13,186 matches
-
Elat sau În Galileea de Sus. Fima deveni pentru ei un fel de babysitter fără plată, fiindcă era tot timpul disponibil, iar Între el și Dimi se Înfiripase o prietenie strânsă. Conform unei logici bizare, copilul Îi spunea lui Fima „bunicule“, Însă tot „bunicule“ Îi zicea și tatălui lui Fima. Fima Învăță să construiască din chibrituri, cutii de chibrituri și clei case, palate, castele, fortărețe cu creneluri. Asta contrazicea total imaginea lui Fima În ochii prietenilor săi, ai Yaelei, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Galileea de Sus. Fima deveni pentru ei un fel de babysitter fără plată, fiindcă era tot timpul disponibil, iar Între el și Dimi se Înfiripase o prietenie strânsă. Conform unei logici bizare, copilul Îi spunea lui Fima „bunicule“, Însă tot „bunicule“ Îi zicea și tatălui lui Fima. Fima Învăță să construiască din chibrituri, cutii de chibrituri și clei case, palate, castele, fortărețe cu creneluri. Asta contrazicea total imaginea lui Fima În ochii prietenilor săi, ai Yaelei, ba chiar În ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acetona la fabricarea explozibililor. Fima luă foc și se repezi la tatăl său: De ce corupi copilul, avem deja destui asasini, de ce trebuie să-i otrăvești sufletul? Dar Dimi Întrerupse cearta cu delicatețe, ca un mediator: Oricum, tot ce face bomba bunicului e să vopsească unghii. Și izbucniră toți trei În râs. Pe peretele din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima zări o pată de var scorojit pe care stătea o șopârlă cenușie, uitându-se ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mult sânge. O mare de sânge. — Uneori chiar dintr-o zgaibă poate curge foarte mult sânge. Odată am mers În echilibru pe un gărduleț, am căzut și dintr-o rană uite atât de mică a curs o groază de sânge. Bunicul Baruch era să leșine. Îi urăsc. —Sunt copii, Dimi. Uneori copiii sunt foarte cruzi, Însă doar pentru că n-au suficientă imaginație ca să Înțeleagă ce e durerea. Dimi spuse: Nu pe copii. Pe ei. Dacă ar fi putut alege, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
venirea lui Mesia! —Mesia, spuse Baruch cu tristețe, poate e deja aici, printre noi. Unii spun că e. Și poate doar din cauza unor băieți minunați ca tine nu se arată Încă. Se povestește despre rabinul Uri din Strelisk, un sfânt, bunicul poetului Uri Țvi Greenberg 1, care se rătăcise odată prin pădure... —Lasă-l să se rătăcească! Îi tăie Fima vorba. Să se rătăcească și să nu-l mai găsească nimeni, niciodată! Nici pe el, nici pe nepotul lui! Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă calitate, fals pacifism creștin, În timp ce amestecătura aiurită clocită de un rabin mesianic oarecare, bunicul lui Gush Emunim 1, care a luat câteva fragmente din Hegel și le-a cârpăcit cu niște zdrențe de la Iehuda Halevi 2 și niște vechituri de la rabinul Loew3 din Praga, e considerată elixirul pur al iudaismului, descins direct de pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea Dimi obișnuia Încă să-i strige pe amândoi, pe Baruch și pe Fima, „bunicule“. Tatăl, cu cioculețul de Troțki Îndoit În sus ca un iatagan, a refuzat să-i dezvăluie lui Fima ce experimentau: cum puteau ști dacă era de partea lor sau a inamicului. Dar Dimi, concentrat, serios, enigmatic, a avut Încredere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sus ca un iatagan, a refuzat să-i dezvăluie lui Fima ce experimentau: cum puteau ști dacă era de partea lor sau a inamicului. Dar Dimi, concentrat, serios, enigmatic, a avut Încredere că Fima nu-i va trăda. Eu și bunicul am Început să lucrăm la proiectarea unui spray contra prostiei. Când va apărea prostia, vei putea să scoți un recipient mic, să stropești puțin și prostia se va evapora. Fima a spus: Va trebui să produceți o sută de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
auzi din spatele ușii Închise a doctorului Eitan o voce de femeie, un țipăt scurt, ascuțit, Înspăimântat și jignit, ca al unei fetițe care era victima unei nedreptăți. Pe cine ucideau acolo? Poate pe cel ce urma să fie tatăl sau bunicul lui Yoezer? Fima se Încordă, se strădui din toate puterile să-și blocheze mintea, să se fortifice, să nu-și imagineze ce Îi făceau acolo mâinile În mănuși de plastic transparent, pe scaunul ginecologic acoperit cu mușama albă, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dimi se străduiseră să-l prindă ca Într-un clește și să-i impună prima lecție de chimie. Ca un copil Încăpățânat, Fima Încercase să le scape printre degete, cu glume și jocuri de cuvinte. Până când Dimi spusese: Lasă-l, bunicule, asta nu-i de el. Și amândoi navigaseră fără el prin ținuturile cu baze și acizi pe care Fima le ura din cauza arsurilor sale gastrice. Lumina sărută culmile dealurilor, se revărsă În văi, trezind În fiecare copac și În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prea tânăr, care părea să fie casier la o asociație de binefacere sau poate administrator la sinagogă, și un soldat rezervist gras, neîngrijit și nebărbierit, Îmbrăcat În haine de lucru neglijente. Soldatul spunea: La ei copilul o păzește tot timpul bunică-sa. Nu se mișcă de lângă ea toată ziua. La fiecare jumătate de minut se duce să vadă dacă nu cumva a dispărut din nou, Doamne ferește. De mintea ei s-a ales deja praful, dar picioarele i-au rămas sprintene ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu puteau acoperi liniștea Ierusalimului, liniștea aceea fundamentală, permanentă, pe care, dacă vrei, o poți descoperi sub orice zgomot. Un bătrân și un copil, probabil bunic și nepot, trecură Încet prin fața lui Fima. Copilul Întrebă: Păi spuneai că În interiorul pământului este foc, atunci de ce nu e fierbinte pe dinafară? Iar bunicul: Întâi trebuie să Înveți, Yossel. Cu cât vei Învăța mai mult, cu atât vei Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care, dacă vrei, o poți descoperi sub orice zgomot. Un bătrân și un copil, probabil bunic și nepot, trecură Încet prin fața lui Fima. Copilul Întrebă: Păi spuneai că În interiorul pământului este foc, atunci de ce nu e fierbinte pe dinafară? Iar bunicul: Întâi trebuie să Înveți, Yossel. Cu cât vei Învăța mai mult, cu atât vei Înțelege mai repede că lucrul cel mai bun pentru noi este să nu Întrebăm nimic. Fima Își aminti că În copilăria sa umbla pe străzile Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Între Africa și America de Sud, iar degetele copilului erau și ele iluminate de o aureolă fantomatică: —Pe-aici. Dar n-are importanță. E mai mult În minte. —Spune-mi, Dimi, crezi că mai există ceva după ce murim? — De ce nu? — Crezi că bunicul ne aude acum? Nu prea are ce să audă. Dar poate? —De ce nu? Și noi putem să-l auzim pe el? — În mintea noastră, da. —Ești trist? — Da. Amândoi suntem. Dar nu ne despărțim. Putem continua să ne iubim. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
multe ori cu vederea unele lucruri greu de înțeles. Doar în B. fuseseră fericiți și, cu toate astea, a acceptat fără să crâcnească să se mute la țară, ca el să devină asociat la o turnătorie pe care o cumpărase bunicul. Ochii tatei aveau albul îngălbenit în jurul irisului de culoare deschisă și umflături fine ca înțepăturile de insecte, cicatricele abia vizibile lăsate de injecțiile pe care le făcuse de trei ori pe zi când orbise. După săptămâni de zile i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se mișcau când încoace, când încolo, de parcă voiau să încerce să prindă cu privirea două lucruri venind unul spre altul, și aceeași rumoare speriată îi apăruse în ochi și în acea duminică de toamnă când am fost „convocați“ la A. Bunicul ședea în capul mesei, în jurul căreia se adunaseră cei trei fii cu nevestele și copiii, iar bunica pregătea paharele de vin, cașcavalul și mezelurile. Ședea pe singurul fotoliu cu brațe, cu mâna așezată pe un plic galben, aflat în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Fără să se uite la mama sau la vreunul din noi, a spus ca era de acord, că își va da demisia și se va muta la S. Își ridică atunci capul, iar tonul vocii lui semăna cu cel al bunicului: O să punem noi pe picioare maghernița. Mama desenase, pe când ne aflam încă în B., planul locuinței, respectând măsurătorile la scară, rupsese apoi o foaie din caietul de aritmetică al fratelui meu ca să taie dreptunghiuri care corespundeau proporțiilor fiecărei mobile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avea să facă o carieră strălucită, iar ea urma să-și recapete, alături de el, ceea ce îi fusese luat: o viață burgheză. De când locuiam în S., era obligatoriu să facem la fiecare sfârșit de săptămână o vizită la A., acasă la bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele lui de vânătoare ne saluta scheunând, un cocker spaniel negru pe care-l îndrăgisem. Ne duceam în sufragerie ca să trăncănim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la adresa ei, o compătimea pe mama lui, dar într-un fel trebuia să-mi găsesc și eu un mic amuzament în amărăciunea soacră-mii, altminteri m-aș fi amărât eu singură până la urmă. Însă felul în care îl disprețuia pe bunicul tău mi se părea prea de tot și mai țin minte cum odată - pe atunci așa ceva putea fi socotit o necuviință - i-am spus-o de la obraz. Că se căsătorise cu un bărbat amabil și sensibil, și că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cuvintele care răneau, deveneau cuțite, și ritualul călcatului în picioare își relua cursul. Dar și aceste litere, cât erau ele de clare și de moderne, povesteau de țărani care secerau grâul, întocmai ca în tabloul de deasupra bufetului din casa bunicului, unde mă refugiam ca să nu fiu prezent. În galbenul acela cald mă simțeam mai aproape de stilul distins al lui tata-mare, care vorbea puțin și încet, îmi scria cărți poștale desenate de mâna lui, cu scrisul vechi german, aproape ilizibil, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
deasupra raftului de cărți atârna un tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în depărtarea aburoasă, luminând verde ca marea. Și, în timpul unei discuții, tata rosti o frază pe care o cunoșteam din duminicile din A. O frază moștenită de la bunicul, din acele odăi reci și treze la orice oră, ieșită acum din gura lui W., sunând așa, de parcă n-ar fi vrut să-l lovească numai pe Curt, ci și pe bărbatul tânăr care fusese cândva el însuși și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la iveală o parte din lumea mea ascunsă, pe care o găsisem în volumașul lui Onkel Rodolph. În cartea aia subțire mă simțeam în siguranță față de agresivitatea celor mari, în siguranță față de certurile care lăsau urme ca și vizitele la bunicul, mă simțeam apărat chiar și de mediul acela atât de repede schimbător. Dar abia atingea lumea mea secretă prezentul, că se și repezea asupră-mi un chip roșu de furie, răcnind, în timp ce caietul cădea cu un plesnet pe bancă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
datorită figurii aceleia gigantice, romanii se apropiaseră de mine supărător de mult. XIVtc "XIV" Mărgica de sticlătc "Mărgica de sticlă" Materialele nu mai erau materiale. Mai nou, au apărut înlocuitori artificiali. Pânzeturile care fuseseră încă țesute din bumbac la fabrica bunicului și panglicile pe care le producea Onkel Rodolph din mătase erau acum din fibre sintetice. Ciorapii de damă se făceau din perlon și nu demult apăruseră și cămăși bărbătești de nailon, pe care nu mai trebuia nici să le pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gropiitc "Movila gropii" Veneam de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul la cârciumă în strada principală. Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a tatei și eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul la cârciumă în strada principală. Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a tatei și eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata gesticula, striga, și tata-mare se sprijinea de spetează, ținea mâinile pe volan, privea în față. Pe urmă se îndreptă cu o rotire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]