11,589 matches
-
prețuirea valorilor spirituale, cu un cuvânt, prin cultură. Căci, În adevăr, definind coordonatele fundamentale ale spiritualității latine, care ar caracteriza geniul latin În comparație cu geniul nordic, slav, oriental etc. - Într-un eseu publicat În 1934 -, Mircea Eliade arăta: Misiunea geniului latin a fost totdeauna acea voință de a transforma În cultură experiențele cele mai diverse, contradicțiile cele mai neașteptate. Comparată cu alte structuri spirituale europene (germanică, anglosaxonă, slavă), latinitatea se manifestă ca cea mai bogată, cea mai complexă și posedând
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
mai bogată, cea mai complexă și posedând o posibilitate nelimitată de a se releva, de a se Întrece pe sine Însăși și de a renaște din propria ei cenușă. Mai mult - În ochii săi - misiunea istorică a Romei și a geniului latin constă În asimilarea lumii și transformarea ei În valori spirituale de circulație universală”. Observa totodată: „națiunile latine au moștenit acele splendide tradiții creatoare, care justifică existența și misiunea unui popor. Popoarele romanice au moștenit de la Roma instrumentele gândirii și
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
au gratificat. Pe Maslow însă nu acest tip de creativitate îl interesează, ci cel pe care îl poți regăsi în orice om, pe orice nivel social. Autorealizarea înseamnă după Maslow, sănătate psihică, evoluție și maturizare, nu înseamnă în nici un caz geniu, talent ori productivitate cu orice preț, sau cu atât mai puțin cu prețul sănătății psihice. Autorealizarea la acest psiholog are altă semnificație decât a lăsa omenirii un precipitat de cultură universal valoros. Aceasta a fost posibil pentru că: „Am învățat să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Inteligența judecă și condamnă, disecă, separă binele de rău amplificând dureros pe cel din urmă deși cu intenția de a-l anula, nu reușește să fie decât analitică și castratoare. Bunătatea e a sfinților și eroilor, maximul de inteligență aparține geniilor și demonilor. Ceilalți suntem amestecuri, hibrizi, sărmani puși să lupte cu ei înșiși. Doar cine iese biruitor din această cruntă încleștare, izbândește. Și nu știi dacă jertfa e bine primită. Să vrei ca tatăl să te iubească pentru că tu îl
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe care-i urmăresc asiduu în prealabil sau cu care ei înșiși fac „afaceri”) și apoi negociază cu aceștia eliberarea. Securiștii mari din România deceniului nouă se scindează, așa cum percepe Florescu situația, ei înșiși în două „mafii”, cei naționaliști-comuniști, fideli Geniului Carpaților și internaționaliștii comuniști, ostili acestuia. Cei cocoțați în funcțiile din vârf trebuie să cotizeze la ambele formațiuni mafiote. Începe o echilibristică foarte primejdioasă pentru mulți. Ceea ce pare o metodă salvatoare este temeneaua în fața centrului, reprezentat atunci de familia Ceaușescu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
legitimitatea sa permanentă, morală și socială. Sub comunism, s-a trăit în regim de disimulare în proporții de masă. Dar cât de onestă ? Fenomenul este însă mult mai vechi, de ordin istoric. Poporul român are, s-ar spune, un adevărat geniu al salvării aparențelor și duplicității, al formelor goale, dar exterior convingătoare, al mistificării observatorilor străini cu o altă mentalitate etc. Din care cauză, el trăiește permanent dialectica lui Œtre și paraître. O anumită subtilitate și chiar rafinament, în unele împrejurări
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
admirabil în sine, nimic de spus. Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene, o Românie viitoare, strălucită, formidabil de creatoare. Noi nu ne putem permite «spirit critică, noi ne putem permite numai genii creatoare. Drama este că aceste... genii creatoare n-au prea răspuns la apel. Discreția și modestia lor sunt, în orice caz, cu totul remarcabile, de elogiat și de invidiat. în sfârșit, ultima fază, cea mai caracteristică și dramatică dintre toate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene, o Românie viitoare, strălucită, formidabil de creatoare. Noi nu ne putem permite «spirit critică, noi ne putem permite numai genii creatoare. Drama este că aceste... genii creatoare n-au prea răspuns la apel. Discreția și modestia lor sunt, în orice caz, cu totul remarcabile, de elogiat și de invidiat. în sfârșit, ultima fază, cea mai caracteristică și dramatică dintre toate: distrugerea vechii Românii și înlocuirea sa
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
e școală, sudoare, efort, rigoare a limbajului și a ideii. Perfect adevărat. De câte ori n-am suferit, eu însumi, din cauza superficialității noastre congenitale, de lipsa de continuitate, precizie, ordine, efort și studiu sistematic în cultură. Dacă românul are un fel de geniu (și nu numai în cultură), acela este al improvizației și adaptării rapide, permanente, al supleței și oportunismului, infailibil și dezinvolt. Tot ce este dificil, complicat, voluminos, erudit, planificat pe mulți ani sperie, este bagatelizat, respins. România nu are școală... se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
îndeosebi 1). Momentul următor, al lui Tudor Vianu, parcurge aceleași etape: o însumare de cunoștințe estetico-literare și o trecere finală spre o sinteză personală. Volumul de Postume (1966) 2 dă, după noi, adevărata dimensiune a acestui estetician: Istoria ideii de geniu, Simbolul artistic și Tezele unei Filozofii a operei arată în mod limpede posibilitățile creatoare ale lui Tudor Vianu. Practicând pe scară tot mai largă, pe de o parte, istoria ideilor literare, iar pe de alta estetica literară pe baze lingvistice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nouă Românie și nu numai culturală, pe care o visăm, numai în acest mod este, va fi, cândva, posibilă. O cultură medie Nu poate fi elogiată îndeajuns valoarea culturii medii, dar de cel mai înalt nivel posibil. Ea singură, nu geniile, face tăria indestructibilă a marilor culturi occidentale. După cum, în marile literaturi apusene, înalta lor calitate și valoare este dată nu de câteva vârfuri, ci de masa autorilor medii, foarte numeroși în fiecare secol. Literaturile franceză, germană, engleză, italiană oferă sute
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cât mai înaltă calificare posibilă. Soarta culturii române medii viitoare se joacă, deci, în primul rând, la acest nivel, deloc de prim plan publicistic, al păturii profesioniste mijlocii. Profesionalism sistematic, tehnicitate riguroasă, specializare precisă, nostalgii încă departe de realizare. Marile genii apar și se descurcă oricum. Imprevizibile, spontane, cu o forță naturală de supraviețuire și penetrație, noi nu avem a le purta de grijă (cel puțin sub acest aspect). Dar o cultură, ca fenomen colectiv, de un nivel mediu cât mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a... făcut deștepți pe toți (ceea ce, în treacăt fie spus, am contesta, măcar în cazul... nostru personal). Substratul acestei atitudini clemente, profund afective, iraționale și total indiferente, de fapt, la aspectul civic și ideologic al problemei este falsa teorie a geniului căruia i se iartă tot. Fiindcă istoria literară sau artistică uită faptele omului (adesea reprobabile) și nu reține decât opera. Ceea ce este perfect adevărat. Doar că geniul, ca cetățean, ca individ particular, trebuie să se supună, pe durata vieții sale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de fapt, la aspectul civic și ideologic al problemei este falsa teorie a geniului căruia i se iartă tot. Fiindcă istoria literară sau artistică uită faptele omului (adesea reprobabile) și nu reține decât opera. Ceea ce este perfect adevărat. Doar că geniul, ca cetățean, ca individ particular, trebuie să se supună, pe durata vieții sale civile, și legilor societății în care el trăiește. O condiție esențială a statului de drept și a societății civile. Ce-ar fi dacă toți borfașii și criminalii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
argumentat-ideologice a sistemului comunist. O astfel de reacție are, evident, o justificare profundă. Doar că ordinea priorităților etico-judiciare ar trebui inversată. Ceea ce nu se întâmplă nici pe departe. Un al doilea exemplu tipic de sentimentalism exagerat este cultul exorbitant al geniilor și maeștrilor spirituali. Ei sunt, de fapt, adevărate catastrofe culturale, deoarece introduc, în primul rând, detestabilul Führerprinzip. Respectiv, dictatura în gândire și cultură, suprimarea judecății personale, eliminarea spiritului critic. Impun în stil oral, superior, definitiv și categoric o serie de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
au nevoie de această exigență și colaborare intelectuală. De ce am reveni la stilul Generației bombastice? Spiritul critic, foarte mult timp persecutat, reprimat, compromis și înainte de unii ce pretindeau că nu ne putem permite «spirit critică; noi ne putem permite numai genii creatoare (Mircea Eliade, 1936) 7, că noi trăim o epocă de lichidare a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică energic și din plin dreptul la existență și manifestare liberă. Repetăm: după o lungă perioadă de obscurantism, proletcultism, mitul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în Muntenia, prilej de ai identifica unele trăsături de caracter: „Prințul Bibescu are o înfățișare unică și este foarte diferit de Știrbei. El este un gentleman cu maniere și posedă o abilitate teribilă de a se exprima. Are mai mult geniu și imaginație decât Știrbei și un caracter mai onorabil. Este de asemenea foarte popular, elocvent, însă nu este la fel de practic în afaceri. Pe lângă acestea, se spune că nici nu poate să ducă până la capăt planurile pe care le concepe”. Colquhoun
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
manifestă (v. Jurnalul) "față de adevărații oameni de știință", o recrudescență a preocupărilor din copilărie și adolescență (entomologie, științele naturii, fizică, chimie). Citând o observație a lui Eliade ca pretext pentru narațiunea Dayan ("Structura gândirii științifice nu ți-o revelează decât geniile și inovatorii. Cât am învățat din observația aceasta a lui Einstein - într-o conversație cu Heisenberg: "Teoria este aceea care decide ce putem observa!..." Sau, cum îmi spunea matematicianul Bellman, la Santa Barbara: "Nu există nimic mai practic decât o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teofanic și originea sacră Plasată în categoria fantasticului anticipativ, nuvela Un om mare abordează "un lucru pe care nu-l înțelege nimeni și care te scoate din rândul oamenilor"192, fenomenul macranthropiei, definit drept "o formulă concretă și pitorească a geniului și a izolării sale definitive". Eliade redă imaginea macranthropiei unui tânăr care "crește până la doisprezece metri. Nu mai aude sunetele oamenilor. Cum își ia iubita pe palmă și, când îi șoptește tragedia lui, fata se cutremură (îi vede gura, monstruoasă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lipsită de confirmări în vreuna din scrierile lui Eliade (memorii, jurnale, publicistică etc.). Rămâne, în schimb, posibilă o interpretare prin grila unor teme și idei recurente în proza lui Eliade, povestea putând fi citită fără referință la evenimente istorice, deoarece "geniul transcende istoria". Cucoaneș este un élu, "un chemat împotriva voinței sale, o țintă individuală a miraculosului". Tânăr și "mulțumit cu anonimatul său", este lovit pe neașteptate de macranthropie, metaforă a "chemării profetice". Mesajul lui Cucoaneș, decriptat cu greu de povestitor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
devină o vox clamantis in deserto, adică în exil"211 (din perspectiva lui Matei Călinescu, această "ipoteză egotistă" este confirmată de însemnarea lui Eliade din ianuarie 1945, care conferă nuvelei semnificația "singularizării omului ales de Dumnezeu sau de soartă, a geniului, a sfântului, a "individului" - în sens kierkegaardin - singurătatea lui absolută, incoruptibilă, incapacitatea lui blestemată de a comunica cu semenii"212). Codul pe care îl aplică unui text pe care îl recunoaște supracodat "în sensul că folosește mai multe coduri, literare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este "un adevărat mit", obsedat de "visul său intim, aventura concretă, militară, fiind numai realizarea aventurii spirituale pe care o experimentase el din cei dintâi ani ai tinereții"287, "regele neîncoronat al celor trei Arabii" cum era numit, aventurier de geniu, strateg al cărui vis a fost eliberarea arabilor de sub dominația turcilor, "reprezentantul unui tip ideal de intelectual, pentru care cunoașterea înseamnă în primul rând înțelegerea, cu mult timp înainte, a marilor schimbări", "un vizionar"288.) Urmând o "lectură a semnelor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ne spune că e vorba de un mort, mai precis de moarte, de ceva care a fost și nu mai poate fi; care a fost și nu mai poate fi pentru că a intervenit tragedia..."619. Pentru Ieronim, uniformele reprezintă "arta, geniul ludic. Cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați!"620, un mijloc de a se opune Istoriei; cultivându-și obsesia vieții ca spectacol, în care se poate interveni prin schimbarea rolurilor, Ieronim revelează funcția ontofanică a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creație, prezența fantastică 686). Teatrul înseamnă transpunerea unor scenarii "mitico-rituale", arhaice, soteriologice, escatologice, ritualice, erotice, inițiatice, simpla lor "desfășurare dramatică". Tetralogia de început cuprinde La început a fost sfârșitul, Războiul Troiei, Principatele unite și piesa al cărei erou este Brâncuși, geniul care ilustrează teza că artistul trebuie "să trăiască și să creeze incognito..."687: să devină altul după ce își lasă opera în urmă. Pandele descoperă în urma anamnezei rostul său în această lume, rost pe care l-a negat inițial, atunci când a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
n-am dreptul să fac minuni"871), pentru ca lucrul să corespundă numelui ("Acum semeni cu adevărat cu Moshe Dayan, mi-a spus. Și nu e așa că vezi mai bine cu ochiul drept?"872) îi schimbă protagonistului destinul, marele viitor, de geniu al matematicii: "La toamnă, datorită celor 25 de pagini despre teorema lui Godel, ai fi obținut doctoratul, studiul dumitale ar fi produs senzație în lumea întreagă, ai fi devenit celebru și cine ar mai îndrăzni, chiar într-o țară ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]