9,278 matches
-
așezat o garnizoană militară austriacă comandată de ritmaistrul Franz Pizelli. Printre militarii garnizoanei se afla și un român transilvănean pe nume Stoian. Acesta, împreună cu alți militari, a primit ordinul să dărâme schitul din Poiana Sihăstriei, construit în anul 1541 de către domnitorul Petru Rareș într-o poiană de la poalele Munților Rarău. După legendă, Stoian ar fi orbit ca pedeapsă divină. Având remușcări pentru ceea ce a făcut, Stoian a înălțat după anul 1781 o biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aceasta
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323652_a_324981]
-
zidirea bisericii celei vechi de lemn este a se atribui mai mult tatălui lui Ioan Calimah, adică vornicului Toader, care nu se chiema Calimah, ci Calmășul."" Este greu de precizat dacă anul construirii vechii biserici de lemn este 1698, pentru că domnitorul Ioan Teodor Callimachi a domnit în perioada 1758-1761. Oricare ar fi anul construcției, este cert că tatăl viitorului domnitor, Toader Călmașul (sau Calmășul după alte surse), a fost unul dintre cei doi vornici ai Câmpulungului. Numele său este menționat într-
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
care nu se chiema Calimah, ci Calmășul."" Este greu de precizat dacă anul construirii vechii biserici de lemn este 1698, pentru că domnitorul Ioan Teodor Callimachi a domnit în perioada 1758-1761. Oricare ar fi anul construcției, este cert că tatăl viitorului domnitor, Toader Călmașul (sau Calmășul după alte surse), a fost unul dintre cei doi vornici ai Câmpulungului. Numele său este menționat într-un zapis din 17 ianuarie 7237 (1729). Fiind legat de locul unde probabil a copilărit, domnitorul Ioan Teodor Callimachi
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
că tatăl viitorului domnitor, Toader Călmașul (sau Calmășul după alte surse), a fost unul dintre cei doi vornici ai Câmpulungului. Numele său este menționat într-un zapis din 17 ianuarie 7237 (1729). Fiind legat de locul unde probabil a copilărit, domnitorul Ioan Teodor Callimachi a acordat privilegii și scutiri de dări câmpulungenilor. Vechea biserică de lemn avea dimensiuni mici și hramul „Sfântul Ierarh Nicolae". Cel mai vechi document în care este menționat acest lăcaș de cult este protocolul discosului, în care
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate domniei de către stăpânii pământurilor. Ca semn al rangului săi, marele logofăt purta la gât
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate domniei de către stăpânii pământurilor. Ca semn al rangului săi, marele logofăt purta la gât un colan cu lanț de aur și în mână un
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
un declin rapid după moartea lui Timur Lenk trei ani după victoria sa de la Ankara, în vreme ce Imperiul Otoman și-a revenit și a continuat să prospere în următorii trei sute de ani. Timur Lenk era în acea perioadă cel mai puternic domnitor din Asia Centrală de la Genghis Han. El a purtat o serie de campanii militare prin care a încercat să reînvie Imperiul Mongol al strămoșilor săi Timur a cucerit Georgia și Azerbaidjanul în 1390, extinzând teritoriile imperiului său până la granițele Imperiului Otoman
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
aprilie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 253, având codul de clasificare . Prima atestare a satului Buciumeni datează dintr-un uric scris în limba slavonă la 16 februarie 1424, prin care domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a donat satul Buciumeni lui Popa Iuga pentru faptul că acesta l-a slujit cu credință. În acest document scria următoarele: "„Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Târgu Frumos este o biserică ortodoxă ctitorită de domnitorul Petru Rareș în preajma anului 1541 în orașul Târgu Frumos (județul Iași). Ea este situată pe str. Petru Rareș nr. 5. Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva” din Târgu Frumos se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 alcătuită
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. În secolul al XV-lea, există și alte atestări documentare din anii 1449, 1450, 1453, 1454, 1466. În anul 1466, s-a înregistrat aceeași danie pentru mănăstirea din Poiana Siretului, întărită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Fiind plasat la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești și pe traseul mai multor drumuri comerciale, localitatea Târgu Frumos a fost până în 1834 localitatea de reședință a Ținutului Cârligătura. Din documentele întocmite
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
organizare. În Târgu Frumos exista în secolul al XVI-lea o curte domnească, ale cărei ziduri, lângă biserică, se mai vedeau în secolul al XVIII-lea. În lucrarea sa monografică "Descriptio Moldaviae" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), menționa că Târgul Frumos este ""un târgușor destul de frumos, cu un palat domnesc din piatră, peste care este pus un pârcălab"". Cercetările arheologice efectuate în 1994 au dus la descoperirea a șapte schelete în fundația lăcașului
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
al XVI-lea și o alta emisă de Ferdinand I în 1546. Informațiile obținute au dus la formularea unei ipoteze asupra existenței unei biserici mai vechi pe locul celei actuale. Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Târgu Frumos a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) în jurul anului 1541. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos, despre care face următoarea consemnare: "„A doua zi am ajuns la orășelul numit Târgul Frumos: o biserică acoperită cu paie, șapte case, iar cetățuia pustie.”" La 18 iulie 1755, domnitorul Matei Ghica (1753-1756) a dat schitului de călugări din codrul Iașului, de deasupra Socolei, și bisericii domnești din Târgu Frumos "„agiunsă la străcăciuni”" "„o bucată de loc din hotarul Târgului-Frumos”". Nemulțumiți că schitul din codrul Iașilor le cerea bezmăn, târgoveții
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
schitului de călugări din codrul Iașului, de deasupra Socolei, și bisericii domnești din Târgu Frumos "„agiunsă la străcăciuni”" "„o bucată de loc din hotarul Târgului-Frumos”". Nemulțumiți că schitul din codrul Iașilor le cerea bezmăn, târgoveții s-au plâns în 1814 domnitorului Scarlat Callimachi, ei afirmând că i-au purtat de grijă bisericii domnești "„dintru în vechimi și pană în zioa de astăzi, adică cu a lor cheltuială s'au făcut boltili i acoperemăntul bisericii i trii odăi a bisăricii, ogradă de
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
și tot neamul lor, Scărlat vo(ie)vod, Smaranda do(a)mna, cu fii(i) și tot neamul lor, V(e)namin mitropolit cu tot neamul său [...]”". Pomelnicul a fost scris de două persoane diferite, el conținând inițial doar numele domnitorilor, împreună cu familiile lor și pe cel al mitropolitului Veniamin Costachi, restul numelor din pomelnic fiind adăugate ulterior.
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
anticomunist semnat cu propriul său nume și ștampilat cu o cruce creștină înconjurată de mențiunea "Vlad Țepeș II". Mai apoi distribuie acest manifest șefilor de grupuri din diferitele sate în care își lansase mișcarea. Mesajul și referința la un mare domnitor român cunoscut pentru onestitate și dreptate, dar și pentru lupta neobosită împotriva hoților și a invadatorilor turci pare să-i fi sedus pe oamenii simpli și să fi ușurat fondarea acestei mișcări. Dar particularitățile locale au favorizat și ele aderarea
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Liberal și Partidul Conservator) și Partidul Social Democrat. Factorul de unificare al acestor partide complet diferite ideologic a fost opoziția la adresa președintelui Traian Băsescu, motiv pentru care USL a fost adesea comparat cu monstruoasa coaliție care l-a înlăturat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza de la domnie în 1866. Liderii PSD, PNL și PC, Victor Ponta, Crin Antonescu și Daniel Constantin, au semnat, la Palatul Parlamentului din București, Protocolul de funcționare a Uniunii Social Liberale (USL). În urma căderii Guvernului Ungureanu, ca rezultat
Uniunea Social-Liberală () [Corola-website/Science/323114_a_324443]
-
clădiri, valoarea ratei de impozitare, precum și de caracteristicile conducătorului orașului. Un indicator important este nivelul de ordinea publică în oraș, care depinde de construcții (de exemplu ziduri, temple, și alte câteva), cultura și nivelul de trai, numărul de trupe, caracteristicile domnitorului, distanța de la oraș până la capitală. Scăderea ordinii publice ar putea duce la tulburări, care duce la uciderea locuitorilor, dar și a soldaților din garnizoană, provoaca daune clădirilor. Tulburările s-ar putea transforma într-o revoltă în care orașul poate deveni
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
se stabilește ca toți negustorii care vor duce mărfuri din Țara Ungurească în Moldova să plătească taxe vamale de „câte un groș și jumătate din grivnă” de povară - la dus și „câte doi groși” de povară la întoarcerea din Ardeal. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432), printr-un document din 18 noiembrie 1409, a scos satul Vama din Ocolul Câmpulung și l-a dat Mănăstirii Moldovița, împreună cu veniturile vămii ("„satul Meto care acum se cheamă Vama, care să-i fie uric cu
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
din satul Pârteștii de Jos (comuna Pârteștii de Jos, județul Suceava). Ea se află situată în cimitirul localității. Satul Pârteștii de Jos are o veche istorie. Prima atestare a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din 18 februarie 1445, satul apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori vor confirma stăpânirea satului Pârtești de către Mănăstirea Humor. În
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori vor confirma stăpânirea satului Pârtești de către Mănăstirea Humor. În partea de jos a satului Pârtești, pe vale (astăzi satul Pârteștii de Jos), a fost construită o biserică de lemn cu hramul "Sf. Nicolae". Aceasta era în funcțiune în anul 1775
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]