12,537 matches
-
la mare distanță; împiedicarea existenței sanctuarelor inamice, prin dezvoltarea capabilităților pentru supravegherea permanentă, descoperirea și lovirea rapidă a acestora; dezvoltarea tehnologiilor și a conceptelor războiului centrat pe rețea, pentru a fi racordate acțiunilor forțelor întrunite; protecția sistemelor informaționale la atacurile adversarilor; menținerea accesului liber a spațiului și protecția capabilităților spațiale ale SUA, față de atacul inamic. Prevederile Strategiei de Securitate Națională au fost completate, în februarie 2003, cu cele ale Strategiei Naționale pentru Combaterea Terorismului, în sensul folosirii forței polițienești și militare
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
treburile interne. Experții avertizează că "încorporarea preemției și prevenirii în doctrina strategiei SUA poate crea dificultăți acesteia în câștigarea suportului internațional pentru utilizarea forței și poate complica urmărirea unei abordări energice cerută de controlul armamentelor; poate provoca chiar pe unii adversari să caute accesul la armele pe care SUA îl refuză"137. Astfel, analistul Fareed Zakaria consideră atacurile preventive ca regulă de promovare a politicii externe sunt o idee catastrofală, fiind plătită cu o creștere violentă a stărilor de spirit antiamericane
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
acțiunea care ține cont de legea internațională și instituțiile internaționale (multilateralism); promovarea doctrinei active preemption, în dauna doctrinelor anterioare deterrence și containment; combinarea unor concepte diferite, ceea ce a creat consecințe nedorite la nivelul politicilor: preemptive war (războaiele inițiate atunci cînd adversarul este clar gata să atace) și preventive war (războaiele declanșate de unele state împotriva altora); promovarea interdicției cu forța, a loviturilor preemptive și rachetelor defensive ca modalități de a contracara proliferarea armelor de distrugere în masă, precum și minimalizarea sprijinului tradițional
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
din 2002, s-au conturat mai multe scenarii, în baza cărora președintele va avea dreptul de a lansa atacuri nucleare preventive, acest fapt marcând o nouă direcție în politica nucleară a SUA. Astfel de scenarii permit atacuri preventive și atunci când adversarul nu deține arme nucleare, fiind posibilă și contracararea forțelor convenționale. Se precizează, de asemenea, că orice tentativă a unei puteri ostile de a oferi unor grupări militante arme de distrugere în masă pentru ca acestea să fie capabile să atace cu
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
posibilă confruntare majoră nu ar mai implica doar doi actori: marile puteri protagoniste ale jocului cu armele nucleare. Întrebarea care se pune este dacă va menține omenirea jocul vechi, costisitor și ucigaș al războiului, jocul de sumă nulă al desființării adversarului sau adoptă definitiv jocul de sumă nenulă al cooperării, în care se bucură de un succes împărtășit de partenerul său155. Criteriile de raționalitate, precum și aplicarea lor în politicile de securitate, devin discutabile atâta timp cât puterilor nucleare oficiale, cinci, mai apoi șapte
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
dintre statele deținătoare sau aspirante în a deține capacități militare nucleare. Dacă Marea Britanie și Franța și-au dezvoltat armament nuclear sub imperiul impresiei generate de cel de-al Doilea Război Mondial, acționând totuși în consens cu SUA în confruntarea cu adversarul ideologic comun, China a ales să devină stat nuclear pentru a-și asigura independența atât față de Washington, cât și față de Moscova, ambele fiind considerate potențial adversare. Obținerea armamentului nuclear de către China a generat o mișcare de domino în Asia, India
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
armament nuclear și rachete balistice a determinat apariția de rețele de proliferare de care au profitat unele state neangajate în aranjamente de securitate și care au dorit să compenseze insuficienta capacitate de descurajare militară convențională de care dispuneau în fața unor adversari mult mai puternici. Situate de către Administrația Bush pe axa răului, Iran și Coreea de Nord sunt două dintre statele cu privire la care există suspiciuni că sunt interesate să obțină arma nucleară. Iranul este parte a Tratatului de neproliferare, iar, în prezent, programul său
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
drastice la nivel de arsenale nucleare strategice 285. Pe de altă parte, au fost exprimate temeri potrivit cărora, politicile adoptate de Administrația Obama în domeniul armelor nucleare inclusiv discuțiile privind tratatul cu Rusia afectează modalitatea în care aliații și potențialii adversari ai SUA percep integritatea puterii de intimidare a Statelor Unite. Politicile greșite ar putea pune în pericol SUA și ar putea conduce la pierderea încrederii în umbrela nucleară a Americii de către alte state și la orientarea acestora către capacitățile nucleare naționale
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
armele nucleare ofensive și cele defensive și consta în propuneri vizând apărarea împotriva unui atac nuclear prin care, pe cât posibil, să fie distruse rachetele nucleare după ce au fost lansate spre obiectiv, oferindu-se, astfel, invulnerabilitatea în fața unui prim atac al adversarului, urmând să înlocuiască strategia de descurajare cu aceea de apărare 319. În 1984 se înființează SDIO Strategic Defense Initiative Organisation, organism cu rol de coordonare a inițiativelor legate de dezvoltarea SDI, inclusiv cu coordonarea programelor de cercetare desemnate să dezvolte
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
de confruntare, a contat în mod decisiv avantajul tehnologic al unei părți în fața celeilalte, partea aflată în dezavantaj având de ales între două opțiuni: să încerce să dezvolte contramăsuri, exploatând vulnerabilitățile noului mijloc militar, sau să încerce să își egaleze adversarul înzestrându-se cu același tip de tehnică (în unele situații planificatorii militari optând să combine cele două cursuri de acțiune). Disputa din jurul Tratatului ABM, cristalizată în anii '90, a reprezentat, în primul rând, una pe probleme de doctrină. S-a
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
reacționeze cumva, având în vedere că nu acceptă când se aduce în dezbatere crearea de către SUA a unui sistem propriu de apărare antirachetă, deoarece, cu cât e mai puternică apărarea antirachetă, cu atât mai slabe sunt forțele nucleare corespunzătoare ale adversarilor, astfel că se distruge echilibrul între principalele forțe nucleare, mai întâi de toate între Rusia și SUA. Ideea clarității propunerilor americane a fost subliniată și de către vicepremierul Federației Ruse, Serghei Ivanov, la finalul unei vizite la Washington acesta precizând că
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
în Europa nefiind simple speculații, ci speculații periculoase 441. Cooperarea în ceea ce privește scutul antirachetă rămâne neclară, NATO vizând interacțiunea în domeniu, iar Rusia, un sistem comun. În această accepțiune, o apărarea antirachetă eficientă, capabilă să facă față chiar mai multor potențiali adversari, nu poate fi realizată decât prin crearea unui sistem european, unificat, ceea ce, din punct de vedere operațional și organizațional, (...) este imposibil fără participarea Federației Ruse. Iar, dacă Europa decide să construiască un scut comun, SUA vor începe desfășurarea unor elemente
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
presupune două condiții: capacitatea celei de-a doua lovituri și voința de a realiza loviturile de reprimare. Această strategie, însă, potrivit lui Henry Kissinger, a devenit, odată cu sfârșitul Războiului Rece, în mare măsură irelevantă. Aproape plauzibilă atunci când exista doar un singur adversar strategic, teoria nu are nici un sens într-o lume multipolară în care proliferează puterile nucleare. Distrugere reciprocă nu este de natură să funcționeze împotriva fanaticilor religioși, a liderilor disperați care pot fi șantajați cu arme nucleare; șantajul sau accidentele pot
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
htm/2010. 160 http://www.iaea.org/About/statute.html/2010. 161 Cristian Istrate, op. cit., p. 6. 162 articolul VI al Tratatului de Neproliferare nucleară, Buletinul Oficial nr. 3, 31 ianuarie 1970. Arme care pot atinge ținte aflate pe teritoriul adversarului de la bazele sau locurile de lansare aflate pe teritoriul propriu sau în largul mării (Peter Calvocoressi, op. cit, p. 123). În mod firesc apare întrebarea: dacă SUA tind insistent spre Cosmos și refuză categoric să-și asume obligația să nu
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
național francez sau asupra celui european este redusă în prezent, aceasta nu trebuie să fie neglijată, astfel că, în viitor, dezvoltarea rapidă a capacităților balistice în afara cercurilor marilor puteri impune luarea în considerare a altor scenarii în care un potențial adversar și-ar utiliza capacitățile pentru a ataca teritoriul național. Franța se pronunță pentru un răspuns specific european, considerând că protecția antibalistică poate fi abordată în cadrul parteneriatului strategic cu Marea Britanie, iar Parisul trebuie să-și sensibilizeze partenerii în ceea ce privește deținerea de mijloace
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
dispute și conflicte care pot uneori să transgreseze instituțiile liberale în funcție. În al treilea rând, democrația radicală se referă la construcția unui nou proiect hegemonic, care încearcă să articuleze revendicări destul de diferite. Astfel, democrația radicală trebuie să construiască un adversar, pentru a contracara principiul divide et impera. Așa cum notează Laclau și Mouffe (1985), una dintre ironiile lumii contemporane constă în faptul că, pe de-o parte există o multitudine de grupuri care luptă pentru un număr în creștere de revendicări
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru a schimba cursul curent al lucrurilor. În al patrulea și ultimul rând, proiectul democrației radicale se bazează, nu pe distincția între prieten și dușman, în sensul lui Carl Schmitt, ci mai degrabă pe noțiunea de "pluralism agonistic", în care adversarii intră în luptă pentru a edifica o lume mai bună, chiar dacă nicio victorie nu poate fi finală (Mouffe, 2005b). Astfel, ar fi eronat să credem că procedurile deliberative pot oferi o soluție adecvată problemelor curente ale democrației și asta deoarece
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
criminali, pentru elita politică sau pentru anumite grupuri de interese" (Harper, 2004: 2). Gruparea în același loc a criminalilor, a elitelor politice și a grupurilor de interese, nu face decât să sublinieze și mai bine în ce sens sunt corupți adversarii poporului. În campania electorală pentru alegerile federale din 2006, Harper a promis că va guverna pentru canadienii "obișnuiți", acuzând celelalte partide că dau prioritate solicitărilor anumitor grupuri de interese înaintea nevoilor și valorilor familiilor truditoare. Prin definiție, aceste familii truditoare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acțiunile Reformiștilor nu au amenințat nici protecția constituțională a minorităților și nici procesele și instituțiile poliarhiei. Populismul manifestat de Partidul Reformei era ostil includerii pluraliste a anumitor grupuri de interese în sistemul de asistență socială, însă acest partid nu era adversarul pluralismului și nici al includerii democratice ca atare. Partidul Reformei a vrut să îngusteze spațiul politic al deliberării mediat de instituțiile democratice, pentru a da mai multe atribuții mecanismelor de piață, fapt care a dat astfel posibilitatea cetățenilor să-și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politicieni mainstream, de jurnaliști și de intelectuali drept niște paria extremiști; opiniile lor nu erau luate în serios, fiind, în mare măsură, ignorate. Sládek care avea o asemănare fizică cu actorul britanic de comedie Rowan Atkinson, a fost ștampilat de adversari drept un "Mr. Bean" turbulent. În al treilea rând, și poate cel mai important, discursurile Republicanilor cu privire la democrație erau ambigue, deoarece - spre deosebire de majoritatea partidelor politice din Cehia, cu excepția liniei dure comuniste -, aceștia nu au considerat Cehoslovacia, de după 1989, și apoi
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
drepturi. Așa cum o arată numeroasele procese în care a fost implicat partidul și liderii săi, dispozițiile legale privind protejarea unor drepturi au fost adesea puse în aplicare împotriva voinței lor. Discursul moralist și radical al Republicanilor care demoniza și ataca adversarii politici, respingând legitimitatea sistemului politic, nu a contribuit la promovarea unei culturi a dialogului sau a consensului în viața publică a Cehiei. Cu toate acestea, fără îndoială, după cum s-a sugerat mai sus, Republicanii au dat o mână de ajutor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu retorica lui López Obrador, echipa de campanie a lui Calderón avea toate motivele să-l prezinte pe primul (așa cum de altfel au și făcut-o) drept un pericol pentru Mexic. Însă, retorica populistă a lui AMLO a netezit drumul adversarilor. Înregistrări de la mitingurile electorale au servit drept probe semnificative ale temperamentului său irascibil. Cel mai celebru episod este cel în care, nemulțumit de sprijinul deschis pe care președintele Fox îl acorda candidatului PAN (și asta împotriva legii electorale din Mexic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
felul în care López Obrador și construit retoric pespectiva asupra politicilor, din perspectiva PAN, acestea nu putea decât să apară dezastruoase, și invers. Niciodată, până la această campanie, candidații la prezidențiale nu au provenit de la extremele spectrului ideologic. Mai degrabă, partidul adversar era reprezentat de centristul PRI. În final, López Obrador a pierdut alegerile pentru că PAN l-a înfățișat drept un radical, un politician prea riscant pentru Mexic. Dar nu retorica populistă a fost cea care i-a hotărât soarta, ea fiind
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din 2009, un sondaj dat publicității de ziarul conservator Reforma (29 august 2010) indica faptul că 61% dintre suporterii PRD (perredistas) îl preferau AMLO drept potențial candidat la alegerile din 2012, comparat cu 17% care îl preferau pe principalul sau adversar, primarul în funcție al Mexico City. 5.4 Efecte de durată ? La o primă privire, discursul populist al lui López Obrador pare să fi lăsat puține urme durabile. Încrederea în Institul Federal (IFE) a rămas la cote înalte. Potrivit Studiului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1986) FPÖ fusese cândva rezervorul foștilor naziști și legătura "noului" FPÖ populist de dreapta cu trecutul Austriei stârnise deseori dezbateri publice aprinse. De fapt, de la începutul conducerii lui Haider în 1986 și până în 2000, FPÖ a fost privit de mulți - adversari politici, reprezentanți ai societății civile, jurnaliști, oameni de știință, intelectuali ș.a.m.d. - ca fiind incapabil să guverneze, ca un partid nedemocratic sau neliberal. Pentru ei, acceptarea FPÖ ca partener de coaliție în 2000 a fost încălcarea unui tabu politic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]