88,132 matches
-
mărime și importanță a județului Călărași (după reședința de județ) și este port la Dunăre. se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu și este așezată în Lunca Dunării, în dreptul kilometrului 430, în aval de confluența Dunării cu râul Argeș. Este punctul terminus al șoselei naționale DN4, care o leagă de București. La Oltenița, din acest drum se ramifică șoselele naționale DN31, care duce spre est la Călărași și DN41 care duce spre vest la Giurgiu
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
a aflat tot în zona orașului. Așezarea Daphnes e amintită de către Procopius, Daphne însemnând laur (nimfa iubită de Apollon). Ea a mai fost numită „Constantiola” de Grigore Tocilescu și „Constantiniana” de Vasile Pârvan. Toate informațiile vechi așază cetatea Daphnes la confluența Dunării cu râul Argeș. În timpul împăratul roman Valens 367 d.Hr., care, ca să se războiască cu regele goților Atanaric, a trecut Dunărea pe la cetatea Daphnes (Oltenița), datorită lățimii mici a Dunării (750 m), dar neîntâlnindu-l se întoarce. Atunci a
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
este un municipiu în județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în sudul țării și în sud-vestul județului, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea. Delimitări: nord, nord-vest - comuna Lița; est - comuna Ciuperceni; sud - fluviul Dunărea, care constituie granița cu Bulgaria. Suprafața: 10719,7 ha; Suprafață intravilan: 1337,7 ha; Suprafață extravilan: 9382 ha; Nr. gospodării: 10458; Nr. locuințe: 12556. Municipiul
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
bine individualizate: asa-zisele câmpii joase (luncile râurilor) și spațiile interfluviale. Din prima categorie fac parte: lunca Dunării, care este cea mai întinsa luncă și cu altitudinea cea mai mica și lunca Oltului, care este ceva mai extinsă în zona confluenței râului cu Dunărea în rest reducându-se la o fisie îngustă,cu cu o vegetație constituită din păduri de esență moale. În categoria spațiilor interfluviale intră terasele Dunării, cu aspectul unor “Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 până la 175 m.
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
din castre și cetăți de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi) până în munții Boița. } Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu același nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluența fluviului Dunărea cu Oltul (numită așa după forma cetății). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească și a fost transformată împreună cu o zonă de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
străbătut de Dunărea. Este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică și 28° 02' longitudine estică. Situat pe malul nordic al Dunării, ocupă o suprafață de 246,4 km, la confluența râurilor Siret (la vest) și Prut (la est), lângă Lacul Brateș, la circa. 80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraș este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud. Galațiul se află la întâlnirea celor 3 provincii istorice ale
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
sa, că Galațiul este menționat, sub numele ”Galatie”, în „Tabula Peutingeriană”, o hartă întocmită în secolul al 2-lea e.n. Din cauza nepăsării autorităților locale, Galațiul rămâne în continuare cu atestarea documentară de aproape jumătate de secol, deși așezarea daco-romană de la confluența Dunării cu Siretul este confirmată de existența a numeroase vestigii romane: Castrul Roman de la Barboși, Cavoul Roman din sec. 3 dHr, Valul Roman care înconjoară Galațiul, Necropola Romană din sec. 1-3 dHr, mai multe fortificații și un Castelum. În fragmentul
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
(maghiară: "Ónfalva" sau "Onyest", în trecut "Gheorghe Gheorghiu-Dej") este un municipiu în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Borzești, (reședința) și Slobozia. Este situat la confluența râurilor Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău. Are o suprafață de 90,17 km² populația este de locuitori în anul 2011. Este traversat de drumul european E574 și de drumurile naționale DN11A și DN12A ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. Din punct de vedere geomorfologic Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin. Pe partea dreaptă a râurilor Trotuș șiTazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor majore ale râurilor. Rețeaua
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
Slobozia, se găsește o așezare din prima perioadă a epocii fierului. Aici s-au descoperit o necropolă de incinerație, material ceramic, obiecte de metal (cuțite din fier, cu lama ușor curbată, sau cu lama mult curbată). În imediata vecinătate a confluenței Oituzului cu Trotușului, s-au descoperit așezări arheologice din a doua perioadă a epocii fierului - perioada . La punctul „Strâmba” s-au identificat resturile unei așezări din latenul geto-dacic. S-au descoperit fragmentele ceramice de tradiție geto-dacică, care au culoare cărămizie
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
în maghiară "Buhus"/"Bohus") este un oraș în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente (reședința), Marginea și Runcu. Orașul se află în nordul județului, la limita cu județul Neamț, în sud-estul depresiunii Cracău-Bistrița (la 235 m altitudine) la confluența pârâului Români cu râul Bistrița, la 24 kilometri nord-vest de Bacău pe terasele superioare ale Bistriței, dincolo pe versanții sud-vestici ai dealului Runc. Este traversat de șoseaua națională DN15, care leagă Bacăul de Piatra-Neamț. Din acest drum, la Buhuși se
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
edificată între anii 1741 și 1749 în stil baroc, după planurile arhitecților vienezi de origine italiană Anton și Johann Martinelli. În această catedrală sunt înmormântați episcopul Inocențiu Micu-Klein și cardinalul Alexandru Todea. Blajul este situat în vestul Podișului Târnavelor, la confluența Târnavei Mari cu Târnava Mică, într-o renumită zonă viticolă. Sursa de alimentare cu apă a municipiului Blaj este râul Sebeș. Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
de Jos, sunt amplasate zonele locuite,fabricile, atelierele, magazinele, școlile, bisericile, instituțiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4 km, iar lățimea între 300 și 700 de metri și ține de la locul unde Ialomița este traversată de calea ferată, până la confluența râului Bezdedel cu Ialomița. Dealurile subcarpatice ale zonei sunt Stârmina, Beja cu vârful Zăpodie, Brezeanca, Mușa, Pătrana, Băloiu, Curpeniș (620 metri), Cornetu pe partea stângă a Ialomiței și a Bezdedelului, iar Spătărelu-Mitropolie și Măldăreanca pe partea dreaptă, au înălțimi variind
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
stațiune turistică. Mănăstirea Voroneț, monument istoric ce datează din 1488, se află pe teritoriul orașului. Orașul Gura Humorului este situat în partea centrală a județului Suceava, la limita estică a Obcinilor Bucovinei, în depresiunea Humorului. Vatra orașului se află la confluența râului Humor cu râul Moldova, de la acest fapt provenind numele orașului. Localitatea este poziționată la o altitudine de aproximativ 470 de metri, având un climat cu proprietăți sedative. Locul a fost căutat, încă din a doua jumătate a secolului al
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
turanică vorbită de ei înseamnă "„repede”". Evoluția în timp a denumirii a dus la transformarea "„Homor”"-ului în "„Humor”". Cu toate acestea, chiar și în prezent, unele persoane vârstnice pronunță "„Homor”" în loc de "„Humor”". Pe malul stâng al râului Moldova, de la confluența ei cu râul Humor în amonte, până în dreptul locurilor de la Piatra Pinului, se întinde o luncă, numită, din vremuri vechi, „pe Șaiba”. Cele aproximativ 25 de hectare ale luncii erau folosite ca loc de pășune. Sălcii, înalte și rămuroase, umbreau
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
un oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bârcea Mare, Cărpiniș, Sântandrei, Simeria Veche, Șăulești și Uroi. Se află in partea de vest a țării, în lunca Mureșului sau "Maris" (denumirea dacă) la confluența acestuia cu râul Strei sau "Sargetia" (denumirea dacă) între munții Apuseni și Retezat. Ținut dacic, este aproape de vechea capitală a Daciei din munții Orăștiei, Sarmisegetuza Regia. Cei aflați în trecere prin orașul Simeria au posibilitatea de a vizita Arboretumul (Parcul
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
vizita Arboretumul (Parcul Dendrologic Simeria se află pe locul 3 în Europa și pe locul 11 în lume, conform Enciclopediei Britanice). Are o populație de locuitori. Localitatea Simeria este situată în partea de vest a României, în lunca Mureșului, la confluența acestuia cu râul Strei, protejată la nord de lanțul Munților Metaliferi din Carpații Apuseni, la sud de Munții Poiana Ruscă, Retezat și Sureanu, iar la vest, de câteva defilee din zona de întrepătrundere a Carpaților Meridionali și Apuseni. La est
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
permis-o, a Marii Uniri de la 1918. Nu mai puțin important a însemnat eliberarea altor populații balcanice de sub dominația otomană, contribuind decisiv la evoluția acestora ca state moderne într-o epocă de afirmare a spiritului național. Noul stat, aflat la confluența Imperiilor Otoman, Austro-Ungar și Rus, cu vecini slavi pe trei părți, aspira la vest, în principal la Franța, pentru modelele sale culturale, educaționale și administrative. În 1913, în cadrul celui de-al Doilea Război Balcanic, România a anexat Cadrilaterul, aflat până
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
de acela al munților joși din Banat. El constituie un podiș carpatic jos. Relieful de ansamblu și microrelieful este diferit de la o regiune la alta. Astfel, sunt prezente culmi deluroase prelungi, uneori conforme cu structura (ex. Muscelele Năsăudului), culmi de confluență de tipul gruiurilor/dealurilor (în Podișul Getic), dealuri de tip bloc/horst cristalin (în Dealurile de Vest), dealuri scunde, domoale (ex. Câmpia Moldovei), suprafețe interfluviale, aproape cvasiorizontale cu mici forme negative de tipul crovurilor (în Podișul Dobrogei de Sud), munți
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
donjonul din Cheresig, cu donjonul seniorial din cetatea țărănească de la Câlnic, cu donjonul de al Vârșeț etc. Toate aceste monumente datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea și se găsesc la confluența dintre stilul romanic și cel gotic. Elementele romanice sunt următoarele: arcurile semicirculare ale ferestrelor, evazarea ferestrelor spre interior, bolta cilindrică a parterului, apoi aspectul general de donjon feudal, asemănător cu cel de la Cheresig, de lângă Oradea, construit tot din cărămidă, dar
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
sat în comuna Cochirleanca din județul Buzău, Muntenia, România. Satul Roșioru face parte din Comuna Cochirleanca, fiind al treilea ca mărime demografică. Are în jur de 800 locuitori, toți de etnie română și religie ortodoxă. Localitatea este situată în apropierea confluenței a două pâraie: Cochirleanca și Măslina. Chiar pe locul confluenței a fost construit un iaz, folosit pentru piscicultură și irigații, cu adâncimea maximă de 2 metri. Roșioru este un sat adunat, cu vatra la altitudini ce variază între 70 și
Roșioru, Buzău () [Corola-website/Science/301036_a_302365]
-
Roșioru face parte din Comuna Cochirleanca, fiind al treilea ca mărime demografică. Are în jur de 800 locuitori, toți de etnie română și religie ortodoxă. Localitatea este situată în apropierea confluenței a două pâraie: Cochirleanca și Măslina. Chiar pe locul confluenței a fost construit un iaz, folosit pentru piscicultură și irigații, cu adâncimea maximă de 2 metri. Roșioru este un sat adunat, cu vatra la altitudini ce variază între 70 și 78 metri. Satul s-a înființat în preajma anului 1884, prin
Roșioru, Buzău () [Corola-website/Science/301036_a_302365]
-
județeană DJ220, care leagă comuna spre est de Boldu și Bălăceanu, iar spre nord-vest de Zărnești și Murgești. La Zilișteanca, din DJ220 se ramifică șoseaua județeană DJ215A, care leagă comuna de Blăjani și de valea Slănicului. Comuna se află la confluența dintre Subcarpații de Curbură și Câmpia Română. Localitățile Poșta Câlnău și Potârnichești se află în câmpie, pe drumul național, iar comuna se învecinează spre est, nord-est, sud-est și sud cu comunele de câmpie Ziduri, Cochirleanca, Vadu Pașii și Mărăcineni. Satele
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
Vadu Pașii (în trecut, Scurtești) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băjani, Focșănei, Gura Câlnăului, Scurtești, Stăncești și Vadu Pașii (reședința). Ea se află pe malul stâng al râului Buzău, la confluența cu Câlnăul, imediat la nord de orașul Buzău. Este străbătută prin satul Gura Câlnăului de șoseaua națională DN2, care leagă Buzăul de Râmnicu Sărat și Focșani. La Gura Câlnăului, din DN2 se ramifică brațul estic al șoselei județene DJ203K, de-
Comuna Vadu Pașii, Buzău () [Corola-website/Science/301051_a_302380]
-
Muntenia, România, formată din satele Brădeanca, Cândești, Cârlomănești, Mierea, Nenciu, Nișcov, Săsenii Noi, Săsenii pe Vale, Săsenii Vechi, Vernești (reședința) și Zorești. Ea se află la 4 km nord-vest de municipiul Buzău, pe malul drept al râului Buzău, în zona confluenței Nișcovului, pârâu pe ale cărui maluri se află și câteva din satele comunei. Este traversată de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov. Din această șosea, la Vernești se ramifică șoselele județene DJ100H, care duce în susul Nișcovului spre Tisău
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]