9,387 matches
-
tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
1984; [Ion Caraion], „Dialog”, supliment literar (Dietzenbach, Germania), 1987, 43-44; Eugen Simion, Ion Caraion. Experiența limitelor, RL, 1990, 5; Dorin Tudoran, Prinț și cerșetor, RL, 1990, 8; Lovinescu, Unde scurte, I, 243-246, 353-356, II, 62-64, III, 303-309; Alex. Ștefănescu, Retorica disperării, RL, 1992, 9; Mircea Zaciu, Exilul și împărăția... cerurilor, F, 1992, 9; Cristea, A scrie, 42-45; Geo Șerban, Ion Caraion - la țărmul eternității, RL, 1993, 4; Gh. Grigurcu, Postumele lui Ion Caraion, VR, 1993, 2-3; Ion Bălu, Coborârea în universul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
efectului estetic al uzajului lingvistic. Limbajul e definit drept spațiu vital al personajelor, percepute ca alterități ce evoluează sub semnul cuprinzător al carnavalescului, în interpretare bahtiniană. Calitățile analitice sunt confirmate într-un alt registru de următoarea carte, Fals tratat de disperare (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), în care nihilismul și absurdul, asumate nu ca modalități literare, ci ca stări existențiale, vin din Kierkegaard și din Cioran și sunt luate în considerare cu mijloacele comentariului suculent al cărui obiect îl constituie
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
neîntrerupt de la Liviu Rebreanu la Mircea Cărtărescu. Oglinda este declarată a fi mai mult decât o simplă metaforă: ea restituie, odată cu lumea captată, și privirea auctorială, inocentă ori resemnată, care o contemplă. SCRIERI: Pragmatica personajului, București, 1992; Fals tratat de disperare, Timișoara, 1995; Femei în fața oglinzii, Cluj-Napoca, 1998; Un Miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade, Echternach (Luxemburg), 1999; Une Histoire sans fin. Dialogues avec Frank Hoffmann, Echternach (Luxemburg), 2000. Repere bibliografice: Romanița Constantinescu, Un critic din noua generație, RL
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
al cărei impuls de a migra este rezultatul factorilor de respingere din acel loc sau din țara de origine mai mult decât factorii de atracție din țara de destinație. Participanții la un astfel de tip de migrație sunt mânați de disperare, caută doar supraviețuirea și acceptă orice loc de muncă. În multe privințe, migrația calificată este imaginea în oglindă a migrației de masă. Ea nu implică un număr mare de oameni, migranții dețin calificări medii, superioare sau supracalificări, ca de exemplu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
unui ostaș” din timpul primei conflagrații mondiale, autentice, după cum precizează A., dar cu un aer neverosimil din cauza efortului de literaturizare. Proză de ficțiune, alături de câteva amintiri, include culegerea Învinșii (1939). Fie că e vorba de tristețea unei „paiațe” pensionate, de disperarea unei femei „învinse” sau a unei fete cu iluziile consumate „într-o gară mică”, fie că se urmărește evoluția spre psihoză a unei mame ce și-a pierdut copilul, textele suferă de o oarecare inconsistență. Vag, rămâne totuși impresia de
ALEXIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
a Voivodinei. A. recurge aici la o deliberată și inteligent condusă subminare a structurilor și procedeelor consfințite. Cele șase părți, oricât de diferite între ele, încheagă o atmosferă de tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
va zmulge, apoi toate mădularile fără de nice o milă îi va zdrobi, dzicea"9. El știe însă că spaima pe care o provoacă îl va împiedica pe Hameleon, replica sa miniaturală, parodică parcă, să ducă la îndeplinire promisiunea făcută în disperare de cauză. Dintre toate personajele romanului, Crocodilul este, de altfel, singurul pe care vicleanul Hameleon nu cuteză să-l înșele. Acesta va acționa permanent "supt groaza datului cuvânt cătră crocodil"10, va deveni un pion al fiarei al cărei spectru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e înlocuită de orgia obligatorie, detașată de orice grijă pentru procreație, aceasta din urmă făcându-se prin ectogeneză*. În distopii domnește frustrarea sexuală, iar iubirea, chiar dacă încearcă să înmugurească, e strivită de sistem, trădată, iar până la urmă eroul ajunge, în disperare de cauză, ca Winston din 1984, "să-l iubească pe Big Brother". 2.2. Iubiri exotice SF-ul propune reveriei și reflecției texte ce permit aprofundarea raportului oamenilor cu dorința sub diverse forme, inclusiv cele mai fantasmagorice, legate uneori de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
au sentimentul de a fi abandonați de cei din afară, din libertate. Trauma societală include aceste stări de criză, de pierdere a orientării sănătoase a societății, de pierdere a centrului de interes sănătos, copilul, precum și de confuzie generală, pesimism și disperare. în acest moment, statisticile europene indică societatea românească ca având cel mai ridicat grad de pesimism, cu o discordanță surprinzătoare între așteptări și starea emoțională, iar prevalența depresiei în rândul tinerilor ne plasează din nou pe un îngrijorător loc întâi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dragi. De asemenea, acum vor începe să manifeste comportamente violente în relațiile cu copiii de aceeași vârstă. Deja apar reacții diferite la fete și băieți: în timp ce băieții se comportă mai violent la supărare, fetele se manifestă cu mai profundă tristețe, disperare. Efectele globale, vizibile, asupra copiilor care cresc la această vârstă cu părinți cu violență în cuplu sunt boli frecvente, timiditate exagerată, neîncredere în ei înșiși, probleme de comportament printre ceilalți copii de vârsta lor bătăi, certuri, țipete, plâns. Așa cum am
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
solidaritatea umană. Solidaritatea umană face ca persoana încadrată într-un astfel de grup să se simtă într-o siguranță mai mare în lupta pentru satisfacerea nevoilor curente și astfel să fie mai puțin expusă trăirilor intens negative, cum ar fi disperarea. Simon Maxwell 2 (1999) găsește ca termeni descriptivi ai sărăciei: veniturile scăzute, capacitatea scăzută de consum; excluziunea socială; (sub)dezvoltarea umană; boala; lipsa de abilități și disfuncțiile; vulnerabilitatea; incapacitate de satisfacere a nevoilor impuse de viață; neacoperirea nevoilor primare; relativa
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
găsește ca termeni descriptivi ai sărăciei: veniturile scăzute, capacitatea scăzută de consum; excluziunea socială; (sub)dezvoltarea umană; boala; lipsa de abilități și disfuncțiile; vulnerabilitatea; incapacitate de satisfacere a nevoilor impuse de viață; neacoperirea nevoilor primare; relativa deprivare. Sărăcia induce vulnerabilitate, disperare și o atitudine ostilă față de guvern. Ea afectează capitalul material (bunuri, posesiuni), capitalul uman (educație, sănătate, formare, loc de muncă), capitalul social (rețeaua socială, vecinătatea, prietenii, colegii etc.), precum și facilitățile existente în mediul de viață (igiena și curățenia din zonă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ales blamarea mamei, nu ușurează în nici un fel consecințele abandonului. Nu avem cercetări care să ne facă să cunoaștem situația de fapt, dar putem presupune că toate mamele care își abandonează copiii sunt prada unei intense depresii postnatale, a unei disperări (atunci când abandonul se petrece imediat după naștere). Existența unor măsuri de susținere a mamelor în perioada depresivă ar putea conduce la diminuarea abandonului și ar stopa proliferarea unor tehnici abuzive care se practicau încă într-un trecut recent 1. De
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deziderat se datorează faptului că V. Thorn consideră că sporirea asistenței religioase postnatale în aceste cazuri este indispensabilă. Problematica maternității (și implicit a avortului), cu întreaga lui trenă de sentimente polare pe care le poate induce unei femei (bucurie, tandrețe, disperare, furie, tristețe, angoasă, speranță) este descrisă prin tușe expresive, la care are acces doar un condei de marca Orianei Fallaci, în cartea Scrisoare către un copil niciodată născut (1976). Desigur este o problemă de viață sau de moarte, adică o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ca într-o menghină, care îl strivește din toate părțile cu o forță parcă inumană. Inevitabil, arterele uterine suferă compresiuni severe, care jugulează primejdios fluxul de oxigen, hrană și căldură către fetus. Este un coșmar claustrofob în care suferința, anxietatea, disperarea și neputința ating paroxismul. Apariția unor monștri arhetipali, devoratori potențează aceste trăiri agonizante. Traversând un asemenea calvar, individul respectiv se poate identifica și empatiza cu martirii din istoria umană. Decodificând simbolic, matricea perinatală II, ea înseamnă experimentarea plenară a infernului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cuvintelor noastre asupra cristalelor de apă, adică a elementului care ne populează cel mai mult nu numai corpul, ci și planeta pe care trăim. Un argument adiacent îl furnizează și L. LeShan (1977), care spunea despre cancer că este o disperare la nivel celular, explicitând prin această observație, validată cu prisosință și de către psihooncologie, că depresia constituie un factor de risc în patologie, deoarece favorizează nu numai debutul bolii neoplazice, dar și prognosticul ei. Vorbind de valențele traumatice ale maladiilor, precumpănitor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
grup social, în Antichitate, mesagerul veștilor rele, al pierderilor, era adesea ucis. în faza a doua, pierderea este acceptată, dar în absența punctului de reper pierdut, se pierde sensul vieții. Persoana în cauză, intra într-o stare de protest și disperare. „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie”, disperare agresivă (împotriva lui însuși sau a celorlalți), anumite stări de iluzie, vise și halucinații legate de obiectul dispariției. Pot apărea simptome psihosomatice, anxietate, panică, tulburări de somn, palpitații, uscăciunea gurii, neglijare personală
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pierderilor, era adesea ucis. în faza a doua, pierderea este acceptată, dar în absența punctului de reper pierdut, se pierde sensul vieții. Persoana în cauză, intra într-o stare de protest și disperare. „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie”, disperare agresivă (împotriva lui însuși sau a celorlalți), anumite stări de iluzie, vise și halucinații legate de obiectul dispariției. Pot apărea simptome psihosomatice, anxietate, panică, tulburări de somn, palpitații, uscăciunea gurii, neglijare personală și a celor din jur, a celorlalți membri
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a celor din jur, a celorlalți membri ai familiei. Persoana este cuprinsă de sentimentul că înnebunește, de revelația vinovată a supraviețuirii față de obiectul pierderii (de regulă, astfel de reacții se referă la persoane dragi). Ulterior, poate apărea o stare de disperare apatică, sentimentul de gol, de lipsă de sens, iritare, ostilitate față de ceilalți care se poate însoți de un sentiment de vinovăție și de a simți lumea ca pe un loc periculos, dezorganizat, lipsit de factorul de securitate care exista înainte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
obiectului pierderii. Aspectele realității (ce mi-a rămas) vor înlocui reacțiile nerealiste începute cu negarea. Vor apărea noi relații care se vor substitui într-un mod acceptat și sănătos obiectului pierderii. Când ieșirea din criză se face pe panta negativă, disperarea se cronicizează într-o depresie a cărei abordare va impune îngrijiri de specialitate. în această stare, persoana este nu doar vulnerabilă, ci există riscul de a dezvolta comportamente autoagresive, de automutilare, mergând până la suicid. Adesea dezvoltă dependență de alcool, medicamente
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
erau mai tot timpul înfometați. S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant din câte mi-au fost date să trăiesc. Zic degradant cu privire la renunțarea la demnitatea umană din cauza disperării la care te aducea foamea. Eram la Stoenești, la câțiva km de Salcia. Dormeam în niște saivane de oi. Mai era stuf pe ici pe colo și în saivanele alea erau niște șobolani mari, domnule. Dar, dacă noaptea ți se
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
doua zi trebuia s-o iei de la capăt. Dar oricât am încerca acum să-i judecăm, nu putem totuși și nici nu avem dreptul s-o facem. De ce? Se ajunsese la un stadiu când nu se mai putea trece peste disperarea la care te aducea foamea. Să nu mănânci o zi, să nu mănânci două, să muncești, să fii bătut la tălpi... C. I.: Vă rog să continuați să povestiți și alte aspecte sau eventual întâmplări legate de hrană. S. Ț
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la muncă. Ca să nu vă mai spun de cei care au înghițit linguri și furculițe și au fost duși la Constanța să fie operați pentru a le fi scoase din stomac... S-au întâmplat foarte multe. Se ajungea în pragul disperării și trebuia să ai, totuși, o tărie destul de mare pentru a rezista. C. I.: Dumneavoastră nu vi s-a petrecut niciun accident? S. Ț.: Baa, cum să nu!? Eu am trecut pe lângă moarte în clipite. Odată s-a întrebat în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și nu am găsit drept soluție pentru nereușite faptul de a-mi pune capăt zilelor. Nu i-am înțeles pe cei care au găsit ca soluție singulară sinuciderea. Că din cauza situației mizerabile în care erai pus după detenție ajungeai la disperare și la gesturi ultime. Păi, Prall era profesor de biologie, dar s-a spânzurat că nu-și găsea loc de muncă, Dumnezeu să-l ierte! La fel și Hoprich, care era profesor de limbă germană, s-a spânzurat. Cum am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]