8,957 matches
-
262. Deja opera lui Filip Marin, care-l are ca subiect pe Mihai Eminescu, ilustrează clivajul fondator care va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează mulajul după chipul poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului până la rictusul macabru. Dualismul reprezentării este recuprabil prin tensiunea între naturalism și simbolism, pe punctul de a fi angajate polemic. Proiectul unui triptic monumental
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele trei ipostaze reprezentative care vor fi actualizate de diverșii artiști. Sensibilitatea rodiniană a sculptorului îl orientează către reprezentarea unei figuri daimonice, precum în Luceafărul, unde figura poetului apare excizată la suprafața unui bloc compact, neregulat, de bronz, asemeni unei amprente fosile. În jurul chipului, mască fulminantă, se disting contururile delicate ale unor reverberații în masa poliedrului, ca și cum sculptorul ar fi vrut să sugereze coagularea formală, ieșirea dificilă din indistinctul materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formă, atât de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a pictorului cu poezia lui Eminescu astfel încât: "Poetica petrașciană este o poetică eminesciană prin excelență..."280. Într-adevăr, o mare parte a picturilor cu caracter simbolist poartă amprenta acestei afinități: o "pictură-poem" (Popescu-Gogan) Scrisoarea IV (1897) o nocturnă, Oră de dragoste (1904), un moment din "Luceafărul", Seară de dragoste, Nud la malul mării (1931)281, Natură moartă (1935) și Flori (ofrandă lui Eminescu) (ulei pe pânză, 1,708
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip ușor emaciat care poartă amprenta corozivă a unei suferințe resemnate, un Ecce Homo dolorist. Într-un alt autoprotret apare ținând o țigară aproape complet fumată, privirea sa are acum o intensitate aproape insuportabilă, semn al unor puternice combustii interioare. În Autoportretul din 1907 (desen) chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și prin noutatea limbajului său de tip pictural și apoi sintetic, rupând cu elaborata formă academistă"300. Interesul pentru sculptură al casei regale, manifestat către finele secolului, se ramifică în două direcții, în opinia Ioanei Beldiman, una a academismului de amprentă neoclasică (Regele Carol), cealaltă a academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o putem adăuga și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și apoi sintetic, rupând cu elaborata formă academistă"300. Interesul pentru sculptură al casei regale, manifestat către finele secolului, se ramifică în două direcții, în opinia Ioanei Beldiman, una a academismului de amprentă neoclasică (Regele Carol), cealaltă a academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o putem adăuga și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori italieni și francezi, afirmând astfel vocația europeană și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capacitatea portantă a acestor aripi. Sensul aerodinamicii sale rezidă în acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de deviaționism, de perversitate, de abatere de la normă. Paciurea își concepe himerele ca pe niște forțe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tablou. Dacă în pictura din 1901, Judith afișa expresia unui extaz erotic, în acest caz, figura ei expusă în profil a căpătat o expresie de o duritate teribilă care își are ecoul în contracția isterică a mâinilor. Chipul ei poartă amprenta unei androginii la care contribuie și un fel de anorexie de factură isterică, o anorexie mentală, pe care Rodolphe Rapetti o asociază câtorva cazuri celebre în epocă, precum cel al lui Elisabeth de Wittelsbach, împărăteasa Austriei, "figură emblematică a instabilității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile adaugă aici și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorului, asociate anumitor perioade sau influențe, poate fi fertilă pentru înțelegerea operei artistului. Momentul formării lui Luchian este relevant pentru influențele exercitate asupra acestuia, influențe care se vor decanta destul de repede după revenirea în țară, nu fără a lăsa o amprentă în lucrările sale din această perioadă. Luchian ilustrează și o modă, un gust estetic care corespunde în linii mari unui simbolism de expresie decorativistă, dar și unui alt simbolism, interesat de reflectarea unor étates d'âme. Momentul este proprice constituirii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influența pe care a avut-o Stilul 1900, sub diferitele sale denominații, Jugendstil, Liberty, Stile Floreale, Modern Style, Sezession, Art Nouveau etc., asupra artiștilor români. În cazul lui Luchian, nu este menționat un anume pictor care să-și fi pus amprenta asupra formației sale, ci mai degrabă pictorul român apare ca tributar unei mode. Luchian participase alături de alți câțiva pictori la înființarea societății "Ileana", în 1898, pentru ca în 1900 să contribuie la apariția revistei cu același nume, prima revistă dedicată exclusiv
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru ca în 1900 să contribuie la apariția revistei cu același nume, prima revistă dedicată exclusiv fenomenului artistic românesc. Deși totul în ceea ce-l privește pe Luchian pare să se opună artificiozităților estetizant-idilizante ale Art-Nouveau-ului, curentul la modă își va pune amprenta asupra operei sale. Atât Virgil Cioflec, în mica sa monografie din 1924443, cât și, ulterior, Petru Comarnescu, în cele trei ediții biografice din 1955, 1960, 1965444 construiesc portretul unui om de o excepțională generozitate și de o mare naturalețe. Virgil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perioada decadento-simbolistă constituie un răgaz mai degrabă fericit lăsat pictorului. Adevărata criză legată de ruinarea rapidă a sănătății sale îl surprinde în această etapă, iar acuitatea pictorului pare să se accentueze, urmând noi linii de forță, care păstrează pe alocuri amprenta decadent-simbolistă a etapei anterioare. Într-adevăr, criza se va declanșa în 1901, când Luchian aproape paralizează. Critici mai puțin intrasigenți precum Valentin Ciucă și Paul Constantin încearcă să creeze o punte între etapa influenței simbolisto-decadente și cea care-i urmează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cer; vedeam valuri, flăcări și o serie de motive curioase și fără legătură între ele, dar foarte sugestive"453. Pictorița descoperă o sală plină cu bronzuri, descoperire esențială care lasă o puternică impresie asupra ei și ne permite să vedem amprenta unei sensibilități care va ghida opțiunile artistice ulterioare. La fel, Cecilia Cuțescu-Storck remarcă la aceste statuete înfățișând figuri umane, spontaneitatea gesturilor și caracterul lor genuin. Artista pare atrasă de o Ur-Form transpusă la nivelul acestei gestualități pe care o reconsideră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu își fundamentează demersul pe un set de reguli există și excepții așa cum nu consacră un anumit stil, o anumită viziune, o anumită direcție. Ceea ce nu exclude tensiunile inerente în interiorul diverselor grupări artistice. Simbolismul constituie doar o direcție fără o amprentă stilistică determinată, asumând o serie de tehnici care însă nu-i definesc exclusivist estetica. În Franța, un grup de artiști se desprinde din cadrul Salonului Oficial și înființează "Société Nationale des Beaux-Arts", cu expoziții regulate între 1890 și 1900. În 1884
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hinduse. În carnația lor, în ritmica lineară, în gesturile lipsite de orice convenționalism (sau de o banalitate dobândită prin îndelungă repetare), descifrăm o notă monumentală, ca și o anumită demnitate, o grație majestuoasă"527. Unul dintre tablourile care poartă vizibil amprenta picturii lui Gauguin, dar și a artei bizantine, este și Tripticul cu țigănci (pictură în ulei, 1911) construit în maniera unei frize decorative, și căruia Léon Thévenin îi oferă următoarea interpretare: "Viziuni stranii de ființe umane surprinse în ceea ce este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capul Sf. Ion (ulei pe carton), Salomeea și prietenele ei (ulei pe placă de gips), Salomeea pocăindu-se (ulei pe carton), Studiu pentru Salomeea (schiță, pastel pe carton). Este un bun prilej de a observa, prin utilizarea acestei recurențe tematice, amprenta unei alte sensibilități informate cultural în abordarea unui subiect cu o sinuoasă istorie culturală, circumstanțiat însă decadent în mediile secesioniste pe care le frecventase pictorița în Germania, dar și în spațiul de cultură franceză, unde a cunoscut succesul piesa lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Gauguin, un chip hindus de divinitate crudă și impenetrabilă. Sub talgerul pe care se află capul sfântului avem un vas decorat cu motive populare românești și un pahar. Ca și în alte tablouri cu aceeași temă, chipul sfântului poartă amprenta modelajului iconografiei bizantine, unde figurile sunt mai interiorizate, într-o dimensiune extrasă oricărei contingențe. O altă tratare a temei o regăsim în Salomeea (Pastel pe carton) (vezi planșa 4). Și aici putem discerne o manieră bizantină de a trata capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă hipersenzitivul Usher. Întregul microcosm format din locuința propriu-zisă, dar și din proximitățile contaminate poartă amprenta melancoliei maladive a personajului. Este ca și cum personalitatea acestuia s-ar dilata, ar radia afectiv pe o rază limitată care închide locul într-o bulă intimistă unde atmosfera are o densitate specifică. Personajul este izolat într-un limb ipsatoriu, de extensie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
armonie unul cu celălalt, astfel că, uneori, chiar și hainele locatarilor să devină obiectul designului uniform al întregului"567. Interioarele dobândesc o reprezentare nouă și un psihism propriu în acord armonic cu cel al locatarului. Uneori această personalitate își dezvăluie amprenta unică și imprimă locuitorului permanent sau pasager o stare de spirit aparte. Sensibilitatea decadentă sau simbolistă a fost cuantificată estetic nu doar în amenajarea unor interioare, ci și în poezie. În volumul său de poezii, Domnia tăcerii (1891), în partea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artele plastice a fost o mișcare fecundă, complexă, stabilind un vast câmp de corespondențe culturale cu celelalte arte, fapt fără precedent în cultura română până atunci. Eclectic ca întreaga mișcare secesionistă de la finele secolului XIX, fără a beneficia de o amprentă stilistică proprie, de o estetică particulară, el a fost înregistrat mai mult ca o prezență difuză, ca efect de atmosferă, ca sensibilitate marcând dacă nu un spațiu al periferiei, cel puțin unul al zonelor interstițiale. Caracterul său caleidoscopic, de conglomerat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
impuse de Împăratul Roș, drept răsplată pentru omenia sa. Prin ei, Harap Alb constată ciudățeniile firii omenești, are prilejul să cunoască psihologia umană. Concluzii In „Povestea lui Harap Alb” Creangă a retopit structuri epice tradiționale, Într-un stil individualizat, purtând amprenta modernității. De inspirație folclorică sunt: tema (triumful binelui asupra răului) și motivele (călătoria, pețitul, muncile, proba focului, Încercarea puterii, izbânda mezinului, căsătoria), personajele (Craiul, Verde Împărat, Împăratul Roș, fata acestuia, Spânul, Harap Alb), ajutoarele eroului (Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]