8,843 matches
-
unele prelungiri și în Republica Moldova (zonele Naslavcea, Saharna, Țipova, Lalova etc.) Lungimea sa totală este de 250 km, evidențiind canionul printre cele mai mari nu doar din Ucraina, ci și din Europa. Defileul s-a format ca urmare a structurii geologice specifice a zonei, precum și a eroziunii cauzată de procesele acvatice și eoliene. Canionul este situat în partea de vest a Ucrainei, iar malurile stâng și drept ale defileului aparțin diferitor regiuni: malul stâng, regiunile Ternopil și Hmelnițki, malul drept - Ivano-Frankivsk
Canionul Nistrului () [Corola-website/Science/335710_a_337039]
-
modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
rând solitară, câteodată și în grupuri mici de două la trei exemplare, de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până în septembrie (octombrie). Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris șampinionul uriaș a fost Elias Magnus Fries în cartea sa din 1838 "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" ca
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris "Agaricus xanthodermus" a fost botanistul și micologul francez Léon Gaston Genevier (1830-1880) în studia să din 1876 "Étude sur
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
colinei, având cel mai înalt punct în turnul Hermann cel înalt. Drapelul de pe acest turn este unul don cele mai cunoscute simboluri ale guvernului cu autoritate asupra Estoniei. Toompea face parte din situl UNESCO reprezentat de centrul istoric al Tallinnului. Geologic, Toompea este asociată cu Klintul (escarpamentul) Estoniei de Nord (el însuși o subdiviziune a Klintului Baltic). O insulă cu margini abrupte a acestui escarpament, Toompea se află la circa 1,5 km nord-vest de platoul de calcar al Estoniei de
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Iezărele Cindrelului, Masa Jidovului, La Grumaji, Șuvara Sașilor, Stânca Grunzii, Jnepenișul Stricatul, Sterpu-Dealul Negru, Cristești și Parcul Natural Cindrel. Din punct de vedere geomorfologic situl cuprinde trei masive importante ale Carpaților Meridionali (Munții Cindrel, Munții Lotrului și Munții Șureanu); formațiuni geologice alcătuite în cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse peste roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
și câmpia litoralului se îngustă din nou. Contrar opiniilor dinainte se considera că Zona Nahal Mearot a fost populată de omul preistoric în ultima jumătate de milion de ani, atât în epocile glaciare cât și în cele interglaciare. Date noi geologice și geocronologice au arătat că nivelul mării în timpul așezărilor preistorice în peșterile din lume nu a crescut mai mult de 5-10 metri față de nivelul actual. Locuitorii peșterilor puteau să exploateze câmpia lărgita a litoralului, cu crestele ei de gresie și
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
bourul, un tip de rinocer și unul de cămilă. În peștera Skhul s-au găsit mărgele confecționate din scoici precum și urme de ocru. Acestea reprezintă una din cele mai vechi mărturii ale folosirii unor obiecte de uz simbolic.. În ere geologice din trecut apele mării au ajuns până la faleză. Odată cu retragerea mării calcarul s-a topit și s-au produs peșteri care au servit drept sălașuri oamenilor preistorici. Pe taluzul de deasupra peșterilor se află aflorimentul cel mai bine conservat din
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
origine niște moluște cu carapace mică, înalte de 10-30cm. În zona Levantului există trei specii de rudiste - Pelecypoda, din clasa scoicilor (Bivalve), Radiolitele din categoria Mollusca Faleză de deasupra peșterii s-a format din vechiul coral litoral, care în ere geologice cu vremea s-a ridicat trecute deasupra nivelului mării. În timp ce în fața mării, înălțimea muntelui este abruptă , în partea dinspre est, pe Muntele Carmel, povârnișul este moderat, Nahal Mearot este unicul site preistoric din Israel care a fost preparat pentru vizitele
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
apariția fenomenelor paranormale. Radiațiile Hartmann se pot pune în evidență prin măsurări cu instrumente radiestezice. Zonele geopatogene iau naștere ca urmare a golurilor existente în scoarța terestră, fenomenelor termice și de presiune din interiorul Pământului și acțiunii plăcilor tectonice. Faliile geologice, peșterile, filoanele minerale etc. cresc efectele nocive ale rețelei Hartmann asupra ființelor vii. De asemenea, influența radiațiilor Hartmann este crescută în apropierea transformatoarelor de tensiune electrică. În afară de rețeaua Hartmann sunt cunoscute și alte rețele telurice care poartă numele celor ce
Rețea Hartmann () [Corola-website/Science/333562_a_334891]
-
a fizicii care a dus la acceptarea treptată a ideii că Pământul se mișcă în jurul Soarelui și că planetele sunt guvernate de aceleași legi fizice care au guvernat Pământul. În vremurile mai recente, aceasta a dus la investigarea unor fenomene geologice, cum ar fi munți, cratere, dar și fenomene meteorologice sezoniere, cum ar fi norii, furtunile de praf și straturile de gheață de pe alte planete. Prima explorare a sistemului solar a fost realizată cu ajutorul telescoapelor, atunci când astronomii au început să identifice
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
caducifoliate, pajiști ameliorate, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a Munților Zarandului (grupa montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali); constituită din culmi joase aflate între cursurile râurilor Mureș și Crișul Alb. Din punct de vedere geologic, aceste culmi (ce pornesc de la altitudini minime de sub 200 m, ajungând la punctul maxim de 836 m. atins în "Vârful Drocea") sunt dezvoltate pe strate de sedimentare alcătuite din șisturi cristaline, roci magmatice, calcare, tufuri vulcanice și roci de granit
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
deasemenea și controversele legate de originea câinelui. Multe dintre controversele referitoare la câine rămân în continuare în incertitudine cum ar fi locul și modul de formare al rasei. Cele mai apropiate "rude" ale câinelui care trăiesc și au supraviețuit erelor geologice până azi rămân cele mai cunoscute specii de animale cum ar fi: lupul, vulpea și șacalul. Fiecare dintre aceste specii au fost considerate la rândul lor într-o oarecare măsură potențiali strămoși ai câinelui sau ale anumitor rase de câini
Originea câinelui () [Corola-website/Science/333802_a_335131]
-
Profesor invitat: Punjab University, Chandigarh, India; Smithsonian Institution, Washington D.C., S.U.A.; Université de Montpellier, Montpellier, Franța; Bristol University, Bristol, Anglia; Graz University, Graz, Austria; Salzburg University, Salzburg, Austria. A participat cu lucrări științifice la peste 40 de congrese și simpozioane geologice și paleontologice internaționale. Autor, coautor a 161 lucrări publicate în reviste și periodice de specialitate din 18 țări: 108 lucrări publicate în extenso (63 ca unic sau prim autor); 53 rezumate și scurte lucrări (24 ca singur sau prim autor
Dan Alexandru Grigorescu () [Corola-website/Science/333834_a_335163]
-
sfârșit, ele au dezvoltat înțelegerea noastră asupra materiei și a condițiilor în care s-au format și au evoluat planetele. Numeroase mici corpuri cerești (comete, asteroizi și meteoroizi) circulă în partea centrală a Sistemului nostru Solar și, pe o scară geologică, unele dintre ele intră în coliziune sau sfârșesc prin a percuta planetele telurice. Din punctul de vedere al explorării Sistemului Solar, aceste ultime obiecte prezintă un dublu interes. Pe de o parte unele dintre ele sunt uneori relicve păstrate din
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
care sunt situați la mai puțin de 1,3 unități astronomice de Soare (400 din cei 7000 de asteroizi recenzați) au fost numiți "asteroizi din apropierea Pământului" și sunt susceptibili să percuteze Terra. Orbitele acestor asteroizi evoluează relativ rapid, la scară geologică, ca urmare a coliziunilor și interacțiunilor gravitaționale cu planetele interioare. Asteroizii din această categorie nu par să aibă caracteristici specifice, dar formează un eșantion reprezentativ al asteroizilor care trec mai departe de Soare. La începutul anilor 1990, cunoștințele asupra asteroizilor
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
dimensiunile adulților la 5 luni. În miocen (peste 10 milioane de ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
continentelor și a fost prefațat de Albert Einstein. În "Maps of the Ancient Șea Kings" (1966) și "The Path of the Pole" (1970), Hapgood a propus ipoteza că axa Pământului s-a deplasat de mai multe ori în cursul epocilor geologice. În "Maps of the Ancient Șea Kings" el a sprijinit sugestia realizată de Arlington Mallery că o parte din Hartă lui Piri Reis a fost o descriere a zonei antarctice cunoscute că Queen Maud Land. El s-a folosit de
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
stelei „părinte”. Este de 5 ori mai masivă ca Pământul și are o accelerație gravitațională la suprafață aprox. dublă, dar calcule ale masei planetei sunt doar estimative. Este o planetă telurică (terestră), dar probabil în categoria celor super-terestre, probabil activă geologic și vulcanică din cauza masei și densității crescute. Este probabil acoperită cu un strat des de nori de apă și cu o cantitate substanțială de apă în atmosferă. De la suprafață, steaua sa ar arăta aproximativ identic cu Soarele privit de pe Pământ
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
insula teritoriu suveran al Norvegiei și la 23 martie 1933 insula a fost declarată dependență norvegiană. Următoarea debarcare a fost efectuată la 10 februarie 1948 de către vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp de trei zile s-au efectuat studii biologice, geologice și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație a insulei începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
stea unsprezece zile pe insulă. Scopul principal al lor erau fotografia aeriană și măsurătorile topografice pentru a permite cartografierea precisă a insulei. Un al doilea obiectiv important al lor era cercetarea biologică marină, deși s-au efectuat și alte studii geologice, biologice și de altă natură. Echipa a construit și o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au sosit pe insulă în 1987, 1994 și 2006. În 2005, se estima că pe Insula Petru I călcaseră mai puțin de 600
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării (provocate de apele subterane și de suprafață) desfășurate de-a lungul timpului au dus la crearea unor forme de relief diverse; atât la suprafața rocilor cât și în interiorul lor
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă a Consiliului European 92/43/CE" din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Aceasta este distribuită etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde vegetează. Arbori și arbusti: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), zadă ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar, ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), cer ("Quercus cerris"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
reîntoarce în cantitate mai mare sau mai mică în circuit, deosebim două categorii de cicluri biogeochimice globale: Circuitul substanțelor din biosferă este determinat de trei categorii de factori, abiotici, biotici și antropici, care au apărut succesiv de-a lungul evoluției geologice a Pământului: Etapă abiogena începe odată cu apariția Pământului, adică acum 4,6 miliarde de ani. Conform celor mai noi teorii, Pământul, ca și celelalte planete ale Sistemului Solar s-au format dintr-o aglomerare de materie interstelara, în compoziția căreia
Ciclu biogeochimic () [Corola-website/Science/332221_a_333550]
-
de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice). Situl prezintă un deosebit interes geologic (abrupturi calcaroase atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii), paleontologic (faună fosilă), speologic și peisagistic. Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]