8,902 matches
-
se află la intrarea în satul Govăjdia. Până în anul 2009 au rămas trei viaducte din care două erau în curbă și unul care era și cel mai mare în forma de "S". Pe 19.Iunie.2009 au casat viaductul în curbă de la Canton 1 Zlaști lăsând doar culeele și pilonii. De la deschiderea liniei au circulat locomotive cu abur fabricate în Budapesta, ulterior au fost înlocuite cu locomotive cu abur fabricate la Reșița. La începutul anilor 1980 locomotivele cu abur au fost
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
și aplicat-o în astronomie și geodezie. În 1714 a dezvoltat numărul e în fracție continuă, calculându-i valoarea cu 12 zecimale exacte. A utilizat cisoida lui Diocles ca model pentru verificarea metodelor de integrare, iar în 1714 a descris curba denumită ""cârja"", ca loc geometric al extremității subnormalelor polare la spirala parabolică. I se atribuie enunțarea, în 1716, a unei teoreme despre cerc, care îi poartă numele (teorema lui Cotes). Lui Cotes i se mai atribuie lucrări din optică, despre
Roger Cotes () [Corola-website/Science/326904_a_328233]
-
până la originea șanțului parietooccipital și o porțiune posterioara, mult mai lungă, care include restul șanțului. Dintre aceste două părți, prima este ascendentă, iar a doua ușor descendentă; șanțul calcarin nu este tocmai rectiliniu, ci descrie în ansamblul său o ușoară curbă cu concavitatea sa îndreptat în jos. Atunci când se îndepărtează buzele șanțului parietooccipital, se întâlnesc întotdeauna două (uneori trei) "plici de trecere" adânci - una inferioară și alta superioară, care conectează cuneusul cu girusurile vecine. Plica inferioară numită plică de trecere cuneolimbică
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
el descrie, așa cum a remarcat Broca, sinuozități din care două, convexe înainte, sunt constante; ele ocupă partea superioară și partea inferioară a șanțului central, și sunt numite genunchiul superior și genunchiul inferior, și sunt separate una de alta printr-o curbă concavă înainte - genunchiul mijlociu, mai mult sau mai puțin accentuată, și care corespunde inserției girusului frontal mijlociu pe girusul precentral. Genunchiul superior se află la nivelul șanțului frontal superior. Genunchiul inferior mai puțin constant, se află la nivelul șanțului frontal
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
a cărui imagine a fost folosită ulterior de către propaganda regimului comunist timpuriu. În 1932, Guvernul român a impus o serie de măsuri nepopulare pentru a face față marii crize economice, începută în 1929. Cea mai importantă măsură a fost introducerea „Curbelor de sacrificiu“, prin care întreprinderile industriale au suspendat indemnizația de chirie și „alocația de scumpete“, ceea ce a provocat reducerea salariilor muncitorilor cu aproximativ 25%. Scânteia finală care a declanșat revoltele a fost momentul 20 ianuarie 1933 când, la Atelierele CFR
Greva de la Atelierele CFR Grivița () [Corola-website/Science/323641_a_324970]
-
care le „buclează” continuu. Pe masura ce râul se adâncește tot mai putin, eroziunea laterală se remarcă în modelarea mâlurilor, sinuozitățile din plan tind să se perfecteze; se ajunge la un echilibru dinamic transversal, la stabilirea unor raporturi între dimensiunile cursului și curbele sale. Un asemenea echilibru de meandrare nu se formează decât în stadiul când râul atinge profilul de echilibru longitudinal. Buclă interioară a meandrului este folosită pentru așezări omenești, deoarece prezintă o serie de avantaje : are apă în apropiere, domină căi
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
O tautocronă (curba evenimentelor de aceeași durată; din gracă ταὐτό tauto aceeași, χρόνος chronos timp), denumită și "curbă" sau "traiectorie tautocronă", este în mecanică, o curbă formula 1 cu proprietatea că un punct material formula 2, obligat să se miște fără frecare (mai general: în lipsa
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
O tautocronă (curba evenimentelor de aceeași durată; din gracă ταὐτό tauto aceeași, χρόνος chronos timp), denumită și "curbă" sau "traiectorie tautocronă", este în mecanică, o curbă formula 1 cu proprietatea că un punct material formula 2, obligat să se miște fără frecare (mai general: în lipsa acțiunii forțelor disipative) pe formula 3 sub acțiunea unei forțe formula 4, descrie orice arc de curbă
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
O tautocronă (curba evenimentelor de aceeași durată; din gracă ταὐτό tauto aceeași, χρόνος chronos timp), denumită și "curbă" sau "traiectorie tautocronă", este în mecanică, o curbă formula 1 cu proprietatea că un punct material formula 2, obligat să se miște fără frecare (mai general: în lipsa acțiunii forțelor disipative) pe formula 3 sub acțiunea unei forțe formula 4, descrie orice arc de curbă formula 5, socotit de la poziția inițială formula 6 până la un
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
curbă" sau "traiectorie tautocronă", este în mecanică, o curbă formula 1 cu proprietatea că un punct material formula 2, obligat să se miște fără frecare (mai general: în lipsa acțiunii forțelor disipative) pe formula 3 sub acțiunea unei forțe formula 4, descrie orice arc de curbă formula 5, socotit de la poziția inițială formula 6 până la un punct formula 7 al lui formula 1, numit "punct de tautocronism", în același interval de timp, oricare ar fi coordonatele (poziția) inițială formula 6, cu condiția ca viteza inițială a punctului material să fie nulă
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
formula 10. Mișcarea având această proprietate se numește "mișcare tautocronă" (mai rar: "-tautochronă"). Mișcările tautocrone pot avea loc în câmpuri de forțe formula 11 staționare, adică independente de timp, unde formula 12, formula 13 și formula 14 sunt coordonatele carteziene ale punctului formula 2 pe traiectorie (curba tautocronă). Un exemplu des întâlnit este cel al tautocronelor în câmp gravitațional uniform (cu accelerația gravitațională identică în orice punct al spațiului; aproximarea mișcărilor reale într-o vecinătate restrânsă a unui punct de pe o suprafață echipotențială din jurul unei mase care
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
este cel al tautocronelor în câmp gravitațional uniform (cu accelerația gravitațională identică în orice punct al spațiului; aproximarea mișcărilor reale într-o vecinătate restrânsă a unui punct de pe o suprafață echipotențială din jurul unei mase care generează câmpul gravitațional), la care curbele tautocrone sunt cicloide situate în planuri verticale, având concavitatea în sus; punctele de tautocronism sunt reprezentate de vârfurile cicloidelor, unde tangenta la curbă este orizontală (au panta zero). Teoria tautocronelor a fost tratată sub diferitele sale aspecte de către Huygens, Newton
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
restrânsă a unui punct de pe o suprafață echipotențială din jurul unei mase care generează câmpul gravitațional), la care curbele tautocrone sunt cicloide situate în planuri verticale, având concavitatea în sus; punctele de tautocronism sunt reprezentate de vârfurile cicloidelor, unde tangenta la curbă este orizontală (au panta zero). Teoria tautocronelor a fost tratată sub diferitele sale aspecte de către Huygens, Newton, Euler, Jean Bernoulli, d’Alembert și Lagrange; la ora actuală, problema tautocronelor este considerată ca o problemă clasică a mecanicii, pe deplin rezolvată
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
a mecanicii, pe deplin rezolvată. Problema tautocronelor, legat de problematica determinării analitice exacte a parcursului optim a pendulelor folosite în orologiile pentru măsurătorile timpului a apărut în secolul al XVIII-lea. După câteva încercări eșuate de a determina exact forma curbelor care satisfac condiția de tautocronsim, în anul 1659, Christiaan Huygens găsește pentru prima oară soluția exactă a problemei tautocronelor. Rezultatele cercetărilor lui Huygens au fost publicate ulterior în anul 1673 în tratatul "Oscillatorium Horologium" în care expune rezultatele sale cu privire la
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
tautocronsim, în anul 1659, Christiaan Huygens găsește pentru prima oară soluția exactă a problemei tautocronelor. Rezultatele cercetărilor lui Huygens au fost publicate ulterior în anul 1673 în tratatul "Oscillatorium Horologium" în care expune rezultatele sale cu privire la existența unei clase de curbe care satisfac tautocronismul. El demonstrază pe cale pur geometrică faptul că o curbă pe care corpurile aflate în mișcare, pornind cu viteză inițială nulă din poziții distincte, ajung într-un punct la același moment de timp, trebuie să fie în mod
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
a problemei tautocronelor. Rezultatele cercetărilor lui Huygens au fost publicate ulterior în anul 1673 în tratatul "Oscillatorium Horologium" în care expune rezultatele sale cu privire la existența unei clase de curbe care satisfac tautocronismul. El demonstrază pe cale pur geometrică faptul că o curbă pe care corpurile aflate în mișcare, pornind cu viteză inițială nulă din poziții distincte, ajung într-un punct la același moment de timp, trebuie să fie în mod necesar o cicloidă. "Pe o axă a cărei cicloidă este așezată pe
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
de jos, ori de coborâre, în care un organ mecanic ajunge la punctul cel mai de la vârf după ce a plecat din orice punct de pe cicloidă, sunt egale la fiecare ..." Această soluție a fost mai târziu folosită pentru a iniția problema curbelor brahisticrone. Jakob Bernoulli a rezolvat problema pe bază de calcul într-o lucrare cu titlul " Acta Eruditorum " din 1690, care este considerat fiind prima aplicație a calcului integral. Poziția punctului material este parametrizat prin lungimea arcului de curbă formula 16, măsurat
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
iniția problema curbelor brahisticrone. Jakob Bernoulli a rezolvat problema pe bază de calcul într-o lucrare cu titlul " Acta Eruditorum " din 1690, care este considerat fiind prima aplicație a calcului integral. Poziția punctului material este parametrizat prin lungimea arcului de curbă formula 16, măsurat din punctul cel mai de jos (corespunzător energiei potențiale nule) până în poziția momentană a punctului pe curbă. Energia cinetică a punctului este proporțională cu pătratul vitezei pe traiectorie formula 17, iar energia potențială cu înălțimea formula 18. Pentru ca mișcarea să
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
Eruditorum " din 1690, care este considerat fiind prima aplicație a calcului integral. Poziția punctului material este parametrizat prin lungimea arcului de curbă formula 16, măsurat din punctul cel mai de jos (corespunzător energiei potențiale nule) până în poziția momentană a punctului pe curbă. Energia cinetică a punctului este proporțională cu pătratul vitezei pe traiectorie formula 17, iar energia potențială cu înălțimea formula 18. Pentru ca mișcarea să îndeplinească condiția de tautocronism, este necesar ca lagrangeanul lui să fie cel al unui oscilator armonic simplu, de unde rezultă
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
a punctului este proporțională cu pătratul vitezei pe traiectorie formula 17, iar energia potențială cu înălțimea formula 18. Pentru ca mișcarea să îndeplinească condiția de tautocronism, este necesar ca lagrangeanul lui să fie cel al unui oscilator armonic simplu, de unde rezultă că înălțimea curbei 9a traiectoriei) trebuie să fie prorțională cu pătratul arcului de curbă: formula 19,unde constanta de proporționalitate a fost ales egal cu unitatea, printr-o schimbare convenabilă a unității de lungime.Diferențiala de ordinul întâi a acestei relații este: Eliminând parametrul
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
energia potențială cu înălțimea formula 18. Pentru ca mișcarea să îndeplinească condiția de tautocronism, este necesar ca lagrangeanul lui să fie cel al unui oscilator armonic simplu, de unde rezultă că înălțimea curbei 9a traiectoriei) trebuie să fie prorțională cu pătratul arcului de curbă: formula 19,unde constanta de proporționalitate a fost ales egal cu unitatea, printr-o schimbare convenabilă a unității de lungime.Diferențiala de ordinul întâi a acestei relații este: Eliminând parametrul formula 16, și separând variabilele formula 23 și formula 24 se găsește relația: Pentru
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
constanta de proporționalitate a fost ales egal cu unitatea, printr-o schimbare convenabilă a unității de lungime.Diferențiala de ordinul întâi a acestei relații este: Eliminând parametrul formula 16, și separând variabilele formula 23 și formula 24 se găsește relația: Pentru găsirea ecuației curbei care satisface condiția de tautocronism, se integrează relația de mai sus după variabila y, găsindu-se soluția: Unde formula 27. Această integrală reprezintă aria unui sector de disc, care în mod natural se poate descompune în aria unui triunghi și a
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
sunt căzute, acoperite cu păr lung, mătăsos. Sunt prinse mai sus față de linia ochilor și destul de în față pe craniu, astfel încât, atunci când câinele este în alertă, ele încadrează foarte bine fața. Coada, de lungime medie, este purtată semeț, cu o curbă grațioasă, iar părul care o acoperă este lung și cade deasupra spatelui. Blana este dubla, cu subparul moale și dens, în timp ce părul de acoperire este mai aspru și ondulat, creț, răsucit în bucle alungite cu o lungime de 5-7 cm
Bichon Frisé () [Corola-website/Science/323009_a_324338]
-
dealurile Năenilor, Dealu Mare propriuzis. În partea de vest se află Dealurile Cepturei. În structura dealului s-au dezvoltat de la est spre vest depresiunile: Sărata, Vispești, Fintești, Valea Șcheilor, Călugăreni, Rotari. Limita cu câmpia poate fi urmărită în general pe curba de nivel de 200 m, cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura Vadului - Greceanca - Pietroasele - Gura Sărații - Nișcov) Este alcătuit din formațiuni sarmațiene grezoase si calcaroase (gresii, gresii calcaroase
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
proiectarea navală. În 1735 a fost trimis în Peru, împreună cu alți savanți, unde timp de 7 ani au măsurat meridianele sudice și au confirmat prevederile lui Isaac Newton relativ la turtirea Pământului la poli. În 1732 a studiat pentru prima dată "Curbele de urmărire" ("Curbes de poursuite"). În 1748 a inventat heliometrul. Biografia și activitatea științifică a lui Bouguer a fost publicată în "Mémoires parisiennes", apărută în 1758.
Pierre Bouguer () [Corola-website/Science/326546_a_327875]