13,290 matches
-
văd, cum înțeleg lumea, ce i-a impresionat mai mult din multitudinea de aspecte care le-au reținut atenția. Prin modul de organizare și desfășurare a activității de pictură, educatoarea poate merge până acolo în a descoperi chiar starea afectivă, emoțională a unui copil în ziua desfășurării activității. Astfel, dacă preșcolarul a folosit în mod preponderant galbenul sau portocaliul, este vessel, bine dispus, accesibil, iar dacă într-o zi copilul a folosit culori ca albastru, nuanțe de gri și negru, copilul
Afirmarea ?i stimularea activt??ii artistico-plastice, competen?a cheie a educa?iei copiilor pre?colari by Emilia Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/83659_a_84984]
-
a valorilor, dinamica transformărilor face ca adaptarea continuă a formelor de dialog între generații să devină acut necesară. Capitolul IX Competențele cadrului didactic-metodist IX.1. Relația mentor - profesor începător /stagiar Activitatea de mentorat necesită multă dăruire, răspundere, timp și implicare emoțională din partea profesorilor. „Să fii profesor - spune Della Fish37 însemană să ai, să-ți educi și să-ți dezvolți neîncetat capacitatea de a lucra cu o mare diversitate de elevi, manifestând în același timp o profundă înțelegere a sistemului”. Prin urmare
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
beneficiază de burse în străinătate). COMPONENTA ASISTENȚĂ PSIHOLOGICĂ a avut următoarele obiective: formarea capacității de auto/intercunoaștere; diminuarea conflictelor psihologice; asistarea elevilor aflați în situații de criză (tentativă de suicid, tentative de viol, traumă, situație de examen etc.); dezvoltarea inteligenței emoționale; dezvoltarea comportamentului asertiv. Aceste obiective au fost concretizate prin (enumerare selectivă): realizarea de baze de date cu copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate - proiect „Home Alone” - coordonat de Asociația Alternative Sociale, finanțat de Ambasada Olandei la București; examinare
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
căror părinți sunt plecați în străinătate - proiect „Home Alone” - coordonat de Asociația Alternative Sociale, finanțat de Ambasada Olandei la București; examinare și consiliere psihopedagogică pentru elevi supradotați, dar cu subrealizare școlare, elevi supradotați care au dificultăți în evidențierea componentelor inteligenței emoționale; COMPONENTA ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ a cuprins următoarele obiective: asistarea elevilor supradotați și talentați, dar aflați în situație de subrealizare școlară; identificarea unor motive intrinseci pentru activitatea de învățare; dezvoltarea unui stil de învățare eficient, care permite adaptarea școlară; aplicarea unor modalități
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
cei din jurul lor, copii care se simt bine în pielea lor, fie că sunt elevi de notă nouă-zece sau elevi de cinci-șase. Copii care știu cine sunt și ce sunt. Copii care pot să-și găsească echilibrul după un seism emoțional într-un alt mod decât prin ași curma zilele, ca singură modalitate de rezolvare a problemelor lor. Clasa de elevi reprezintă grupul școlar de bază în învățământul preuniversitar. Grupul școlar este o comuniune socială de elevi cu caracteristici specifice, constituită
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
Întâlnite toate tipurile de aritmii. Manifestări gastrointestinale, sunt cauzate de stimularea centrilor medulari și nu au origine gastrointestinală: anorexie; grețuri; vărsături; diaree; dureri abdominale. Examenul fizic digestiv este de obicei nespecific. Manifestări neurologice: confuzie, somnolență, extrem de rar convulsii; depresie, labilitate emoțională, delir, ocazional halucinații, psihoze; cefalee, amețeli; parestezii, nevralgii; afazie. 113 Manifestări oculare: vedere neclară, vedere cu halou; tulburări În percepția culorilor, xantopsie (vedere În galben); diplopie, scotoame; fotofobie. Manifestări diverse: ginecomastie (În uzul cronic); reacții alergice. Semnele de suspiciune a
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
I.COMUNICAREA ÎN ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ “Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire.” (Rudyard Kipling) I.1. Introducere Studiile din domeniul educațional au arătat că deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performantele scăzute, probleme emoționale și comportamentale, dificultăți de adaptare socială. Dificultățile de stabilire și menținere a relațiilor interpersonale reduc calitatea și frecvența experiențelor de învățare, ceea ce duce la scăderea performanțelor școlare. Deprinderile de comunicare și relaționare reprezintă un factor protector față de comportamentele de risc
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
limitelor până la care se poate merge; * Obținerea de angajamente din partea elevilor; * Punerea accentului pe avantaje și credit pe consecințele eșecului; * Verificarea detaliilor acțiunilor. 4. Comportamentul pasiv Caracteristici: aparent fără direcție; ieșiri care exprimă agresivitatea pasivă exprimate prin sarcasm sau manipulare emoțională; lipsa de bunăvoință în a-și lua angajamente, uneori chiar ezitarea de a răspunde; Profesorul trebuie să urmărească: * Clarificarea nevoilor și intereselor reale; * Obținerea unor angajamente realiste; * Descoperirea motivelor reale ale pasivității; * Micșorarea obstacolelor; * Precizarea hotărârilor luate; * Oferirea de susținere
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
a altei persoane sau a concepțiilor ei. 4. cel care dezaprobă - exprimă dezaprobarea directă sau chiar aduce obstacole și obiecții părerilor altor persoane; 5. apărătorul/atacatorul - atacă altă persoană fie direct fie prin autoapărare (aduce judecați de valoare cu implicații emoționale) 6. cel care testează modul de înțelegere - încearcă să vadă dacă o contribuție adusă anterior a fost bine înteleasă; 7. cel care rezumă - rezumă sau reafirmă într-o formă concisă ce s-a spus anterior; 8. cel care caută informații
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
nu îl percepe dar cu siguranță există datorită diferențelor dintre structurile organizatorice sau dintre opiniile, personalitățile diferiților indivizi. Etapa II: Conflictul începe să fie perceput de măcar una din părțile implicate, opozanții devin conștienți de diferențele dintre ei, iar stările emoționale pot fi sub formă de furie, ură, frustrare, durere. Etapa III: Conflictul trece în sfera acțională, este recunoscut deschis și se trece la alegerea între abordarea pentru eliminarea cauzei ori escaladarea sa prin agresare verbală și fizică. Cele două părți
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
observe atent, să comunice cu acuratețe ceea ce au de spus, să-i asculte atent pe ceilalți. * Toleranța. Elevii învață să se respecte și să valorizeze pozitiv diferențele între oameni, să înțeleagă propriile prejudecăți și modul în care acestea acționează. * Expresie emoțională pozitivă. Elevii învață să-și exprime sentimentele, în special supărarea sau nemulțumirea, în modalități neagresive și nedistructive. Totodata, ei învață autocontrolul. * Rezolvarea conflictelor. Elevii deprind abilitatea de a răspunde în mod creativ într-o situație conflictuală. b. Conflicte între profesor
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
proprii, fără intenția de a-i distruge “pe partenerii de negociere”; dominarea intențiilor pozitive față de cele negative. Principiile negocierii: * “ce tie nu-ți place, altuia nu-i face” - evitarea atacurilor personale, lansarea unei alternative juste la situația dată; * evitarea implicării emoționale - presupune criticarea ideei și nu a a persoanei, aprecierea criticilor partenerului, insistarea asupra obiectivelor de atins; * aplicarea strategiei “câștigător/câștigător” prin neadoptarea de poziții extremiste și obținerea unei marje de siguranță; * câștigarea încrederii partenerului -vizează ascultarea atentă și oferirea feed-back-ului
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
mai ferm, ridică mai multe pretenții; -sunt potrivite pentru negocierile bazate pe strategia de dominare. 3. Stilul reflexiv - este rezultatul asocierii dintre dominanta slaba și sociabilitatea scazută. Persoanele cu un astfel de stil: -sunt perfecționiste, își impun un puternic control emoțional; -exprimă opiniile într-o manieră formală, formulează adesea fraze prețioase; -sunt aparent liniștite, stau mai la o parte și par veșnic preocupate de ceva; -preferă ordinea, caută un mediu de muncă ordonat; -sunt lente, meticuloase, le place să revadă detaliile
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
a utiliza competiția cu grijă; a reduce anxietatea elevilor. III.5. Medierea Medierea este o negociere asistată. Întrucât oamenii aflați în dispută sunt lipsiți adesea de aptitudini adecvate pentru rezolvarea conflictului sau nu sunt capabili să le folosească din cauza stărilor emoționale, medierea, ca o cale de rezolvare a unui conflict, poate fi extrem de importantă. Mediatorul trebuie să fie neutru. * În majoritatea împrejurărilor, mediatorul este neutru, nu ia decizii, nu sfătuiește, canalizează emoțiile celor aflați în conflict într-o manieră în care
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
evoluția medie . 1.3.5. Perspectiva Teoriei Sistemelor: copilul este o forță electrică, părintele este un inginer electronist Comportamentul individual este analizat în contextul său social, problemele care apar în mediul familial fiind deduse, în cadrul acestei perspective, din limitele funcționării emoționale ale unuia dintre membrii familiei și a modului în care se repercutează acestea asupra celorlalți. În teoria sistemelor familiale, probleme precum eșecul școlar, bolile psihosomatice, alcoolismul etc., sunt interpretate ca simptome ale problemelor existente în patern-ul relațiilor familiale. Scopul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acestea asupra celorlalți. În teoria sistemelor familiale, probleme precum eșecul școlar, bolile psihosomatice, alcoolismul etc., sunt interpretate ca simptome ale problemelor existente în patern-ul relațiilor familiale. Scopul parentalității este acela de a crea o familie cu o bună funcționare emoțională, ai cărei membrii se simt bine uniți în compania celorlalți, dar care nu gândesc sau reacționează toți ca unul. Părinții care nu sunt bine diferențiați, sunt tentați să apeleze mai frecvent la măsurile coercitive și la pedepsele fizice, să-și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
care sunt aplicate și controlate regulile etc. În cel de-al doilea caz, indicatorii reflectă gradul de angajare a părinților în activitatea copilului, suportul(ajutorul) pe care i-l oferă, timpul pe care i-l consacră, receptivitatea față de stările lui emoționale și față de nevoile sale. Combinând cele două variabile, control parental și suport parental, Diana Baumrind identifică trei modele de acțiune parentală: permisiv, autoritar și “autorizat”(authoritative). 1. Modelul permisiv se caracterizează prin nivelul scăzut al controlului, asociat identificării părintelui cu
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
față de nevoile sale. Combinând cele două variabile, control parental și suport parental, Diana Baumrind identifică trei modele de acțiune parentală: permisiv, autoritar și “autorizat”(authoritative). 1. Modelul permisiv se caracterizează prin nivelul scăzut al controlului, asociat identificării părintelui cu stările emoționale ale copilului. Puține norme de conduită și puține responsabilități îi sunt impuse acestuia, iar modul în care el răspunde așteptărilor parentale este supus unui control slab. Părinții se străduiesc să înțeleagă și să răspundă nevoilor copilului. 2. Modelul autoritar asociază
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
în ambele dimensiuni, în timp ce părinții, aparținând stilului autoritar obiectiv, tind să fie nonintruzivi, în ambele direcții. Stilul supraprotector se caracterizează prin faptul că ambele dimensiuni ale relației părinte-copil sunt folosite într-o manieră intruzivă, care permite manipularea conduitei și experiențelor emoționale ale copilului. Subsistemul parental este foarte puternic, părinții încercând să manipuleze granițele dintre subsisteme pentru a obține subordonarea copilului. De aceea, granițele subsistemului executiv sunt variabile și semipermeabile. În scopul obținerii unei mari coeziuni familiale, părinții tentați să practice supraprotecția
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
afecțiunea parentală, „controlul psihologic poate constitui a treia dimensiune utilizată în caracterizarea stilurilor parentale" (B.K. Barber apud M.N. Turliuc în “Psihologia cuplului și familiei ”). Aceasta se referă la tendința părinților de a fi intruzivi în experiențele și dezvoltarea psihologică și emoțională a copiilor lor. El reprezintă diferența esențială între părinții autoritari (subiectivi) și cei autorizați propriu-zis (sau autoritar-obiectivi). Ambele categorii prezintă un nivel ridicat al controlului parental, ei așteptându-se ca regulile impuse copiilor să fie respectate. Autoritarii-subiectivi se așteaptă ca
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
devianța nu se referă la orice variație în conduite, ci la variații care se situează în afara câmpului conduitelor tolerante în mod curent de grup pentru o normă sau alta. d) Criteriul reacției sociale - consideră că devianța apare în legătură cu intensitatea reacției emoționale a publicului în fața unei anumite conduite nonconformiste, care utilizează diferite definiții în caracterizarea unui act ca fiind deviant sau nondeviant. Din perspectiva acestui criteriu, devianța ar fi un “proces decizional”, în cursul căruia membrii unui grup social: caracterizează un anumit
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fiimd conținutul lor prescriptiv vag, posibilitatea încălcării lor crește, oferind astfel grupului ocazia să reacționeze, definindu-le într-un mod mai adecvat; -creșterea solidarității grupului; în special în formele grave, actele de devianța determină o atitudine colectivă comună, o solidarizare emoțională a grupului, care reacționează pentru a-l sancționa pe deviant; -producerea unor schimbări necesare în cadrul sistemului social; în urma unor acțiuni deviante, grupul poate conștientiza faptul că unele reguli sau norme nu sunt adecvate contextului sociocultural aflat în evoluție sau că
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
creează sechele caraceriale care pot fi reversibile numai dacă greșeala mamei este îndreptată la vreme. Altfel, devierile se pot structura în forme stabile dacă aceste greșeli sunt persistente. Afecțiunea exagerată din partea mamei creează o stare de suprasaturare care depășește capacitatea emoțională de adaptare a copilului, producând tulburări de dezvoltare caracterială, psihosocială. D.Levy <footnote Editura Științifică și Enciclopedică, 1987 footnote> constată că o dragoste exagerată din partea mamei tinde să intensifice relația dintre mamă și copil până la un punct în care ea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
adăpost și de aceea riscă să fie exploatați/abuzați fizic, sexual,și pentru a supraviețui, practică activități delincvente. Absenteismul școlar. Între fuga de la școală și absenteismul școlar se operează următoarea distincție: în timp ce fuga de la școală este interpretată ca o problemă emoțională, absenteismul școlar e definit ca o problemă socială, fiind explicat mai mult prin caracteristicile socioculturale ale mediului de proveniență și apărând mai frecvent în mediul urban și în familiile sărace. Se impune să observăm faptul că există relații semnificative între
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
cu tipul de prejudiciu adus victimei, se poate discerne între violența fizică și violența psihologică, verbală. Efectele violențelor fizice vizează atât sănătatea și integritatea corporală a victimei, cât și evoluția sa psihologică : în plan cognitiv, autopercepția negativă, iar în plan emoțional, teama, depresia. Violențele verbale, psihologice, afectează în principal stima de sine: victimele se simt devalorizate, își pierd încrederea în posibilitățile proprii, devin anxioase. O altă tipologie a conduitelor de violență în școală, care combină mai multe criterii -planul agresiunii (verbal
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]