9,745 matches
-
se organizeze în legătură cu marile probleme contemporane și, pe baza unor permanente judecăți de apreciere, să consacre și să realizeze valorile internaționale fundamentale. Ca atare, opinia publică formă de exprimare a acestei conștiințe, de evidențiere a unor idei și sentimente ale colectivităților umane, în legătură cu evoluțiile structurale și-a dobândit o dimensiune internațională. Tradițional, s-a considerat că există o zonă de discontinuitate între social (în general) și juridic. Se stabilea, uneori, și o corelație, tot discontinuă, între morală și drept. In realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
determinare de tip pozitivist, decurgând din geneza lor constituțională. Pe baza celor expuse mai sus, credem că putem defini drepturile omului ca fiind acele prerogative conferite de dreptul intern și recunoscute de dreptul internațional fiecărui individ, în raporturile sale cu colectivitatea și cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale și care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esențiale și a unor aspirații legitime, în contextul economico-social, politic, cultural și istoric al unei anumite societăți. 3. Dreptul internațional al
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și polemizând într-un fel cu ideile și deducțiile unui alt specialist în domeniu 50, arată că în opinia acestuia din urmă identitatea colectivă este, mai mult decât identitatea personală, o problemă de grad și că, în același timp, și colectivitățile umane au propriile identități și că, fără îndoială, conceptul de identitate colectivă este unul legitim, legitimitatea sa nefiind subminată de faptul că atât ființele individuale, cât și cele colective sunt numai "parțial" identice. Această situație devine evidentă când sunt examinate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vorbim despre națiuni, avem în vedere, de regulă, comunități istoricește bine determinate, cel mai evidente fiind cele europene, a căror identitate colectivă, în opinia sa, este constituită din aceleași cinci elemente ale identității personale la care se adaugă particularitățile inerente colectivității 51. Astfel, cât privește identitatea colectivă, elementele ce o reprezintă sunt : ideea vagă de spirit național (Volkgeist), memoria istorică (conștiința unui trecut), națiunea având o conștiință colectivă, anticiparea (ca și individul, o națiune gândește în termenii intereselor sale viitoare), teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
îi certifică nașterea? Întrebări similare ar putea privi în viitor și națiunea europeană. Nașterea unei națiuni este dependentă de documente, de evenimente politice și de altă natură, ori chiar de anumite conjuncturi prin care existența sa este recunoscută și identitatea colectivităților este dată tocmai de această recunoaștere 56. De-a lungul timpului, însă recunoașterea a fost considerată ca un act politic având caracter discreționar sau alteori justificarea nerecunoașterii a fost bazată pe rațiuni de ordin ideologic 57. În această privință, subliniem
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
îmbrace, cât de cât mulțumitor, soluțiile practice impuse de cele mai multe ori de puterea politică. Din totdeauna însă, organizarea din punct de vedere administrativ a teritoriului a interesat, am putea spune că în aceeași măsură, atât puterea de stat, cât și colectivitățile locale, structurile organizate ale populației de pe acel teritoriu. Statul urmărește, în principal, ca prin unitățile administrativ-teritoriale pe care le creează să poată conduce și guverna mai ușor societatea, iar colectivitățile locale, indiferent la ce nivel s-ar situa, tind spre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
că în aceeași măsură, atât puterea de stat, cât și colectivitățile locale, structurile organizate ale populației de pe acel teritoriu. Statul urmărește, în principal, ca prin unitățile administrativ-teritoriale pe care le creează să poată conduce și guverna mai ușor societatea, iar colectivitățile locale, indiferent la ce nivel s-ar situa, tind spre o gestiune autonomă cât mai accentuată a problemelor care le privesc, atât în raport cu statul în cauză, cât și cu structurile administrativ-teritoriale organizate la nivel superior. Este și motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
regulă, cu autoritățile publice din unitățile administrativ-teritoriale cu extensia cea mai mare. În ce ne privește, considerăm că o asemenea soluție ar fi pentru România chiar mai benefică, deoarece ar evita crearea a încă unei verigi intermediare între nivelul local (colectivitățile din comune și orașe) și puterea centrală (statul). Aceasta a doua verigă (constituită din mai multe județe, pe criterii despre care vom vorbi mai în detaliu la pct.5 din prezentul studiu) ar fi însă mult mai puternică decât actualul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
administrat, își organizează teritoriul în unități administrative, cărora le recunoaște personalitatea juridică și le conferă, totodată, atât atribuții de drept public, cât și atribuții de drept privat. Ca atare, elementele componente ale personalității juridice a statului națiunea (organizată ca o colectivitate cu o conducere proprie), patrimoniu (teritoriu, resurse și alte bunuri mobile și imobile, care alcătuiesc proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale) și scopul căruia este afectat acest patrimoniu (realizarea intereselor populației din unitatea administrativ-teritorială respectivă) le întâlnim la fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
imuabil. Ea trebuie să se adapteze în permanență nevoilor etapei date și tocmai din acest motiv este folosită de stat ca un instrument prin care își realizează rolul și funcțiile sale, dar care să asigure și satisfacerea cerințelor specifice diverselor colectivități locale. În acest sens, reamintim că în preambulul Decretului-lege nr.38/1990 privind abrogarea Legii nr.2/1968 referitoare la organizarea administrativă a teritoriului țării se preciza că măsura este luată doar "până la elaborarea unei noi legi de organizare administrativă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la reînființarea județelor abuziv desființate, cât și a unor comune, s-au axat, în exclusivitate, pe motivații de natură istorică, de păstrare a tradițiilor, ignorând în totalitate evoluțiile ulterioare, de ordin economic și social și chiar de factură psihică ale colectivităților umane din actualele unități administrativ-teritoriale. Or, este cunoscut faptul că în ultima jumătate de secol, s-au creat și dezvoltat în jurul unor localități mai mari zone de influență care au polarizat preocupările și interesul populației, conferindu-i o anumită stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
perspectivă, ci, mai degrabă, a celor mici, care au un număr redus de locuitori și resurse materiale și umane puține. Dacă ne referim la județe, ca unități administrativ-teritoriale cu extensia cea mai mare, ca verigă de legătură a "centrului" cu colectivitățile locale, situația nu este mult diferită. În fiecare din cele 41 de județe trăiește, în medie, o populație care nici măcar nu atinge cifra de 500.000 locuitori fiind județe în care această cifră este aproape la jumătate (Covasna, Sălaj, Tulcea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
activități nu numai de la "centru" către autoritățile administrației publice din comune și orașe, ci și de la nivelul județelor către acestea. Prin urmare, este vorba de un proces și de o strategie de întărire a autonomiei locale, de creștere a rolului colectivităților din comune și orașe în gestionarea treburilor care le privesc, nicidecum de o întărire a rolului județului, în detrimentul acestora. Însăși Constituția României limitează rolul consiliului județean numai la coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești "în vederea realizării serviciilor publice de interes
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cuprindă acțiuni concrete, termene și responsabilități precise de punere în aplicare a strategiei. Acestea trebuie însă să se bazeze pe studii prealabile profunde, pe analize de profil, la care să fie antrenate în mod activ formele asociative, neguvernamentale, reprezentative ale colectivităților locale, locuitorii comunelor, orașelor și municipiilor, în mod direct. Unele considerațiuni teoretice privind instituția liberării condiționate Conf. univ. dr. IOAN MOLNAR* Sommaire En développant son sujet "Quelques considérations théoriques sur l'institution de la mise en liberté conditionnelle", l'auteur s
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dac] toat] lumea ar face aceeași alegere, atunci valorea sau valorile respective ar fi promovate. Ideea de bâz] aici este c] teoria consecințelor ofer] un criteriu corespunz]tor pentru evaluarea alegerilor colectivit]ții, dar nu și ale membrilor s]i. Colectivitatea trebuie s] aleag] astfel încât valorile s] fie promovate, iar individul trebuie s] aleag] în așa fel încât valorile s] fie promovate dac] toți ceilalți ar face aceeași alegere. Aici, ca și în cazul anterior, oponenții teoriei consecințelor își motiveaz] poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
anarhia care structureaz] relațiile internaționale este de natur] s] anuleze cerințele moralei care s-ar aplica în alte condiții. În al treilea rând, el ar putea susține c] statele sunt entit]ți speciale, astfel încât ele sunt mai mult decât o colectivitate de indivizi; din acest punct de vedere, statul este o entitate superioar] și complet diferit], care transcende constrângerile aplicate indivizilor. Așa cum voi face pe tot parcursul acestui scurt articol, m] voi mulțumi numai s] indic argumentele și nu s] le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doua un regres, promovându-i pe cei mai slabi.” (1914, p. 293) În ceea ce privește formele de manifestare a darwinismului social, în Germania, în viziunea lui Ernst Haeckel, acesta a devenit o ideologie care glorifica statul. Accentul se punea mai mult pe colectivitate și mai puțin pe individ. Sunt interesante acele variante care au încercat s] justifice politicile sociale mai puțin dure. În acest sens, este de menționat anarhistul rus, prințul Peter Kropotkin (1902), care susținea c] lupta se desf]șoar] doar între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a încheiat odată cu deflagrația primului război mondial și cu marea catastrofă transoceanică a scufundării vasului Titanic. Ambele au o semnificație profund spirituală, insuficient cercetată. Metoda propusă de Horațiu Rusu permite evaluarea cantității și calității ordinii și vitalității axiologice într-o colectivitate și o epocă dată (în mod destul de riguros), la scara unei generații ("investigăm, de fapt, pe de o parte orientări valorice pe dimenesiunea axiologică, comportamente și atitudini pe dimensiunea etnospirituală, și, pe de altă parte, reprezentări sociale", precizează autorul în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
actualizării sau producerii și reproducerii sale (adică al identificării) prin trăire (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). De aici decurge și metodologia pe care o utilizăm. Nu căutăm "stabilirea" sau "descoperirea" identității unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, considerăm că nu construcțiile reificate în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
următor: a) societatea este un proces și se află în continuă schimbare; b) schimbarea este în general de natură endogenă și ia forma auto-transformărilor; c) la baza schimbărilor sociale stă capacitatea sau potențialul și puterea de acțiune ale indivizilor și colectivităților; d) direcția, viteza și obiectivele schimbării sunt contestabile și devin sursă a conflictelor; e) structurile sunt în același timp modelate și modelabile; iar actorii sunt simultan producători și produs; f) interschimbul acțiune-structură are loc în timp, prin alternarea fazelor de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
27 Sursa: Anchetă ULBS 2002, privind percepția globalizării.9 Notă: Procentele reprezintă numai răspunsurile valide ( Non-răspunsurile și indecizia au fost eliminate din analiză). Globalizarea pune sub semnul întrebării alianțele și identitățile, le zdrobește uneori (mai ales în cazul structurilor sau colectivităților slab dezvoltate) dar în același timp le întărește. Prin faptul că e un proces ce amenință dar în același timp stimulează identitățile, putem să spunem că are caracteristici ianusiene. De exemplu războaiele aproape neîncetate purtate în numele resurselor, dar mai ales
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
obiectele / subiecții care sunt ca el, și e diferit de toate / toți obiectele / subiecții care nu sunt ca el, nu vom putea face translația conceptului în câmpul analizei sociale. De ce? Pentru că nu vom putea vorbi de identitatea unei entități sau colectivități sociale, istorice, de vreme ce admitem postulatul permanenței schimbării sociale, adică faptul că orice societate este supusă schimbării și redefinirii, atât în raport cu sine (dacă o privim în perspectivă istorică), cât și în raport cu altele (dacă o privim din perspectiva interacțiunii cu alte societăți
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
subiectivă a similarităților și diferențelor este întregită de memoriile individuale și colective. Alte elemente care contribuie la formarea identității sunt "mândria etnică" (ce trebuie înțeleasă ca un fel de "sentiment" de stimă de sine dat de apartenența la o anumită colectivitate) și prezența acțiunii politice. "Vom numi "grupuri etnice" acele grupuri umane care întrețin credința subiectivă într-o descendență comună pe baza similarităților fizice sau a obiceiurilor sau a amândurora, sau pe baza memoriilor colonizării sau migrației; această credință este esențială
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
386-87) într-una din formele următoare: a) Identitatea "colectivă" este ceva natural, esențial, real, permanent ce se regăsește în toți oamenii. b) Identitatea preexistă actorii sociali, ea este o emergență biologică, psihologică, culturală sau a caracteristicilor regionale. c) Membrii unei colectivități internalizează aceleași caracteristici esențiale într-un mod unitar, ceea ce sugerează o experiență socială determinată, unică. Sub umbrela esențialistă putem cuprinde mai multe teorii ale identității despre care se poate spune că își au originea în principal în ideile de suprastructură
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Mai recent, accentul este mutat din ce în ce mai mult pe ideile de definire categorială, negociere, multiplicitate, imaginație, fluiditate. Pentru Jenkins, orice tip de identitate este o identitate socială. Într-o minimă accepțiune, aceasta se referă la "modurile / felurile în care indivizii și colectivitățile se disting în relațiile sociale de alți indivizi și alte colectivități. E un mod de stabilire și semnificare între indivizi / colectivități a relațiilor de simililitudine și diferențiere" (Jenkins, 1996:3). El face distincție între definirea externă și cea internă a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]