10,800 matches
-
se căsătorește cu Elenă Badile, fiica primului său maestru, si se mută cu locuința în cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului "Sân Stefano". În aprilie 1573 Veronese termină un tablou de mari dimensiuni intitulat " Cină cea de Taină", destinat mănăstirii călugărilor dominicani de pa lângă bazilica "Sânți Giovanni e Paolo", care să ornamenteze "refectorium"-ul, în locul unei opere a lui Titian, distrusă în urma unui incendiu. Atmosferă oarecum frivola a compoziției îi revoltă pe inchizitorii " Sfanțului Tribunal", care îi reproșează maestrului introducerea
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
deformare a toracelui, fapt constatat și de medicii care, la autopsie, observară că inima era atât de mărită încât două coaste erau rupte pentru a-i permite expansiunea. La funcțiile liturgice participa cu bucurie, în special la cele celebrate de călugări pentru că erau mai îngrijite și făcute cu devoțiune, și nu de puține ori era însoțit de câte cineva pe care-l târâse după el. Frecventarea sacramentelor și meditația personală au fost izvoarele de unde și-a tras forța și învățătura pentru
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
fost puternic. Din cauza listei celor 27 de cărți din Noul Testament, tezaurul gnostic a stat ascuns de la sfârșitul secolului al IV-lea timp de o mie cinci sute de ani. Manuscrisele care formează Biblioteca de la Nag Hammadi au fost ascunse de călugări egipteni la puțin timp după 367. Sfântul Atanasie a fost înmormântat în Alexandria, dar trupul său a fost mai târziu transferat în Italia. Papa Shenouda III al Alexandriei a readus sfintele sale moaște în Egipt pe data de 15 mai
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
că este făcătoare de minuni. Tot aici se mai găsesc și moaștele sfinților Nicolae, Tecla și Filofteia. Data exactă a întemeierii mănăstirii nu este cunoscută. Conform unor izvoare documentare cunoscute indirect biserica mănăstirii a fost (re)zidită în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana. Tradiția consideră ctitori la zidirea bisericii pe urmașii despotului Serbiei Gheorghe Brancovici, care au donat o icoană mănăstirii. Mănăstirea a fost renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fii săi Nicolae și Jivan. Cu această ocazie a
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
Meshullam din Volterra în anul 1481. După cucerirea Palestinei de către sultanul otoman Selim I în anul 1516, Yaffa mai păstrează o anumită însemnătate în comerțul regiunii și în pelerinajul creștin spre Locurile Sfinte. În veacul al XVII-lea, în 1654 călugării franciscani au înființat aici un han, în apropierea locului unde se află acum mănăstirea Sf. Petru. Cu timpul, s-au reconstruit unele biserici, s-a ridicat o moschee și s-a deschis și un han armenesc. La sfârșitul veacului al
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
în perioada Războiului arabo-evreiesc din 1948-1949 , și din anul 1948 ea a devenit sinagoga imigranților evrei din Libia care au fost cazați în oraș. Legenda povestește că atunci când acești imigranți căutau în Jaffa un loc de rugăciune, au întâlnit un călugăr franciscan care le-a dăruit cheia casei, spunându-le ca ea a fost odată loc de rugăciune evreiesc. Abia în anul 1980 clădirea a fost identificată cu hanul din 1740. Schimbări demografice în cartier au dus la abandonarea locului de către
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
guvernat de către austrieci. Rușii staroveri din sat erau popovți (cu popă), care recunoșteau necesitatea preoților și care au atras preoți din cadrul bisericii oficiale, cu condiția ca aceștia să treacă la vechiul rit. În anul 1838 au venit aici din Rusia călugării Pavel și Gherontie. Fântâna Albă a fost aleasă ca loc al viitoarei reședințe episcopale, în cazul în care se va găsi vreun episcop în Orient. În sat au fost construite o catedrală și o mănăstire (fondată în 1844). În anul
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
găsi și episcopi . Ajunși la Constantinopol, delegații au găsit acolo un arhiereu fără scaun, fostul mitropolit Ambrosie Popovici al Bosniei, care trăia pe lângă Patriarhie. Ei l-au convins să accepte credința creștin-otodoxă de rit vechi. Mitropolitul Ambrosie, împreună cu cei doi călugări delegați de staroveri, au plecat spre Mănăstirea de la Fântâna Albă, unde înaltul prelat a fost întâmpinat de preotul Ieronim, după care, prin mirungerea oficiată de acesta, a început să păstorească, prin hirotonirea episcopilor, preoților și diaconilor. La 28 octombrie 1846
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
30 iunie 1940. Odată cu sosirea sovieticilor, mitropolitul rușilor staroveri, Siluan Kravțov, care era grav bolnav, a fost nevoit să părăsească aceste locuri și să se mute la Brăila, refugiindu-se pe teritoriul României. Astfel, autoritățile sovietice au desființat mănăstirea de călugări, obiectele de cult au fost confiscate, iar călugării împrăștiați. Din acest moment, Mitropolia de Fântâna Albă și-a încetat activitatea. Biserica Ortodoxă de Rit Vechi a fost nevoită să-și mute reședința de la Fântâna Albă la Brăila. La data de
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
staroveri, Siluan Kravțov, care era grav bolnav, a fost nevoit să părăsească aceste locuri și să se mute la Brăila, refugiindu-se pe teritoriul României. Astfel, autoritățile sovietice au desființat mănăstirea de călugări, obiectele de cult au fost confiscate, iar călugării împrăștiați. Din acest moment, Mitropolia de Fântâna Albă și-a încetat activitatea. Biserica Ortodoxă de Rit Vechi a fost nevoită să-și mute reședința de la Fântâna Albă la Brăila. La data de 21 iulie 1940, la Mănăstirea „Uspenia" din Slava
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
(sau lie, n. circa 1585/1590 - d. circa 1650) a fost un călugăr de la Mănăstirea Bistrița din Județul Vâlcea și unul dintre cărturarii români importanți din secolul al XVII-lea. Din îndemnul episcopului Teofil al Râmnicului, viitorul mitropolit, scrie prima istorie universală, care este cea dintâi lucrare de acest gen în limba română
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
al Bisericii Ortodoxe din America și fondator al Mănăstirii cu hramul Tuturor Sfinților din Canada. 1968 - Vizitînd Muntele Athos, Lev Puhalo și Vasile Novakșonov se pun de acord asupra fondării unei mănăstiri ortodoxe în Canada. Încurajați de sfaturile a cîțiva călugări de la Sfîntul Munte Athos, cei doi se apucă de treabă. Pornesc totul într-o colibă lipsită pînă și de podea, undeva la est de Rosedale BC. Între timp, pentru a-și duce la capat atît misionariatul cît și proiectul mănăstirii
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
de sîrbi să fondeze o parohie în Los Angeles cu slujbe ținute în limba slavona și engleză. - fratele Lazăr este rugat să ajute și la fondarea Seminarului Ortodox Sîrb Sf. Sava pentru Mitropolia New Gracanica. Mitropolitul Irineu îl hirotonisește pe călugărul Varlaam la preoția parohiei. Fratele Lazăr ramane acolo timp de 3 ani. 1984 - Postul Sfintei Mării - Bucuria Canadei a fost ținut pentru prima dată cînd Mitropolitul Irineu de New Gracanica a oferit mănăstirii o icoană mică a Sfintei Mării, ca
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
de neconceput ca un rege așa pios să fie învins de „necredincioși”. În nordul Franței s-a născut o mișcare de sprijin a țăranilor condusă de un om cunoscut ca "Le Maître de Hongrie", care era, după cum se spunea, un călugăr bătrân de origine maghiară, care trăia în Franța. "Le Maître de Hongrie" a pretins că a fost vizitat de Maica Domnului, care l-a îndemnat să conducă ciobanii ("pastoreaux") francezi într-o expediție spre Țara Sfântă pentru salvarea regelui lor
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
Franța. "Le Maître de Hongrie" a pretins că a fost vizitat de Maica Domnului, care l-a îndemnat să conducă ciobanii ("pastoreaux") francezi într-o expediție spre Țara Sfântă pentru salvarea regelui lor. Cei cam 60.000 de adepți ai călugărului, în special țărani tineri - bărbați, femei și copii - erau originari din Ducatul Brabantului, Comitatul Hainaut, Flandera și Picardia. Toți aceștia l-au urmat pe mentorul lor la Paris în mai, unde Le Maître s-a întâlnit cu mama regelui, Blanche
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
la începutul primei prigoane iconoclaste. În martie 815, patriarhul Nicefor e exilat la Crysopolis, fiind înlocuit de funcționarul imperial docil Teodotos Mellissenos. De Florii, Sfântul Teodor Studitul organizează în Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca o sfidare la adresa lui Leon V, care desființează comunitatea de la Studion și îl exilează pe Sfântul Teodor în Asia Mică. De asemenea, tot în furtuna iconoclastă este ucis și mitropolitul Euthymios. Leon V a numit comnandanți ai
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ""panul Ivan vornicul care era la Humor"" a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor. Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
și Toma din Suceava, care se intitula "„zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei”". Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Potrivit obiceiului, ctitorul a clădit odată cu biserica și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria logofătului Toader Bubuiog cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje. În anul 1653, cand cazacii lui Timuș Hmelnițki
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
unui oarecare Gheorghe și un altul a cărui inscripție este ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte cu valoare documentară și artistică, printre care sunt de menționat următoarele: Toader Bubuiog a construit, odată cu biserica, și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare, potrivit obiceiului existent în acea epocă. Chiliile au fost reparate și reconstruite în secolul al XVIII-lea. După desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
valori scazute. A fost construită în secolul al XV-lea cu scopul de a opri detenta otomană spre vest. Mânastirea Vodița a fost construită la 500 m de Dunăre pe teritoriul comunei Vârciorova, între anii 1370-1372. Întemeietorul mânăstirii a fost călugărul Nicodim de origine greaco-sârbă care a venit în Țara Românească în 1359 și care după construirea acestui lăcaș de cult a ridicat Mânăstirea Tismana (județul Gorj) între anii 1377-1378 cu sprijinul voievozilor Radu I și Dan I . Vechile ruine ale
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
este o mănăstire de călugări situată în satul Hlincea din comuna Ciurea (județul Iași), amplasată într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetățuia de la ieșirea din municipiul Iași. Ea datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniței Maria, fiica lui Petru
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
1591, domnitorul Petru Șchiopul a părăsit Țara Moldovei, împreună cu doamna Maria, fiica sa și soțul acesteia, Zottu Tzigara. La începutul veacului al XVII-lea, Mănăstirea Hlincea a început să se ruineze din cauza faptului că Mănăstirea Dionisiu nu a mai trimis călugări și nu s-a îngrijit de mănăstire, lăsând-o pustie. Domnița Maria s-a întors în Moldova în august 1616, în timpul domniei vărului său, Radu Mihnea (1616-1619), și a regăsit „"mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
mănăstire, lăsând-o pustie. Domnița Maria s-a întors în Moldova în august 1616, în timpul domniei vărului său, Radu Mihnea (1616-1619), și a regăsit „"mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci de la mănăstire de la Dionisiate călugării n-au mai venit, nici au mai purtat de grije de metoh și de sate, ci-au lăsat tot de s-au pusteit"". Ea a luat măsuri de restaurare a mănăstirii (care nu au dat roade) și a făcut-o
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
pustiit și pietrele au căzut"". Potrivit celor consemnate în același document, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) s-au efectuat importante lucrări de reparații și extindere. A fost înălțată o turlă deasupra naosului bisericii și s-au construit chilii pentru călugări, o trapeză, o pivniță de piatră, zidul de incintă cu turn și cerdac mare deasupra porții. Vasile Lupu a închinat mănăstirea la Arghirocastro de la Adrianopole (mănăstire grecească din Rumelia, astăzi pe teritoriul Turciei europene, numele actual al Adrianopolei fiind Edirne
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
a închinat mănăstirea la Arghirocastro de la Adrianopole (mănăstire grecească din Rumelia, astăzi pe teritoriul Turciei europene, numele actual al Adrianopolei fiind Edirne). În mai 1653, cazacii lui Timuș Hmelnițchi au jefuit biserica, au distrus odoarele și i-au torturat pe călugări. Fiul domnitorului, Ștefăniță Lupu, la rândul lui domn al Moldovei (1659-1661), s-a îngrijit pe cheltuiala sa de pictarea interioară a bisericii, apelând la aceeași meșteri zugravi (printre care și meșterul Ioan Matei) care au pictat și biserica Mănăstirii Golia
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]