea, de inconsistența sa morală și avea remușcări, se simțea vinovat, oricând gata de a fi pedepsit. Dar nu se putea opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl dezlega de legăturile cu familia și îi înlesnea abdicarea, apropierea vinovată de femeia tânără care ajunsese să-l obsedeze, să-l subjuge. Tata nu se mințea: era conștient de slăbiciunea, de inconsistența sa morală și avea remușcări, se simțea vinovat, oricând gata de a fi pedepsit. Dar nu se putea opri, era prins, prea prins de Irina. Să fie cu ea devenea cel mai important lucru pentru el, singurul lucru care conta. În luna care trecuse se întâlnise de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pământene și nu ești. Oricum, cu fiecare vis, coșmar, mi-e din ce în ce mai limpede: nu pot să rămân indiferent la ce se întâmplă pe pământ, cu ai mei și cu toți locuitorii orășelului Serenite. Sunt hotărât să întreprind ceva, mă simt vinovat să văd atâta suferință și să stau cu brațele încrucișate. Știu că Lazarus nu e de acord să intervenim, să schimbăm ordinea omenească prestabilită, considerând că asta ar însemna o erezie de neiertat, dar eu sunt gata să-mi asum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său absent își petrecea tot mai mult timp în lungi peregrinări prin munții din preajma șantierului. În timpul preumblărilor, el își luase obiceiul de a vorbi cu sine însuși, de a se judeca și, de fiecare dată, la aceste judecăți amănunțite, ieșea vinovat, vinovat fără scăpare. Atâtea dintre deciziile sale trecute, atâtea dintre cărările pe care în ultimul timp o apucase în viață le găsea acum eronate și, în primul rând, părăsirea familiei era în ochii săi marea sa culpă, de neiertat. Ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
absent își petrecea tot mai mult timp în lungi peregrinări prin munții din preajma șantierului. În timpul preumblărilor, el își luase obiceiul de a vorbi cu sine însuși, de a se judeca și, de fiecare dată, la aceste judecăți amănunțite, ieșea vinovat, vinovat fără scăpare. Atâtea dintre deciziile sale trecute, atâtea dintre cărările pe care în ultimul timp o apucase în viață le găsea acum eronate și, în primul rând, părăsirea familiei era în ochii săi marea sa culpă, de neiertat. Ideea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
motelul acela prăpădit de pe marginea șoselei, în motelul acela pe care ți-l scoți din minte imediat ce îl părăsești. Cel care scria extraordinar, cel care îndruma generos tinerii scriitori, cel care ridica vocea împotriva unui sistem putred, stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era el, cel adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria noastră, râdea, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ilașcu, mama eroului Ilie Ilașcu, ascultate așa cum au rămas înregistrate pe banda de reportofon, cu vocea sa zbuciumată, venită din adâncul sufletului, redau cu adevărat profunzimea dramei unei mame, drama Basarabiei și a întregului neam românesc, pentru care se fac vinovate toate guvernările țării, vinovate se fac și pentru starea jalnică de sărăcie în care au adus marea masă a populației țării, jaful ce se petrece fără ca vinovații să fie trași la răspundere. Dacă ar trăi măicuța Natalia să vadă ce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ilașcu, ascultate așa cum au rămas înregistrate pe banda de reportofon, cu vocea sa zbuciumată, venită din adâncul sufletului, redau cu adevărat profunzimea dramei unei mame, drama Basarabiei și a întregului neam românesc, pentru care se fac vinovate toate guvernările țării, vinovate se fac și pentru starea jalnică de sărăcie în care au adus marea masă a populației țării, jaful ce se petrece fără ca vinovații să fie trași la răspundere. Dacă ar trăi măicuța Natalia să vadă ce graniță s-a făcut
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Trei sute și cu șapte fac fix o mie. Cu trei sute însă îți cumperi o canapea nouă.“ „Are dreptate șmecherul -i-a zis domnul Bouleanu soției fluturând cei trei sute de EURO -, acum zău că mă simt nițel vinovat.“ „De ce să te simți vinovat?“, l-a consolat, fericită că avea un bărbat deștept, doamna Bouleanu. A luat omul marfa, a plătit.“ „Nu față de pușlamaua de restaurator, ci față de babă. Nu i-am dat cincizeci de EURO, i-am dat cincizeci de dolari. O să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și de la celelalte scări, aveau burți și priviri bănuitoare, de colonei de Securitate la pensie ori încă activi. Asta însă doar până pe la unsprezece noaptea, când gașca s-a spart și s-au îndreptat spre apartamentele lor, cu mersul acela vinovat, dar nu de turnători demascați, ci de slujbași cu lefuri de mizerie. Prea târziu La optzeci de ani, un fizician a fost, în sfârșit, recunoscut de toată lumea științifică drept adevăratul autor al unei teorii care dăduse cândva o nouă direcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
incident din Episodes of the Revolutionary War, apare un alt cîine, În cătunul de la Mar Verde: „Félix l-a mîngîiat pe cap, iar cîinele l-a privit. Félix s-a uitat la el, apoi a schimbat cu mine o privire vinovată. Brusc, toată lumea a tăcut. O tulburare imperceptibilă ne-a cuprins pe toți, căci privirea umilă, deși poznașă a cîinelui părea să aibă În ea o umbră de reproș. Se găsea acolo, printre noi, cățelul ucis care ne privea prin ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care anchetatorii, iar apoi temnicerii, le smulgeau bucuroși bărbile, îi umileau, îi înjurau și le spuneau „bandiți”. Acest al treilea val avea de asemenea legătură cu eșecul colectivizării, care - deși trecuse mai mult de un deceniu - întârzia să se încheie. Vinovați au fost găsiți, printre alții, preoții satelor, care - fără deosebire de confesiune - au fost arestați cu zecile de mii. Comuniștii lui Gheorghiu-Dej se angajaseră - când Armata Roșie s-a retras în 1958, după 14 ani de prezență nejustificată în România
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]