11,066 matches
-
s-ar fi așezat În fruntea cozii, dar acum Își așteptau rîndul printre hamali de ricșe, și țărani care Împingeau cărucioare. Oprind bicicleta, Jim abia reuși să Își țină echilibrul cînd un hamal cu picioare bolnave trecu pe lîngă el, aplecat sub un jug de bambus Încărcat cu legături de lemne pentru foc. Mulțimea se Împingea În jurul lui, duhnind a transpirație și oboseală, a grăsime ieftină și a vin de orez, mirosurile unui Shanghai nou pentru el. Un Chrysler decapotabil, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împreună, vor putea merge la grupul de cargouri; mai devreme sau mai tîrziu, bărcile japoneze de patrulare Îi vor observa. O răsuflare fierbinte cu miros de pește Îi acoperi fața. Jim se trezi gîfÎind. Trupul uriaș al lui Frank era aplecat deasupra lui, cu brațele grele pe coapsele lui, cu mîinile pipăindu-i buzunarele hainei. Jim Îl Împinse la o parte, iar Frank se Întoarse calm la fotoliul lui de pînză și continuă să lustruiască ramele. Erau doar ei amîndoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim stătea pe vine lîngă marinarul american, Încercînd să-și aducă aminte cum anume procedau de dădacele din copilăria lui. Nu avusese grijă de nimic pînă atunci, În afara unui șoarece de Angora, care murise În mod tragic după cîteva zile. Aplecă gamela și Încercă să toarne puțină apă În gura lui Basie, apoi Își muie degetele În lichidul tulbure și Îl lăsă pe Basie să i le sugă. Timp de trei săptămîni, Jim se devotase stewardului, aducîndu-i rația de orez fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nord a Shanghai-ului și intrau Într-o regiune de cîmpuri și orezării nelucrate. Dincolo de un șir de movile funerare, la vreo două sute de metri depărtare, un canal curgea spre un sat pustiu. Șoferul japonez sări din cabină și se aplecă peste roțile din față ale camionului. Începu să-i vorbească motorului care fierbea, numele lui Jim auzindu-se din cînd În cînd printre mormăielile sale. Avea doar douăzeci de ani, dar era limpede că avusese o viață plină de greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apă din plosca lui. Ținînd-o În sus, Îi făcu semn lui Jim să se apropie. Jim luă sticla, se Înclină adînc, și făcu trei pași Înapoi. Ascunzîndu-și zîmbetele, japonezii Îl urmăreau În tăcere. LÎngă camion, Basie și doctorul Ransome se aplecară Înainte, cu ochii ațintiți la fluidul luminat de soare din sticlă. Desigur, Își Închipuiau că le va duce apa și vor Împărți această rație neașteptată. Cu grijă, Jim șterse sticla de mîneca hainei. O ridică la buze, bău Încet, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lucruri, de cînd Începuse războiului, și cerul se schimbase. Deși nu stăteau nemișcate, avioanele japoneze erau singurele puncte fixe, un al doilea zodiac deasupra pămîntului distrus. 18 Rătăcitori — La dreapta... la dreapta... nu... vreau să spun, la stînga! Jim se aplecă prin geamul pasagerului cabinei și strigă la șofer, pe cînd camionul Înainta spre puntea de lemn a podului de pontoane. Trupele japoneze de pionieri construiseră această trecere temporară peste golful Soochow În săptămînile de după atacul de la Pearl Harbor, dar deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apă. Îi plăcuse Întotdeauna să privească apa ridicîndu-se prin grilaj sau urcînd treptele unui ponton. Apa maronie spălă praful de pe cauciucul uzat, scoțînd la vedere numele fabricantului, imprimat pe o latură - era vorba de o companie britanică, Dunlop. Camionul se aplecă Într-o parte sprijinindu-se pe arcurile lui slabe. Undeva, În spatele lui, un trup se rostogoli pe podeaua camionului, dar Jim era fascinat de apa care șiroia peste capacul zimțat al butucului, țîșnind prin roată precum jetul unei fîntîni secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce Înseamnă gaura numărul nouăsprezece? — N-ar trebui să lucrezi pentru Basie. Lucrurile pe care ți le cer să le faci americanii ăștia... Ți-am spus că noi sîntem primii. Blocul G este primul, doamnă Vincent. Jim vorbea sincer. Se aplecă pe sub paravan, intrînd În cămăruța lui. Trăgîndu-și sufletul, se Întinse În pat cu broasca țestoasă În cămașă. Reptila prefera propria ei companie, iar Jim Își Îndreptă atenția spre ghetele noi. Cu bombeurile lor lucioase, cu țintele strălucitoare, era o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avea să vadă cartoful, așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se Împingeau pe uși, mamele se aplecau peste ferestrele de la parter și Își puneau copiii la adăpost. Într-un minut, lagărul rămase pustiu, lăsîndu-l pe Jim să conducă singur raidul aerian din balconul sălii de Întrunire. Ascultă atent, suspectînd deja o alarmă falsă. Raidul aerian venea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urla din pagodă, semnal reluat de claxonul de la casa paznicilor. Jim părăsi balconul și se strecură În jos pe scară. — SÎnt aici, doctore Ransome. Cred că era să fiu omorît. A murit cineva? — Să sperăm că nu. Doctorul Ransome se aplecă peste balustradă și Își scutură praful din barbă cu pălăria de hamali, Împletită din paie. Deși tulburat de raidul aerian, Îl privea obosit pe Jim, dar cu Înțelegere. După raiduri, cînd paznicii japonezi Începeau să se poarte rău cu deținuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înainte ca japonezii să-l omoare, să-i pipăie casca și costumul de zbor, să-și treacă degetele prin praful și uleiul de pe ochelarii lui. — Jim...! Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel căzut printre orezării. Jim stătu drepți, prefăcîndu-se slăbit de foame și Încercînd să evite privirea suspicioasă a santinelei japoneze de la ușa dispensarului. Așteptă să se termine apelul, reflectînd la potențiala pradă Întruchipată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste orezării, bombardierele B-29 apăreau din senin pe cerul de deasupra capului său, de parcă ar fi fost chemate de mintea flămîndă a lui Jim. Tunetul lor tot mai puternic străbătea pămîntul dinspre docurile de la Nantao. Un vas japonez de trupe, aplecat pe bancurile de nisip, era bombardat Întruna, pînă cînd Jim putea vedea lumina zilei prin suprastructura lui. Cu toate astea, pista de ciment de la aerodromul Lunghua rămînea intactă. Printr-un efort eroic, inginerii japonezi continuau să astupe craterele după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui. Totuși, fără japonezii care să-i protejeze, ar fi periculos ca englezii s-o pornească pe jos, spre Shanghai. Dincolo de poarta de fotbal, un deținut britanic reușise să ridice capota uneia dintre Cadillacurile albe. Sub privirile tovarășilor săi, se aplecă peste motor și atinse cilindrii. Jim se ridică și alergă În jos pe trepte, dornic să fie ajutorul șoferului. Își mai aminti Încă fiecare stradă și alee din Shanghai. CÎnd traversă pistele de atletism, observă că trei bărbați intraseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se calmă singur. Atinse arsurile de țigară de pe pieptul său, Într-un cod secret al durerii și amintirii. Ți-am spus că băiatul a stat cu ochii-n patru. Cei doi bărbați traversară drumul și intrară În parcare. Price se aplecă peste un tanc fără șenile și scuipă din plămîni, prin ușa deschisă, flegma Închisorii. Jim rămase În urmă, printre șirurile de camioane, gîndindu-se la domnul Maxted. Oare mai zăcea pe iarba pătată de sînge? Fiincă mîncase atît de mult, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca muncitorii la fabrică. Jim dormise În Buickul parcat În cala de lansare, de ciment, Înconjurat de carcasele hidroavioanelor arse, În timp ce Basie și francezul cu barbă au stat toată noaptea În popota piloților. Francezul venise Înapoi din sat și se aplecase peste geamul lui Basie. — Nimic, nici măcar o bucată de baligă. Asta putea să ne lase, spuse Basie, dezgustat. De ce oare nu vin chinezii Înapoi În satele lor? — Ei știu oare că războiul s-a terminat? Întrebă Jim. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În marșul morții de la Lunghua. Poate ca vor sta lîngă piscina de pe Amherst Avenue, frunzărind ultimul număr din Life, cînd vor recunoaște figura fiului lor printre amirali și generali... Treceau pe lîngă perimetrul de răsărit al aeroportului Lunghua. Jim se aplecă peste Basie și se uită pe fereastră. Cercetă cu privirea golfulețele și orezăriile, căutînd trupurile echipei japoneze de aviatori. Unitățile Guomindangului, care ocupaseră o parte a aeroportului, Încă mai omorau japonezi cu grămada. — Îți plac avioanele astea, Jim? Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doua picătură căzu În apă, urmă o luptă violentă care părea să implice națiuni Întregi de pești minusculi. Se Învîrteau prin apă, fără se le pese de suprafața luminată de soare, atacîndu-se feroce unii pe alții. Curățîndu-și gura, Jim se aplecă și dădu drumul unui ghem de puroi din gingiile lui infectate. Acesta căzu ca o bombă grea printre pești, care intrară pe loc În panică. În cîteva secunde, În apă nu mai era nimic În afară de puroiul care se dizolva. Pierzîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un petec de cer/ și mandolinele suspină frenetice și ele. Ar mai fi de adăugat că pe marginea ferestrei vagonului de Întoarcere, chiar sub cotul Cristinei Popescu scrie: E pericoloso sporgersi adică nevâsovâvatsia za okno sau, pe românește, nu vă aplecați În afară. Căci nu-i este nimănui indiferent dacă cineva se apleacă și cade În timpul mersului. A mersului Înainte, firește. Doar tu dacă te-ai apleca, ai putea să vezi mai de aproape șosetele albe ale Cristinei și câteva firicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi de adăugat că pe marginea ferestrei vagonului de Întoarcere, chiar sub cotul Cristinei Popescu scrie: E pericoloso sporgersi adică nevâsovâvatsia za okno sau, pe românește, nu vă aplecați În afară. Căci nu-i este nimănui indiferent dacă cineva se apleacă și cade În timpul mersului. A mersului Înainte, firește. Doar tu dacă te-ai apleca, ai putea să vezi mai de aproape șosetele albe ale Cristinei și câteva firicele de păr. Aproape nouăzeci la sută din pădurile de conifere și mesteceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Popescu scrie: E pericoloso sporgersi adică nevâsovâvatsia za okno sau, pe românește, nu vă aplecați În afară. Căci nu-i este nimănui indiferent dacă cineva se apleacă și cade În timpul mersului. A mersului Înainte, firește. Doar tu dacă te-ai apleca, ai putea să vezi mai de aproape șosetele albe ale Cristinei și câteva firicele de păr. Aproape nouăzeci la sută din pădurile de conifere și mesteceni ale Uniunii Sovietice sunt concentrate În Siberia. Zada formează de asemenea păduri nesfârșite. Zada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din păcate”. Îmi spunea cum a fost odată la o șezătoare și au venit lătureni de pe alte sate și fiecare lăturean stătea lângă o fată și fetele torceau și una din ele, Onica, a scăpat fusul și când s-a aplecat În jos a văzut că bărbatul de lângă ea avea În loc de cizme copite de cal și ea s-a sculat și a fugit și imediat casa s-a scufundat În pământ și trei zile și trei nopți s-a auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i marele secret! Tata nu vrea să-mi spună nimic și ard de nerăbdare să știu ce e. Chiar atunci sună la ușă. Ronnie păru surprinsă: —Oare cine-o fi? spuse ea În vreme ce Phil deschidea ușa din față. Ronnie se aplecă pe balustradă ca să vadă cine era. —E mătușă-ta, Sylvia. N-o chemasem și pe ea. O să fie nițel ciudat. Tatăl tău și cu mine voiam să te avem doar pentru noi În seara asta. Când ajunseră jos, mătușa Sylvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
and Ham când eram mică. —Eu sunt Sam I Am, anunță pe un ton serios, e băiețel rău. Reuși cu puțin efort să coboare de la masă și să se ducă la Ruby ca să-i ofere niște ou verde ca să guste. Aplecându-se până la nivelul lui, Îl duse la gură și scoase niște sunete gen „miam-miam“. Astea sunt niște ouă minunate, Ben! Grozav. —Să-l dai pe ăsta mamei tale. Îi mai dădu un ou. —Mulțumesc, Ben. Știu c-o să-i placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tot ce pot s-o conving că nu-i așa, dar parcă vorbesc cu pereții. Fac tot ce pot, spuse Ruby, dar nici pe mine nu m-ascultă. Saul veni În spatele lui Fi și-și puse mâinile pe umerii ei, aplecându-se s-o sărute pe ceafă. Știi doar că ești Încă zeița mea shiksa 1, nu? spuse el Începând s-o giugiulească pe Fi până la punctul la care Ruby trebui să se uite În altă parte și să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]