90,136 matches
-
prezentate de o manieră simetrică. "Number Place Challenger" de la Dell afișează și el numele autorului. Se pare că și grilele publicate în majoritatea ziarelor britanice sunt generate automat, dar fac apel la simetrie, ceea ce dă de înțeles că ar fi creația unui om. "The Guardian" afirmă că grilele sale sunt create manual de japonezi, dar nu este făcută nici o mențiune a acestuia. Ele ar putea fi construite de persoane de la Nikoli. "The Guardian" a afirmat că fiind construite de mână, grilele
Sudoku () [Corola-website/Science/301481_a_302810]
-
ziua de 2 noiembrie 1854, la întoarcerea dintr-o călătorie prin Oltenia, de unde contractase o răceală puternică (tifus virulent). Este înmormântat la Biserica Sfântul Stelian (Lucaci) din București, din apropierea casei sale. Un pasionat colecționar de muzică românească, care a notat creații din repertoriul muzicienilor din perioada fanariotă. Pann a tipărit mai târziu unele din cele mai vechi piese muzicale de curte și cântece de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. Acest lucru a fost însoțit de interesul său în alte
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
sa care a folosit terminologia muzicală vestică în indicarea tempoului sau a elementelor de agogică. Anton Pann a fost și un interpret iscusit la cobză, lăută, chitară și la pianoforte, cântând în diverse momente, alături de tinerii boieri. Dintre culegerile și creațiile sale muzicale se numără compoziții orientale, romanțe și cântece de lume printre care: "„Bordeiaș, bordei, bordei”", "„Inima mi-e plină”", "„Mugur, mugurel”", "„Până când nu te iubeam”", "„Nu mai poci de ostenit”", "„Leliță săftiță”", "„Și noi la Ilinca”", "„Unde-auz cucul cântând
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
verde”". Unele dintre acestea au apărut în volumul „Poezii deosebite sau cântece de lume”, primele în ediția din 1931, iar celelalte în ediția din 1937, în care acesta prezintă culegeri de cântece, după cum urmează în propria sa introducere: Altele din creațiile și culegerile sale au apărut în broșurile (șase la număr) „Spitalul amorului sau Cântătorul dorului”, în anul 1850, cu modurile cântărilor pe note psaltice. În introducerea lor, intitulată " La Balamuc", Anton Pann transmite câte un mesaj, "către cititori" (referitor la
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
din Moldova Expoziții solo: Expoziții în grup: Din 1956 - participă la toate expozițiile de Artă Plastică din Moldova și la cele organizate cu prilejul zilelor culturii moldovenești la Moscova, Tallinn, Riga, Baku, Tașkent, Erevan, Odesa, Lvov, Cernăuți, Minsk Tabere de creație: 1960 - Ordinul "Insigna de Onoare" 1978 - Maestru Emerit al Artei din Moldova 1989 - Artist Plastic al Poporului 1998 - Ordinul Republicii Lucrări în colecții publice Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Bulgaria Lucrări în colecții particulare Moldova, România, Rusia, Belarus, Bulgaria, Japonia, Israel
Mihai Petric () [Corola-website/Science/299988_a_301317]
-
A Love Supreme. Se spune că muzicianul, confruntat cu dependența de droguri, și-ar fi extras inspirația pentru A Love Supreme dintr-o supradoză din 1957, care ar fi fost catalizatorul ideilor sale muzicale. Albumul este un punct culminant al creației sale, o suită în patru părți, un imn închinat credinței. Această dimensiune spirituală va caracteriza tot mai mult creația sa muzicală ulterioară, așa cum se poate vedea în albume ca Ascension, Om și Meditations. A patra parte a albumului A Love
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Love Supreme dintr-o supradoză din 1957, care ar fi fost catalizatorul ideilor sale muzicale. Albumul este un punct culminant al creației sale, o suită în patru părți, un imn închinat credinței. Această dimensiune spirituală va caracteriza tot mai mult creația sa muzicală ulterioară, așa cum se poate vedea în albume ca Ascension, Om și Meditations. A patra parte a albumului A Love Supreme, intitulată Psalm, este de fapt o replică muzicală a unui poem scris chiar de Coltrane, poem închinat divinității
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
naționale moderne pe meleagurile noastre. Temperament solar, colorist de un rar patetism, pictorul se lasă captivat de armoniile între culori, logica fiecarui tablou izvorând din raporturile dintre tonurile calde și reci, dintre formele tulburătoare prin jocurile de umbră și lumină. Creația pictorului Mihail Grecu se distinge prin inovații tehnologice, gen colaj, coloranți florescenti sau pe baza de acril, diferitele tipuri de pitum, pigmenți de „bronz” și „aluminiu”. Experiențele tehnice cu coloranți moderni i-au permis să descopere posibilitățile materialului, finalitatea relației
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Basarabiei, a studiat la școala normală din Cetatea Albă, avându-l ca profesor de desen pe Rostislav Ocușco, tot acolo expunându-și primele lucrări. După ce a primit Premiul Mare al tineretului artistic din România, în 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic, unde îi cunoaște pe Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Henri Catargi. Din 1937 și până în1940 își face studiile la Academia de Arte Frumoase din București, la atelierul lui Francisc Șirato ulterior, între 1940-1941 și 1945-1946 continuă
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
de Arte, atelierul lui I. Hazov, Chișinău (R. Moldova). În perioada celui de-al Doilea Război Mondial este evacuat în Uralsk, Kazahstan (1941-1944), unde realizează prima sa lucrare "„Maternitate”" (1944). Începînd cu 1957 participă la primele expoziții unionale și internaționale. Creația lui M. Grecu a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice, ce-a de-a doua
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
1991 Marele premiu al Ministerului Culturii din România pentru tabloul "„Omagiu strămoșilor”", în cadrul primei ediții a "„Saloanelor Moldovei”" (Chișinău - Bacău, R. Moldova - România); 1992 Membru de onoare al ASM din Moldova; 1992 Ordinul Republicii Moldova. În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia Rusă). În
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
primei ediții a "„Saloanelor Moldovei”" (Chișinău - Bacău, R. Moldova - România); 1992 Membru de onoare al ASM din Moldova; 1992 Ordinul Republicii Moldova. În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia Rusă). În 1976 și 1979 participă la Simpozionul Internațional al Pictorilor "„Cosmosul"," organizat la Moscova
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
decembrie 1923, Cernoleuca, Regatul României - d. 24 mai 1988, URSS ) aparține generației de mijloc ai pictorilor moldoveni, care punea bazele unot tendințe noi, moderne în pictura moldovenească, adică o viziune artistică asupra lumii, corespunzătoare realității contemporane. Aceste principii noi de creație ale pictorului se trag din împletirea organică a realului cu poezia, pictura tradițiională fiind privită dintr-un unghi care nu-l împiedică a o înțelege pe plan superior de revalorificare. Receptiv la tot ce e legat de plaiul natal, a
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
mai pronunțat elementul metaforic, care îi lărgește spațiul artistic. Operele sale sunt o fuziune a artei grafice, a picturii și a scenografiei care îi influențează tot mai mult pictura, imprimându-i o înfățișare aparte. Vieru tindea spre o manieră de creație în care culoarea vine să transmită tot mai clar și mai pregnant întreaga complexitate a noilor valori spirituale și intelectuale ale contemporanului moldovean. El nu avea un gen preferat, ci le explora pe toate câte puțin. Igor Vieru s-a
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
artelor. În 1944 Igor Vieru se întoarce în locurile sale de baștină și lucrează un timp învățător la Horodiște. Încă de pe atunci Vieru se manifestă drept un entuziast și pasionat educator al gustului estetic la elevi. Face primii pași spre creația sa artistică executând o galerie de picturi mici pe sticlă, asemenea diapozitivelor. Acestea reprezentau diferite imagini cu tematică foarte variată, care ilustrau lecțiile petrecute la școală și contribuiau la dezvoltarea imaginației și gustului copiilor. Dorința de a deveni plastician l-
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
episoade izolate dint-o narațiune acoperită de uitare. Ceea ce inițial era o poveste despre nașterea formei (lumii) într-o variantă generică și sub o privire globalizatoare, devine acum un epos al formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atât din perspectiva martorului fascinat de miracol și copleșit de măreția lui, cât și din aceea a creatorului însuși în al cărui gest se amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpân. "PAVEL ȘUȘARĂ, Bucuresti, 1998" Carți, cataloage
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
Ministerului Culturii din Republica Moldova. Lucrarea de debut “Muscata din casa părintească” (1968) nu s-a păstrat, însă o impresie asupra căutărilor artistului din acea perioadă ne-o oferă opera “Muscata” (1974). Pânza “Mere” (1974) reprezintă o lucrare de referință din creația lui Andrei Sârbu. Tablourile “Ceas-1” și “Ceas-2” (1976) în structura cărora sunt incorporate fragmente de dantelă și cadranul unui ceas fără ace atestă importanta acordata de artist, în anii ’70, tehnicii colajului. Tot în aceasta perioada Andrei Sârbu participă la
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
precum și imaginea florii soarelui, devenită ulterior, alături de gutuie, unul dintre motivele preferate ale naturilor statice realizate de Andrei Sârbu. Perioadă realizării ciclului de tablouri cu genericul “Reflexe” (1987-89) este considerată că perioada atingerii de către Andrei Sârbu a maturității depline în creație. Operele din această perioadă precum “ Înaltul cerului”, “De treci codri de aramă”, “Fiind băiat păduri cutreeram”, “Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” și ciclul de tablouri cu genericul “Câmp” țin de genul abstracției lirice. Din 1988, în mare parte
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
Artei Optice), în spiritul maestrului ei consacrat, pictorului francez Victor Vasarely. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice la sfârșitul anului 1991, participarea la manifestările culturale din România devine accesibilă pentru artiștii plastici basarabeni. În perioadă 1993-95, Andrei Sârbu participă la taberele de creație de la Tescani, Câmpina, Tulcea și Câmpulung-Moldovenesc. Lucrările sale sunt o prezență în cadrul “Saloanelor Moldovei” organizate începând cu 1991 la Chișinău, Bacău, Galați și București. În 1994 artistul devine laureat al expoziției-concurs prilejuită de ediția a IV-a a acestor saloane
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
Artistul a lucrat mult după natură pe care a reușit să o transpună într-un limbaj liber formulat. Lucrările din ciclul “Gutuiele”, “Merele”, și “Floarea-Soarelui” au fost rodul unor permanente reveniri. Totalmente străin artei angajate ideologic, profund ostil conjuncturismului în creație, Andrei Sârbu este unul dintre puținii artiști plastici basarabeni (din cea de a doua jumătate a secolului XX ) care nu au acceptat nici un fel de compromisuri și nu au colaborat principial cu fostul regim totalitar din URSS. Această incoruptibilitate a
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
acceptat nici un fel de compromisuri și nu au colaborat principial cu fostul regim totalitar din URSS. Această incoruptibilitate a artistului i-a adus respectul colegilor de generație, dar i-a și remodelat în modul cel mai dureros condiția umană. Întreaga creație a lui Andrei Sârbu denota faptul ca artisul a fost un pictor mare, exigent, dar și un om de cultura care a marcat perioada în care a existat și creat. Mihai-Ștefan Poiată scria despre lucrarea “Verdele câmpului în amurg” (1990
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese ușoare, din repertoriul bulevardier. Sică Alexandrescu montează piesă după piesă cu Birlic în rolul principal, toate având un mare succes la public. Birlic a impresionat publicul și criticii teatrali prin creațiile sale actoricești complexe, având capacitatea de a trece foarte ușor de la un rol din registrul tragic la un rol din registrul comic și invers. În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de Stroe și Vasilache în filmul "Bing-Bang" (care s-
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
Dziubanov. În 1909 studiază literele și filosofia la Institutul "Bestujev" din Sankt Petersburg. În 1910 pleacă la München, unde lucrează în Academia de pictură sub îndrumarea maeștrilor avangardei, Wassily Kandinsky și Alexei von Jawlensky și ia contact cu echipa de creație a revistei germane ""Jugend"". Din Germania pleacă la Paris, unde lucrează în atelierele lui Henri Matisse și Antoine Bourdelle (1910-1914). În 1919 participă la Salonul Independenților cu un bust. Face cunoștință cu Constantin Brâncuși, care îi devine ghid în lumea
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
realizat portrete pentru Ion Vinea, Mihail Jora și Liviu Rebreanu. Ca sculptoriță, a fost elevă a lui Constantin Brâncuși, în al cărui atelier din Paris a început să lucreze în 1919. "Monumentul Eroilor Regimentului 13 Artilerie", din Constanța este o creație a artistei Milița Pătrașcu, din 1925. Este format dintr-o coloană înaltă de trei metri susținută de un soclu hexagonal de 75 cm, în capătul căreia, pe un glob metalic stilizat, se află un vultur de bronz cu aripile desfăcute
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
cu Romero. "Noaptea morților vii" a căzut în domeniul public datorită faptului că distribuitorul original, Walter Reade Organization, nu a pus o declarație de copyright pe copia originală. În 1968, legea drepturilor din Statele Unite cerea o informare propriu-zisă pentru o creație să fie menținută sub drepturi de autor. Image Ten a inclus o asemenea declarație sub titlul original, "Noaptea devoratorilor de carne". Distribuitorul a scos declarația când a schimbat titlul. Romero a declarat că Walter Reade „i-a jefuit” Datorită faptului
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]