10,586 matches
-
icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele ei bune. N-o mai iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă închin îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi a mea însă, De-aș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suna jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste spaimele aceste; Clocotea întreg orașul prins de spasmele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
glasul cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Răzvan prins). Mijlocul estrem. [MIRON-ȘTEFAN] Piatră, fă-te eu!... Eu, fă-te piatră! A mă fi rupt în bucăți... a fi râs de carnea ruptă ce se bate... e nimic... dar să mă faci a mă crede Domn țărei Moldovei, altar unui suflet de înger... ș-apoi să-mi zici, cu râsul pe buze, că acel tron e un putregai, acel înger un drac... o, asta e prea mult... prea mult. * Diferința între iad și cer, între ambrozie și venin de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-s zeci de secoli de când ea se sfaramă Sub cnuta plumbuită, sub legea de aramă Ce-oprește pentru mintea-i a minții tale raze, Lumina ta de aur, lumina ce-nviază? O! toată țara asta ai dat altor popoare, Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre cu crudele-i sudori El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de fericire în lue să am parte Căci fericiri-a lumii - închipuri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră -- vun scop al mîntuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața tu pentru un popor Au sarcina vieții purta-va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oțel. Precum fuge osânditul de la locul de osândă, Hărțuit de-o plebe crudă, de pieirea lui flămândă, Și abia ajunge-n templu, adăpostul de scăpare, Aș fugi și eu de-a sorții prigonire-atît de mare Alergând în brațul morții ca altar mântuitor. CHALKIDIAS Ție-ți pare foarte lesne. A vorbi este ușor. LAIS Însă cum e cu putință să te schimbi așa, deodată? Care zeu, cuprins în suflet de-o invidie ciudată, A putut să amorțească al tău cuget de er
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curat povești, copilă. Ai să vezi curând tu însăți. LAIS (venindu-și în fire, lui CHALKIDIAS) O tu ești fără de milă... Dar totuna mi-e la urma urmelor. (ea semnează) Condu-o dar Înaintea unui preot și fă nunta la altar. (ea întinde lui BOMILKAR sulul, iar acesta-i dă în schimb un papirus scris de el) CHALKIDIAS Cum? LAIS Te miri cumcă nimica să m-oprească n-a putut Ca să-mi mântuiesc iubitul, fie chiar pe veci pierdut Pentru mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă la bazilica St. Ianuarie, unde era să se facă, peste câteva minute, minunea lămurirei sângelui martirului napolitan. Se întrecea care de care a veni mai aproape de altar ca să vază mai bine minunea ce se împlinea de atâtea veacuri, într-aceeași zi la același ceas, și totdauna așteptată cu aceeași nerăbdare, cu aceeași credință... Mai rămânea încă un ceas de așteptare și sfânta încăpere era încă de mult
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
proaste tactul la discursul meu. Și, Mark, m-ei crede sau nu m-ei crede, dar, înainte de a sfârși, toată adunarea își legăna încet capetele în solemnă concordie: jeluitori, îngrijitori, cu-n cuvânt toți. Când am încheiat, am fugit în altar, într-o stare aproape de nebunie. Firește că norocul a voit să găsesc acolo pe o fată bătrână, foarte îngrijită, o mătușă a răposatului, care sosise prea târziu de la Spriengfield la biserică. Ea începu să sughițe și zise: - O! s-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletului tău să-ți lumineze calea spre redescoperirea copilului interior! Lasă visul tău cel mai profund să prindă viață! Îmbracă-l în culoare, umple-l de iubire și bucurăte de cea mai minunată creație a ta! Așează visul tău pe altarul vieții și transformă-l în realitate! Ai un vis? Crezi în visul tău? Răspunsul e în tine! Când vrei să obții ceva concret în viață e bine să definești exact ceea ce vrei, rezultatul la care vrei să ajungi. Îți dorești
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
lumii darul inimii tale și deschide-te pentru a primi cu bucurie ceea ce lumea are săți ofere! Mulțumește pentru toate aceste daruri ce intră în viața ta! 9. Trăiește-ți visul ! Redescoperă-ți copilul interior și pune visele sale pe altarul vieții. Apoi răspunde-ți la următoarele întrebări: 1. De ce-mi doresc acest lucru? 2. Ce mă împiedică în îndeplinirea lui? 3. Care sunt temerile, sau fricile mele legate de acest vis? 4. Care sunt rezultatele îndeplinirii lui? Scrie cum
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Mama își luă mâna de pe tul și-și întoarse ochii de la priveliștea înzăpezită și, după ce cercetă cu atenție mobilele, se uită la comoda Biedermeier care și aici - ca peste tot până acum - ocupa un loc special, ca un fel de altar al casei. Din răsfrângerea luminii pe lacul vechi se ivi poate amintirea lui Onkel Rodolph și a casei sale, „Strada grădinii“, și ea plutea ca o insulă de viață cultivată deasupra priveliștii tocmai zărite și o umplu pe mama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca și cum ar fi putut într-un fel să compenseze decăderea -, mama trăia în casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele după închipuirea ei, cu aceleași elemente vechi care să arate ca noi: cu altarul casei, masa de sufragerie și scaunele din Cöln, cu canapeaua și cu măsuța pentru fumat, avea grijă ca la împinsul mobilei să nu se producă „bufnituri“ în lemnul vechi, își construise lumea ei, țara ei, pregătindu-se astfel pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care pe unde găsiți loc, se adresează Curistul celorlalți făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
demolat și alte biserici, iar unele s-au mutat dintr-un loc în altul pe butuci, trailere, în schimb a ta o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput să se isterizeze, să țipe: criminalul, că ne demolează și bisericile, nu îi era de ajuns că ne călcase toate drepturile în picioare, urma s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta timp în ascunzișul din spatele altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să am de-a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi acuma, mortul de la groapă nu se mai întoarce, în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi putut cu ușurință găzdui imaginea la scară reală a Hindenburgului. Singura lumină din Încăpere era dată de o lampă de pe imensul birou În stil renascentist, alcătuită din două candelabre din argint cu lampadare din pergament; ea lumina un altar alcătuit din fotografii: una era cu Hitler purtând cămașa maro și cureaua Încrucișată din piele a SA-ului, iar altele cu două femei, care am bănuit că erau soția decedată a lui Goering, Karin, și actuala lui nevastă, Emmy. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
șantierele autostrăzilor În construcție. Presupun că mulți dintre ei cred că e mai bine să nu depui cerere pentru ajutor de la stat decât să riști să fii trimis la muncă la autostrăzi. Intram În Potsdam pe Neue Königstrasse. Potsdam. Un altar unde locuitorii mai În vârstă ai orașului aprind lumânări În amintirea zilelor glorioase de altădată ale patriei și pentru tinerețile lor. Cochilia tăcută, goală, a Prusiei Imperiale. Arătând mai mult a francez decât a german, locul este un adevărat muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ea. E ca un străin. Părul mamei e negru și lucește ca lacul, înfășurat într-un conci și prins cu un ac din bambus. Când începe, îi cere fetei să stea potolită. Pare solemnă, de parcă s-ar afla în fața unui altar. Ia piciorul drept al fetei, îl spală și îl șterge cu bluza ei. Nu îi spune fetei că asta e ultima oară când își vede picioarele așa cum le știe. Nu îi spune că atunci când va veni timpul ca picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Roșii. Îndură dincolo de limitele rațiunii. Îndură pe socoteala națiunii. Nu te poți abține să nu întrebi: Oare din cauză că are nevoie de funcția de premier? Sau pentru că trăiește ca să fie un alt fel de nemuritor, unul care se pune singur la altar? Atunci când în cele din urmă Mao îi întoarce spatele și convinge națiunea să-l atace, Zhou își încetează serviciile în tăcere. Este trimis la un spital cu cancer la pancreas în ultima fază. În timpul ultimelor sale clipe, o roagă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să nu slujească China în continuare. Este credința lui, scopul existenței lui. Ca soție, accept soarta soțului meu. Îmi accept realitatea. Doamna Mao Jiang Ching și-ar dori să poată face la fel cu Mao. Să se întindă singură pe altarul iubirii. Să trăiască opera. Dar nu o va face. O face să se simtă tragică. Se uită fix la raport și treptat o cuprinde mânia. Cu cât își demonstrează mai mult Wang Guang-mei voința de a suferi pentru Liu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cocorul are ceva în el care-i prins la mijloc, între acum și atunci. Un poet vietnamez din secolul al paisprezecelea așază păsările pentru vecie la jumătatea drumului, în văzduh. Zilele trec și norii se duc; Chiparoșii sunt verzi lângă altar, Inima, un iaz înghețat sub clar de lună. Ploaia nopții varsă lacrimi de flori. Sub pagodă, iarba face cărare. Printre pini, cocorii-și aduc aminte Muzica și cântecele de demult. În nesfârșirea cerului și a mării, Cum să trăiești iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]