11,568 matches
-
se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș, în mijlocul unui cadru sumbru de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului, Furtună a apărut pentru prima oară în Cugetul romînesc, București, an. II, nr. 2-4, aprilieiunie 1924, p. 145
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului, Furtună a apărut pentru prima oară în Cugetul romînesc, București, an. II, nr. 2-4, aprilieiunie 1924, p. 145 (cu mențiunea datei de elaborare: 1905)”.1) Lucrul pe care editorul pare să nu-l fi știut, însă, e că, în acest caz
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1905)”.1) Lucrul pe care editorul pare să nu-l fi știut, însă, e că, în acest caz, prin datare, Bacovia face trimitere la un eveniment real, petrecut chiar în anul respectiv. Dovada producerii lui e o schiță, intitulată tot „Furtună”, de C. Vaer, fratele cel mic al poetului. Acesta povestește că a plecat, împreună cu un prieten, s-o aducă acasă pe una dintre surori „ce era învățătoare într-un sat nu tocmai departe de oraș”. în timp ce ei mergeau pe cărarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai găsesc pe sora povestitorului, întrucît aceasta pornise spre casă pe șoseaua națională. Nemai încumetîndu-se s-o ia din nou la drum, cei doi rămîn pe loc, în clădirea care era mai mult o ruină. Din ce în ce mai violentă și mai lugubră, furtuna aruncă peste ea acoperișul de tablă al bisericii satului și o preface „într-un colos de movilă”. Povestitorul scapă cu viață, însă prietenul moare. „Și astăzi - notează el în finalul cu miros de „literatură” al schiței - ca semn că cineva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu viață, însă prietenul moare. „Și astăzi - notează el în finalul cu miros de „literatură” al schiței - ca semn că cineva e sub acea movilă, se vede crucea adusă de vînt odată cu acoperișul, înfiptă adînc în movila de cărămizi”2). „Furtună” de Bacovia nu descrie decît uvertura acelei ploi: „Prin codrii Bacăului/ Vîjîie vîntul/ Și-ntunecă lumea/ Un cer ca pămîntul/ Și codru pe codru/ Se umple de clocot,/ Iar toamna în hohot/ Le cîntă prohodul...” Următoarele versuri redau exaltarea și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în hohot/ Le cîntă prohodul...” Următoarele versuri redau exaltarea și spaima în fața marii amenințări: „Și parcă mă cheamă,/ De crengi atîrnînd,/ Avesalomi gemînd/ Cu plete ncîlcite.../ De spaimă mă prind/ Priviri rătăcite,/ Și mintea de zgomot,/ Nimic nu-nțelege...” Chemarea furtunii este o chemare a pămîntului, a morții, iar poezia, în ansamblul ei, lucru clar exprimat spre final, e un „Mai am un singur dor” scris într-o stare de maximă surescitare: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pămîntului, a morții, iar poezia, în ansamblul ei, lucru clar exprimat spre final, e un „Mai am un singur dor” scris într-o stare de maximă surescitare: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar.../ Cuprins de-o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” 3) O combinație de note de peisaj și de aluzii livrești, „Furtună” constituie un bun exemplu pentru a arăta prezența reminiscențelor școlare în scrisul lui Bacovia. Aci sînt două: Avesalom și Romulus, de care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
singur dor” scris într-o stare de maximă surescitare: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar.../ Cuprins de-o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” 3) O combinație de note de peisaj și de aluzii livrești, „Furtună” constituie un bun exemplu pentru a arăta prezența reminiscențelor școlare în scrisul lui Bacovia. Aci sînt două: Avesalom și Romulus, de care a auzit în gimnaziu, la ora de religie și, respectiv, de istorie. Avesalom, al treilea fiu al regelui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
strigă. Bacovia și l imaginează „gemînd”8), nu singur, ci multiplicat, chemîndu-l să-l elibereze. Simțea, oare, vreo afinitate cu el? Cred că da, căci unde e compasiune, trebuie să fie și asemănare. Pînă la 24 de ani, cînd scrie „Furtună”, Bacovia avusese motive, nu o dată, să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s au ivit în văzduh lucruri minunate și de neînțeles și schimbări de necrezut, după cum urmează: lumina soarelui a dispărut și s-a așezat o noapte, nu blîndă și liniștită, ci plină de fulgere înfricoșătoare, de vînturi vijelioase care aduceau furtuna din toate părțile; în timpul acesta mulțimea s-a împrăștiat fugind, iar cei puternici s-au strîns la un loc; după ce a încetat tulburarea și a strălucit din nou lumina și mulțimea s-a adunat iarăși, aceasta a început să-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a făcut doar ca în locul unei explicații veritabile să se substituie zvonul și legenda. Tînărul Bacovia își dorea și el o atare moarte, care să sporească interesul, curiozitatea în jurul său. O afirmă apăsat în încheierea poeziei sale: „Cuprins de o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” Setea sa de extincție nu e și sete de anonimat. Acesta nu era pe placul său, deși uneori lasă să se înțeleagă că l-ar adopta ca soluție de viață. „Am greșit colosal că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în același timp, cineva avea să afirme: „Epoca noastră merită să fie numită epoca quiproquo ului. Abundența cărților și mijloacelor de a publica constituie una dintre cauze”3). Ce se întîmplă însă mai departe în „Zborul cărților”? Surprins de „o furtună de ploaie”, autorul se refugiază într-o librărie în care erau atîtea volume, încît „te amețeau numai privindu-le”. „Citeam titlurile acestor teancuri, și ele începeau, încet-încet, să se așeze, și chiar numele unor autori se confundau”4). Poemul lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetic al lui Topîrceanu, ca agenți ai schimbării ori ca semne ale unor emoții mai adînci: „Dar ce fior prin noapte trece./ Șoptesc copacii îngroziți./ Un tainic murmur, - ca o apă/ Coboară-n codrii adormiți.// Vin freamăte nelămurite,/ Prevestitoare de furtună,/ Și nouri vineți colo-n zare,/ Deasupra munților s adună...” 10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care publică o povestire cu titlul „Fiorul”11), la Hortensia Papadat Bengescu 12), la Gala Galaction 13). Tot acum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l a cuvîntat”: „-Alei, plop ne-ndurat ,/ Fieți neamul blestemat,/ Și de mine pe pămînt/ Și de Dumnezeu cel sfînt;/ Frunza ta să nu stea-n loc,/ Zbată-se mereu în joc,/ Și la soare și la lună,/ Ca bătută de furtună!”9) Pentru generația lui Bacovia și pentru cea imediat următoare, alcătuită din inși obișnuiți să facă lungi plimbări, în interiorul și la marginea orașelor, plopii sînt „semnele” cele mai des întîlnite, producătoare de comparații și metafore care-i evocă grandoarea („Străjuiește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ce întunecime!” echivalează deci cu un strigăt de surprindere și de derută, de neputință de a ieși din legăturile nopții. Teribile, vorbele următoare sugerează implacabilul și atestă înfrîngerea: „Vine întunericul...”, „negru profund, noian de negru”, care îl va cuprinde ca furtuna pe Romulus Rege, definitiv! Vremea urîtă a alternat cu cea senină pînă în ziua funeraliilor: „Vreme rece, cu cer mai mult noros... ploi intermitente... vînt moderat...” La mormînt, Miron Radu Paraschivescu a spus, uzînd de retorică: „A murit pe acestă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comun” - ar fi o filosofie religioasă cu cîntec de biserică, cu rugăciuni care au fost primite în cer, după atîta întrebare asupra celor fără început și fără sfîrșit...” 6) Altă dată, într-o dimineață ce a urmat unei nopți de furtună interioară, spune îndemnîndu-se: „Astăzi e sărbătoare; apa rece cu care mă spăl mă trezește; un clopot greoi sună departe... Să ne gîndim la Dumnezeu!...7 Mai des decît la Dumnezeu Tatăl, pomenit numai de două ori în poezii (vezi „Veritas
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
daco-romane ale străbunilor, din vremurile de belșug, au fost altoite cu posăceala și pragmatismul american, și azi dealurile nu mai sînt și locuri de desfătări voioase, ci numai piețe comerciale”. („Septembrie”,în Viața Romînească, 2, vol.6, 1907, p. 403) „Furtună” 1. Opere, „Note și variante”, p. 539. 2. Revista idealistă, 4, tom. 1, nr. 2, febr. 1906, p. 166-169. Marcel Marcian („Efectul Bacovia”, în Ateneu, 8, nr. 9(86), sep. 1971, p. 11) susține că în poezia lui Bacovia și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Revista idealistă, 4, tom. 1, nr. 2, febr. 1906, p. 166-169. Marcel Marcian („Efectul Bacovia”, în Ateneu, 8, nr. 9(86), sep. 1971, p. 11) susține că în poezia lui Bacovia și în schița lui C. Vaer e vorba despre furtuna din ziua de 2 august 1888, despre care a găsit o relatare în Gazeta de Bacău (6 aug. 1888). Pentru aceasta nu ezită să și potrivească unele date: „C. Vaer povestind, a mers pe urmele faptelor, ale furtunii din 1888
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vorba despre furtuna din ziua de 2 august 1888, despre care a găsit o relatare în Gazeta de Bacău (6 aug. 1888). Pentru aceasta nu ezită să și potrivească unele date: „C. Vaer povestind, a mers pe urmele faptelor, ale furtunii din 1888, cînd el avea 3-4 ani”. în realitate, născut la 7 aprilie 1888, viitorul prozator și ziarist nu împlinise nici patru luni. Cît despre surorile sale, cele mai mari aveau atunci 12 și, respectiv, 11 ani, vîrste la care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacău, „în vară se întîmplă orage”. (Cf. S.P. Radianu, Județul Bacău, ediția cit., p. 72) 3. Opere, p. 115. 4. II Regi, 14, 25-26. 5. II Regi, 18, 8. 6. II Regi, 18, 9 7. II Regi, 18, 33 8. „Furtună” pare scrisă pe tiparul „Toamnei” lui Coșbuc (v. Versuri, EPL, 1961, p. 144), însă geamătul bacovian, expresie a unei suferințe atroce, e mai profund decît cel din poemul autorului clasic. Acesta evocă încleștarea dintre vînt (barbar din nord) și „regele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atom” 1. Opere, p. 46. 2. Muzică religioasă (Miserere), operă (Traviata, Norma, Lohengrin), canțonete (Vorrei morir), romanțe (Ochi albaștri), rapsodii, muzică ușoară (Tarara Bumdere), „Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin”, citați „la pachet” de Ion Minulescu, în „într-un bazar sentimental”), Weber (Furtuna, Gîndirile din urmă), Schumann, Strauss, Hübsch, elegii, serenade, barcarole, gavote, piese de café-concert, cîntece nemțești, spaniole, franțuzești, italiene și, inevitabil, cîntecele de pe stradă sau de la ușa cafenelelor ale unor emigranți polonezi, galițieni etc. 3.Reclamă a „Magazinului general de muzică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spațiului bacovian: într-un septembrie, la capătul străzii Trotuș, cînd, privind spre asfințit, mi s-a părut că m-am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și sub cerul gri zburau cîrduri de corbi. Dar asemenea senzații poți avea și-n altă parte. Prin urmare „bacovieni” sîntem/sau putem deveni nu atît prin circumstanțe, cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
XX. Enigmatic, discret, „civilizat”, are ceva din Pașadia și (minus travestirile) din Sir Aubrey de Vere. Există o fascinație a „legendei“ la Bacovia, atît în sensul de faimă, cît și în cel de secret. Acest sentiment e clar exprimat în „Furtună”, în cîteva locuri din proză și în „Divagări utile”. Raportul faimă-secret e lucrul care mă atrage cel mai mult din biografia poetului. Secretul a contribuit la creșterea faimei, dar faima n-a dus la dezvăluirea secretului. într-un articol despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cea a publicării mai multora dintre poemele lui Bacovia. Comparîndu-le, concluzia la care am ajuns e că, pentru unele, aceasta din urmă corespunde surprinzător de bine cu actualitatea sufletească din acel moment a poetului. Astfel, ca să dau un singur exemplu, „Furtună”, datată: 1905, se potrivește mai mult cu starea morală a poetului din momentul apariției: 1924. Vîrsta poetului Bacovia nu coincide decît spre sfîrșit cu vîrsta omului Gheorghe Vasiliu Bacovia. înainte de aceasta, nu poezia a ținut pasul cu viața, ci viața
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lirice. A început cu lectura cîtorva notații din Stanțe burgheze, făcînd și cîte un mic comentariu, mai mult pentru «punerea în situație a ascultătorilor». Cînd citește, G. Bacovia își clatină, din cînd în cînd, genunchii. La rugămintea mea a citit Furtună (în codrii Baciului) (corect: Bacăului - n. m.). Are o voce mică, între tenor și bariton, plăcut timbrată, deși seamănă cu vocea lui Șerban Cioculescu, mai ales datorită pronunțării și-urilor labial, șuierate, din cauza lipsei dinților. Ne-a citit și din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]