9,503 matches
-
familiei Dunbar, el și cu rudele sale apropiate au fost mutați în cimitirul „"Sleepy Hollow"” din Concord, Massachusetts. Emerson a compus panegiricul rostit la înmormântarea lui Thoreau. Cel mai bun prieten al lui Thoreau, Ellery Channing, a publicat prima lui biografie, „"Thoreau the Poet-Naturalist"”, în 1873, și Channing, împreună cu alt prieten, Harrison Blake, au editat poeme, eseuri, și pasaje din jurnal, cu scopul publicării postume în anii '1890. Jurnalul lui Thoreau, în mare parte nepublicat după moartea sa, a apărut pentru
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
1863, Gherla) a fost un filolog român, episcop greco-catolic al Diecezei de Gherla între 1854-1863. s-a născut la Mălădia, tatăl său era morar, (iar după alte surse, la Pericei, în Ținutul Sălajului, tatăl său fiind păstor din Mălădia). Privind biografia acestuia, dascălul Daniil Graur a scris în 1932: Ioan Alexi a studiat la Șimleu Silvaniei, Carei, Oradea, precum și la Colegiul Sfânta Barbara din Viena. La Viena, în timpul studenției, a scris, în anul 1826, "„Grammatica Daco-Romana sive Valachica”", lucrare care era
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
Welsh Carlyle"”, operă de un pronunțat caracter autocritic. Lucrarea a fost publicată după moartea lui Carlyle de biograful său James Anthony Froude, care a făcut publică credința sa că mariajul a fost nedesăvârșit. Acest tip de franchețe era nemaiauzit între biografiile respectate ale acelei perioade. Viziunea lui Froude a fost atacată de către familia lui , în special de nepotul său, Alexander. Cu toate acestea, biografia era în concordanță cu propria convingere a lui Carlyle, conform căreia defectele eroilor trebuiesc discutate în mod
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
a făcut publică credința sa că mariajul a fost nedesăvârșit. Acest tip de franchețe era nemaiauzit între biografiile respectate ale acelei perioade. Viziunea lui Froude a fost atacată de către familia lui , în special de nepotul său, Alexander. Cu toate acestea, biografia era în concordanță cu propria convingere a lui Carlyle, conform căreia defectele eroilor trebuiesc discutate în mod deschis, fără ca acest lucru să le diminueze din meritele. După moartea lui Jane Carlyle în 1866, Thomas Carlyle s-a retras parțial din
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
a-lintroduce publicului britanic pe Diogenes Teufelsdröckh, un filozof german al hainelor, în realitate un personaj fictiv creat de Carlyle. Editorul admiră opera confuză a filozofului, din care redă doar unele fragmente. Pentru a putea înțelege filozofia, editorul încearcă să reconstruiască biografia filozofului, dar cu succes limitat. În spatele afirmațiilor aparent ridicole ale filozofului german, se află atacuri mușcătoare la adresa utilitarismului și a comercializării societății britanice. Biografia fragmentară a lui Teufelsdröckh pe care editorul o recuperează dintr-o masă haotică de documente revelează
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
filozofului, din care redă doar unele fragmente. Pentru a putea înțelege filozofia, editorul încearcă să reconstruiască biografia filozofului, dar cu succes limitat. În spatele afirmațiilor aparent ridicole ale filozofului german, se află atacuri mușcătoare la adresa utilitarismului și a comercializării societății britanice. Biografia fragmentară a lui Teufelsdröckh pe care editorul o recuperează dintr-o masă haotică de documente revelează călătoria spirituală a filozofului. El ajunge să deteste condiția coruptă a vieții moderne și contemplează „"Eternul Nu"” al refuzului, ajunge la „"Centrul Indiferenței"” și
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
la capitalism, precum George Fitzhugh. Reputația primelor opere ale lui Carlyle a rămas ridicată de-a lungul secolului al XIX-lea, dar a intrat în declin în secolul XX. Reputația lui în Germania era bună, datorită promovării gândirii germane și biografiei lui Frederic cel Mare. Friedrich Nietzsche, ale cărui idei sunt asemănătoare cu cele ale lui Thomas Carlyle pe alocuri, l-a criticat pentru moralismul său, numindu-l „gafeur insipid” în cartea sa „"Dincolo de bine și rău"”. Nietzsche îl considera pe
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
pe Carlyle un gânditor care a eșuat în încercarea de a se elibera de gândirea meschină pe care o combătea. Dezgustul lui Carlyle pentru democrație și credința sa în lideri carismatici a fost pe placul lui Adolf Hitler, care citea biografia lui Frederic în timpul ultimelor sale zile din 1945. Asocierea cu fascismul nu a ajutat reputației lui Carlyle în anii postbelici, dar de curând „"Sartor Resartus"” a fost recunoscută ca o capodoperă unică, care a anticipat numeroase curente filozofice și culturale
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
Gesellschaft der Musikfreunde și a primit în schimb un onorariu. În primăvara anului 1828, a dat pentru singura dată în cariera sa un concert public cu propriile sale lucrări, care a fost primit foarte bine. Compozițiile în sine sun o biografie suficientă. Cvartetul Nr. 14 în Re minor (D. 810), cu variațiuni pe liedul „Fata și moartea”, a fost compus în iarna dintre anii 1825-1826, și a avut premiera în 25 ianuarie 1826. Mai târziu în același ani a fost compus
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
statutului SSI. În ceea ce-l privește pe Horia Sima, despre care se afirmă că ar fi fost "spionul (uneori și informatorul) lui Moruzov, plătit cu 200.000 de lei lunar (70 de salarii medii) Această afirmație apare de asemenea în biografia lui Moruzov, afirmație făcută de Gheorghe Cristescu, unul din șefii SSI, citată însă fără a indica vreo sursă. Această chestiune este lămurită însă mai departe, de această dată in extenso, pe baza documentelor de arhivă. Relațiile lui Horia Sima cu
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
GEFL%C3%9CSTER-Gedichte-Gegenwartslyrik-Edition-ebook/dp/B0066DL5WC ● http://www.romlit.ro/aura christi ● http://www.observatorcultural.ro/ESEU.-Aura-CHRISTI-Labirintul-exilului*articleID 2119-articles details.html ● http://www.youtube.com/watch?v=82bigsTkv5A ● Revista Contemporanul ● Galeria Artistilor Biblioteca Europeana ● Editura Ideea Europeana ● http://aurachristi.ro ● http://aurachristi.ro/biografie/english-presentation ● http://www.sroscas.ro/site/2010/08/09/aura-christi-%E2%80%9Ecand-zeii-vad-ca-umanitatea-luneca-luneca-luneca-ne-trimit-cate-un-mesager%E2%80%A6%E2%80%9D/ ● http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com content&view=article&id=358:interviu&catid=81:cafeneaua-literara-decembrie-2006&Itemid=113
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
la Alexeni. La 1951, s-a făcut recunoașterea de către o comisie condusă de comandantul Forțelor Aeriene, generalul Nicolae Fulga. A fost identificat un teren, fosta pășune comunală. Lucrările aerodromului s-au terminat la 1954, cu tot cu pista de beton. Ulterior, în biografia căpitanului aviator Stirbu Gheorghe, fost pilot de război, încadrat la 1949 în funcția de șef proiect pentru aerodromurile cu pistă betonată, apoi mutat la Institutul de Studii și Proiectări Militare al armatei, apare că ar fi realizat proiectul pistei de la
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
scris, la fel nici discipolii lui. Învățătura sa, transmisă oral, a fost transcrisă abia șapte sau opt secole mai târziu, în perioada sasanică. Tot din această epocă, în care zoroastrismul s-a răspândit în tot Iranul, datează și apariția unei biografii legendare. Avesta, care conține texte zoroastriene, nu deține decât o parte creată direct de profet: imnurile Gatha. Aceste imnuri redau concepțiile mazdeene, dar nu aduc decât câteva repere firave asupra autorului lor. De aceea, există încă multe incertitudini asupra existenței
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
israelian "Polițistul Azulai" (1971) al lui Ephraim Kishon, câștigător al premiului „Globul de Aur”, a fost de semenea turnat la Jaffa. " Biographie des célébrités militaires des armées de terre et de mer de 1789 à 1850", 1852 [détail édition](Wikisource) (Biografia celebrităților militare ale armatelor de uscat și mare între 1789 si 1859) (franceză) series , Adamant Medica Corporation, 2005 (unabridged facsimile of the edition of 1846, Henry Colburn,London) (Lexicon al Țării lui Israel) (ebraică) (Istoria Țării Sfinte) (Auxiliarii Armatei din
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
și de istoria mitică a Greciei Antice. Lucrarea poate fi pusă în corespondență cu "Legendele și miturile Greciei Antice", elaborată de către autorul rus N.A. Kun. Cartea "Legendele Olimpului" este structurată în două volume: „Zeii” descrie panteonul grecesc, iar „Eroii” relatează biografiile eroilor legendari ai acestui popor. A doua lucrare importantă este ""Din marile legende ale lumii"", o antologie din miturile celebre ale omenirii (Ghilgameș, Cneazul Igor, Roland, Siegfried și Crimhilda, Cidul, Guillaume d’Orange, Gudrun, Viteazul în piele de tigru, Arthur
Alexandru Mitru () [Corola-website/Science/306852_a_308181]
-
ca Oreste își revendică de pildă cu brutalitate, fără menajamente, dreptul asupra hetairelor care-l însoțesc, în calitatea sa de reprezentat al plutocrației. O anumită deznădejde este reflectată și de ambiguitatea muzicii, care oscilează între atitudinea comică și cea lirică. Biografii de mai târziu au sesizat această calitate a creațiilor offenbachiene. Opera a început să aibă de-abia după zece-cincisprezece reprezentații succes, și datorită susținerii ei de către Henri Rochefort și Jules Vallès în "Le Figaro". Offenbach își găsi un aliat și
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
și cuceritor al operei eminesciene). Așa cum arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, (vizează „omul” Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui”). Criticul fixează sumar câteva date din biografia lui Eminescu, arătând că acesta s-a născut la Botoșani, a studiat la Cernăuți, Viena și Berlin, a fost inspector școlar, bibliotecar; a murit în 1889. Maiorescu încearcă să dezlege misterul bolii lui Eminescu. El nu admite ideea potrivit căreia
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
religioase; pasionat de marile scrieri ale lumii), setea de cunoaștere (interesul constant pentru nou, pentru teoriile științifice, economice, filosofice etc.), modestia (refuzul premiilor și al gloriei; simplitatea pe care o dovedește în discuția cu regina României, Carmen Sylva). Afirmă că biografia lui Eminescu se apropie de cea a geniului romantic: inteligent, visător, însetat de cunoaștere, dar nefericit în plan familial, neînțeles de societate. Pune în discuție pesimismul eminescian și arată că acesta a fost unul nativ ( ține deci de structura interioară
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
Mișcării Social-Politice "Pentru Ordine și Dreptate". În anul 2004, el a publicat, împreună cu colonelul Alexandru Ganenco, lucrarea "Istoria Serviciilor Secrete. [Breviar]", la Editura Museum din Chișinău, aceasta find prima încercare de a prezenta istoria serviciilor secrete sovietice moldovenești, prin prisma biografiilor șefilor acestora. Tudor Botnaru este căsătorit și are un copil.
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
Întâmplari în irealitatea imediată" a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale, fiind crescut doar de mama lui, Smaranda, care s-ar putea să nu-și
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
a Petrei. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale, fiind crescut doar de mama lui, Smaranda, care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. Dan Grădinaru, autorul unei biografii a lui Creangă, consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și, folosind o terminologie din psihanaliză, vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
două culmi, cu cele nouă muze"”; de asemenea de către nepotul său, Pedro Alderete în 1670 : „"Ultimele trei muze castiliane"”. În fine, ediția din secolul XX a lui José Manuel Blecua este în general apreciată. În 1663 s-a publicat prima biografie a lui Francisco de Quevedo, scrisă de Pablo Antonio de Tarsia și cu abundență de anecdote; mai târziu se pot menționa cele ale lui Aureliano Fernández Guerra, din secolul XIX, unde Quevedo este prezentat ca un om de stat, precum și
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Dominique Sourdel, Humanitas, 1993; "Istoria credințelor și ideilor religioase", Mircea Eliade, Editura Științifică, 1991). Există si alte forme învechite ale acestui nume, precum "Mahomet". Dintre toți întemeietorii de religii universale, Mahomed este singurul căruia i se cunoaște, în linii mari, biografia (izvoarele cele mai importante sunt Coranul - în arabă, "al Quar'an", "Propăvăduirea" - și informațiile transmise de Tradiție - în arabă, al"-Hadit", "Zicerea", "Spusa". Trebuie precizat însă că valoarea istorică a acestor surse nu e întotdeauna sigură). Profetul Muhammad ibn Abdallah
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
focar de contestare, de data asta în sud, în Yemen, sub conducerea lui 'Aihala al-'Ansi, poreclit "negrul". Tradiția păstrează memoria acestei realități în diverse scrieri ale biografilor si istoricilor musulmani (de ex. visul lui Mahomed, si scrierile lui Balad-huri). Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică, sunt 'istorii sfinte', apologetice ('hagiografii'). Ele subliniază atât umanitatea sa, cât și natura lui fantastică, relatată de o abundentă sumă de tradiții (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens). În Europa
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
a fost demontată în măsura posibilului pentru a căuta istoricitatea diverselor sale personaje sacre și a evenimentelor relatate în care aceștia au fost antrenați doar sau au fost de-a dreptul protagoniști, istoricii și hermeneuții s-au aplecat și asupra biografiei, inerent idealizate, a Profetului. Toți subliniază dificultatea colosală a muncii de separare a prozei fantastice, pioase, de relatarea strict istorică și biografică. Soluția, așa cum subliniază islamologul contemporan Anne-Marie Delcambre, nu putea fi decât una singură : abandonarea ideii de a răsturna
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]