9,813 matches
-
facile de emigrare sau de pătrundere în lumea afacerilor. Un catren intitulat „La remorcă” exprimă, cu amărăciune, această stare de lucruri din învățământ: De când economia țării e-n derivă, Dăscălia nu mai este atractivă. Mulți din cei ce, totuși, o îmbrățișează, La discotecă, politică sau bar o remorchează. Tot mai puține cadre didactice își dedică întreaga capacitate educației generațiilor de copii și adolescenți. Și nu fără urmări: nivelul alarmant de scăzut al pregătirii absolvenților de gimnaziu, carențe majore în educația moral-civică
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zilnic, cu precizie de ceasornic bine reglat, pe orice vreme, drumul până la școală. Nu a întârziat și nu a lipsit nici o dată, deși inspectorii de la învățământ ajungeau rareori în acest îndepărtat colț de județ. Dragostea față de munca pe care a îmbrățișat-o și conștiința datoriei erau pentru ea singurii inspectori. Spre cinstea ei, a părinților care i-au dat o bună creștere și a dascălilor care au pregătit-o, tânăra dăscăliță a pășit cu hotărâre și optimism în profesia pe care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cinstea ei, a părinților care i-au dat o bună creștere și a dascălilor care au pregătit-o, tânăra dăscăliță a pășit cu hotărâre și optimism în profesia pe care și-a ales-o. Fie ca toți cei ce au îmbrățișat fascinanta și nobila îndeletnicire de învățător să-i calce pe urme, spre a-și crea un nume care să fie rostit cu respect și dragoste de generațiile de copii și de către părinții lor. Lecția Mijloc de iarnă. Spre amiază gerul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se îndreaptă spre catedră. După ce îi îmbrățișează cu privirea câteva secunde își salută foștii elevi cu formula sa consacrată: Bună ziua! Așa li s-a adresat în toți cei patru ani cât i-a păstorit cu grijă și dragoste părintească. Ridicați în picioare ca la comandă, foștii elevi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
foștii mei elevi au dobândit diplome universitare și sunt institutori, că alții, la vârsta de 50 de ani sunt studenți boboci la facultăți unde se remarcă prin seriozitate și rezultate bune, fiind chiar bursieri, că unul dintre ei, care a îmbrățișat cariera militară a dobândit recent gradul de general, că altul ocupă o funcție de conducere în magistratura județului Galați. Aproape toți s-au lăudat cu investițiile pe care le-au făcut în copii și cu rezultatele acestora în plan școlar și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fi oferit așa de puțină justificare, pentru a o divulga, a o descrie, a o explica! Dar vorbind de Iași, a trebuit să vorbesc și de mine. A trebuit neapărat să fac acest lucru, din cauză că, în perioada pe care am îmbrățișat-o, existențele noastre se amestecă și se împletesc laolaltă în așa fel încât, ceea ce formează fondul amintirilor mele despre Iași e aproape tot ce posed ca amintiri din trecutul meu propriu. De altfel, în penumbra acestui trecut, Iașul a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au apărut tradițiile, obiceiurile, deprinderile comune, toate acele diverse lucruri din care trebuia să nască mai târziu conștiința unităței morale și a comunităței de interese, de dorințe, de ambiții, de aspirații, spiritul colectiv deci, sufletul Iașului. Cu toate că istoria sa nu îmbrățișează decât o perioadă așa de scurtă, presărată de toate urgiile posibile, invaziuni și ocupațiuni străine, incendii, molime, Iașul atinge, pe la mijlocul secolului trecut, o strălucire care în circumstanță poate fi privită ca o adevărată minune. Încă pe la 1785, abatele conte d
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca misiunea lor să nu fie așa cum ar putea și cum ar trebui să fie. Păcat... * Eu am avut, încă de când eram în școală, strânse legături cu presa, în special cu cea din Iași. Și la epoca pe care o îmbrățișează amintirile mele, Iașul avea, încă, ziare și ziariști cu nume și cu autoritate. Vorbind de ziarele aceste, pe care le-am cunoscut altădată, ca și de ziariștii și oamenii politici cu care am venit în atingere și printre care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu zi, ceas de ceas, boala își făcea cursul. Și acum încă, reculegerea nu vine, și uimirea mă face să mă cred în fața neprevăzutului... ...Cu Ronetti Roman se stânge o viață de lumină și de muncă. Opera sa, care a îmbrățișat mai toate genurile literare, nu e atât de mare prin întinderea ei cât mai ales prin conținutul său artistic și importanța socială. În afară de activitatea sa de ziarist, în care a servit cu o rară competință cauza conservatoare, și în afară de studiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pag. 288. "...Ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuiei, cu silueta fină a mânăstirei și palatelor sale domnești." (Foto-Regal) NOTE cu privire la text În căutarea trecutului (pag. 15-25). Epoca din viața Iașului pe care lucrarea aceasta o îmbrățișează corespunde cu anii copilăriei, adolescenței și tinereței mele. Aceasta explică de ce am trecut peste atâtea fapte și atâtea figuri, pe care cititorul s-ar fi așteptat să le-ntâlnească în paginile aceste. Dar chiar în cadrul pe care mi l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o șezătoare, se pot observa detalii foarte fine cum ar fi modelele inserate cu grijă de autor pe hainele personajelor, cruciulițe, tot felul de însemne, apoi pozițiile celor pictați în tablou, de exemplu un tânăr și o tânără care se îmbrățișează în colțul din stânga, meseni cu paharul în mână, o țărancă toarce lâna pentru viitoarele haine, iar un alt țăran toarnă vinul în pahare. Fața de masă are și ea modele țărănești, pe pereți sunt pictate tablouri care reprezintă tot case
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pentru că l-am păcălit tot timpul pe drum. Schimbările vremii După terminarea celor opt clase la școala din cartier, te afli în fața unui prag al vieții. Moment de răscruce în care trebuie să-ți alegi profesia pe care o vei îmbrățișa cu drag, urmând apoi liceul de unde vei învăța tainele ei. Este un moment destul de important în care datorită vârstei optezi pentru o meserie care de foarte multe ori se pierde în negura vremii, nepracticând-o decât o perioadă, datorită unor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care vați enervat - cea a lui Robert Turcescu și cea a Gabrielei Vrânceanu Firea, unde ați intervenit prin telefon. Când urlați bărbătește că în notele informative pe care le ați semnat ați fost un adevărat patriot, îmi venea să vă îmbrățișez, nu alta! Am închis ochii și, ascultânduvă, miam imaginat cum trebuie să fi fost când anchetați elementele dușmănoase... Nu vă ascund că am simțit un fior de plăcere atât de intensă cum numai generalul Vlad mil mai oferea. Vam văzut
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne hrănește și pe care o simt În sîngele ațipit de căldura dimineții. Tot ce-aș putea Îmbrățișa, ca adevăr, Îi aparține. Sirenele cîntă ca zeii pe Înălțimile Muntelui; Într-un cer gol, dar nu zeii mă preocupă; fără un munte, cîmpia s-ar mulțumi să-și satisfacă pasiunile, n-ar ridica piramide, și nici sfincși cu ochii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
știe sau ar trebui să știe aceasta În timp ce, lovind cu dalta, așteaptă să audă un oftat sau un țipăt. În această aventură, el va pierde sau va cîștiga totul. Fata Morgana nu-i mai e de ajuns. El vrea să Îmbrățișeze această Fata Morgana și de aceea n-o mai caută pe nisipuri, ci și-o modelează singur. Renunță la toate amăgirile artei și vrea un adevăr imediat pe care să-l atingă cu mîna. Cu alte cuvinte, surîsul metafizic nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește, Pygmalion Înțelege că Își joacă toate șansele pe o singură carte
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodată și melancolia, singură, nu poate justifica o viață. Ieșind din mare cu trupul șiroind de apă sărată, scuturîndu-ți părul blond
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar costa să fiu constrîns la această singurătate. Cu ironia lui ucigașă, Fontenelle arăta Într-un sonet că dacă Apolo, alergînd după frumoasa Dafne, care a preferat să se metamorfozeze În dafin decît să-l lase pe zeu s-o Îmbrățișeze, i-ar fi spus acesteia pur și simplu că e tînăr și frumos, În loc să-și enumere calitățile, fecioara, În loc să fugă, ar fi Întors fără Îndoială capul. LÎngă o mare ce te lasă să alegi Între Ulise și lotofagi, ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În vreme ce ea doarme, e de ajuns să deschidă pleoapele și floarea va fi pietrificată. Meduza nu va vedea niciodată o floare adevărată, ci numai forma ei de piatră; după ce a devenit singurătate. Ea ucide lumea privind-o. Înainte de a o Îmbrățișa, o sugrumă. Și apoi cu oroare constată că strînge În brațe numai cadavre de piatră. Ochii acționează Împotriva inimii ei. Își suprimă singură orice speranță și chiar pașii ei otrăvesc drumul pe care rătăcește Îngrozită; acest deșert se tîrăște Împreună cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și să le transforme mai departe în dar. Așa descoperă că sărăcia individuală și colectivă a iezuiților nu este un capăt de drum pentru propria lor desăvârșire, ci mai degrabă începutul unui drum care duce spre celălalt, o alteritate care îmbrățișează aproapele în Dumnezeu. Mistica ignațiană nu sfârșește așadar într-o contemplare extatică în fața Sfintei Treimi, ci în convertirea voinței proprii în slujire. Reflecția, rugăciunea și spiritul misionar rodesc aici indisociabil. Prin această confluență de două ori surprinzătoare (fervoarea rugăciunii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a se face ziuă, foarte apăsat și golit de orice lucru spiritual; și făcându-mi rugăciunea obișnuită până pe la jumătate, fără gust sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în funcție de Persoana pe care o contemplu, a sufletului și a virtuților Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând folos din aceasta. 125. Al patrulea punct. Să ating cu pipăitul, ca, de pildă, să îmbrățișez, să sărut și să ating locurile pe care aceste Persoane pășesc și stau, îngrijindu-mă mereu să trag folos din aceasta. 126. Dialog. Se va încheia cu un dialog, ca în prima și în a doua contemplație, și cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu Stăpâna noastră,cu Fiul și cu Tatăl; iar exercițiul cu perechile, care urmează, la ceasul dinaintea cinei. 149. ZIUA A PATRA. TOT ÎN ZIUA A PATRA SE VA FACE MEDITAȚIA ASUPRA CELOR TREI PERECHI DE OAMENI 1, PENTRU A ÎMBRĂȚIȘA CEEA CE ESTE MAI BUN. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare obișnuită 2. 150. Prima introducere este istorisirea, care aici este despre cele trei perechi de oameni, cum fiecare a câștigat zece mii de scuzi, nu cum se cuvine sau din dragoste față de Dumnezeu; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Filarmonicii clujene, de unde sa transferat, în 1963, la Filarmonica ieșeană, când își începe și cariera didactică - profesor de violă la Liceul de Artă „Octav Băncilă“ din Iași (1963-1973). Rezultatele strălucite l-au recomandat ulterior pentru cariera universitară, pe care a îmbrățișat-o cu har, competență și dăruire. A parcurs cu profesionalism treptele carierei universitare: asistent (19701978), lector (1978-1990), disciplina violă; conferențiar (1990-2001), disciplina violă, muzică de cameră, la Facultatea de Interpretare Muzicală a Universității de Arte „George Enescu“ din Iași. La
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]