KorAP: Find »[drukola/base=ideologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...350 351 352 ...537 >

13,415 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

fatalmente, destinat să se-ncerce și se încearcă prin muncă. "Mulți lucrează, dar puțini gândesc", spune poetul subliniind gândul că munca poate să producă o împietrire în sclav, o neîmplinire. Tot astfel e riscantă rămânerea numai la idei (la apriorismul ideologic), dacă nu se ajunge la o manifestare a caracterului, a sâmburelui moral. Eminescu vorbește, apoi, că omul ca atare e al Omenirii, dar în arătarea lui definită, mărginită el "aparține unei părți a omenirii, care vrând să-și îndeplinească misiunea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
trei decenii până la apariția tembelizantei emisiuni televizate distractive "Vacanța Mare", aceasta corespunzând întocmai celor spuse de personajul cărții, alias Theodor Сodreanu. Bineînțeles, la toate aceste "ciudățenii varvariene" cititorii ar putea adăuga nenumărate exemple din viața noastră reală trecută prin ciurul ideologic al totalitarismului, când întâlnești la tot pasul cazuri de duplicitate, ipocrizie, lipsă de discernământ, de punctualitate. Naratorul, tânărul prozator și ziarist Dragoș Ivănescu, cu două cărți publicate și, deci, având deja un nume, face cunoștință cu Dimitrie Cristea după ce îi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
suprem aliniament de angajare nonconformistă, văzând în Nicolae Labiș, cel al ultimelor sale producții poetice, un poet care "evolua rapid și ireversibil spre anticomunism") și a altor judecători oportuniști, în demersul cărora temeiul "revizuirii" nu este "ontologic" (nici măcar moral), ci ideologic. Este un ideologism de semne, întors, care se vrea "anticomunism", dar e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în acest caz îl ilustrează intervențiile lui G. Grigurcu, critic ce se ilustrează înainte de toate "prin inaderența funciară

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
dar e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în acest caz îl ilustrează intervențiile lui G. Grigurcu, critic ce se ilustrează înainte de toate "prin inaderența funciară la arheul națiunii sale", probând prin totul "un destin mercenar ideologic, iluzionându-se că este Sfântul Gheorghe pus să pulverizeze balauri". Cartea lui Cezar Ivănescu este o radiografie a epocii, severă și neiertătoare, având ca punct de reper un poet al cărui talent nativ unanim recunoscut, îl determină să subscrie afirmația

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
literară a momentului în bine (și o influențează în rău), notează: "... la mijloc nu e doar fragmentarismul criticii practicate de d-l N. Manolescu, fatalmente neatent la straturile de adâncime ale operei, ci se dezvăluie o destul de rău mascată ingerință ideologică a culturii hibride care manifestă ostilitate față de tot ce descoperă a fi rădăcină autentic națională. Acest mercenariat în favoarea culturii hibride este practicat de mulți ani de către N. Manolescu. Ori de câte ori un scriitor a dat dovezi de reîntoarcere la izvoarele autohtone, d

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
tipul unor Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei sau Florin Iaru. În generația lui Cezar Ivănescu care este un incomod, un singularizat care refuză de la bun început să se ralieze unei găști literare sau să se dedea la concesii ideologice, numele său fiind asociat mai degrabă scandalului, fapt ce a făcut ca vigilenta cenzură comunistă să acționeze și mai nemilos în cazul lui. Totuși, valoarea de excepție a poeziei lui Cezar Ivănescu n-a putut fi ignorată de criticii vremii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
achitarea lui, strălucitului transmodernist i se pare neadecvată o lectură în cheia "execuțiilor", cartea în discuție constituind mai degrabă o piesă din dosarul procesului comunismului. Labiș este socotit pe bună dreptate salvatorul poeziei românești în plin proletcultism, schimbătorul de macaz ideologic din chiar interiorul acestuia. Marea poezie a lui Labiș, observă Cezar Ivănescu, se datorează nu celebrei școli de literatură de pe Kisseleff, ci dintr-un fond spiritual arhaic. Inițial a mușcat și el din momeala "hașișică", dar s-a trezit repede

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a se putea recurge, ulterior, la enunțarea diferențelor specifice. Este de apreciat echilibrul observațiilor, simțul nuanțelor și, mai ales, simțul istoriei. Theodor Codreanu urmărește strâns felurile în care versul bacovian a fost primit în diferite epoci, raportând receptarea la apartenența ideologică a criticilor. De asemenea, nu poate fi trecută cu vederea corectitudinea excursului biografic, realizat în ideea surprinderii unui traseu spiritual, exegetul fiind de părere că "Bacovia a avut cea mai fascinantă "biografie" între scriitorii noștri moderni". Paradoxală, la prima vedere

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și aduse din nou la lumina zilei. Se înțelege de ce, în perioada comunistă, lucrarea de față a întâmpinat atâtea greutăți pentru editare. Ea deranja spiritele vremii și nu putea, din ipostaza de luptătoare pentru adevăruri absolute, să se alinieze canoanelor ideologice. Dar, tot răul spre bine. Timpul a trecut, ideile s-au copt și-au putut să se dezvăluie sub soare în savoarea miezului lor gustos. Fiindcă, într-adevăr, fragmentele, în care Lamparia, la un moment dat, nu prea mai crede

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
naționale unit cu ideea datoriei civice și a imperativului moral. Mihail Diaconescu În românește, înțelept, înțelepciune sunt cuvinte moștenite din latină (intellectus, intellectio), pe când intelectual și sferă vin din franceză în secolul XX. Folosirea insistentă a lui intelectual în context ideologic, politic mai ales universalist a dus la o mică victorie pe care unii o speculează, și anume s-a creat impresia că intelectualul ar fi și înțelept. Iată cum specia a înghițit genul, tip de sofistică în care civilizația modernă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sale de literatură comparată excelând mai ales în cartea fundamentală dedicată lui G. Bacovia). Asemenea analize istorice, geopolitice, comparative sunt, în fond, integratoare, iar Theodor Codreanu este unul din marii noștri integraliști, adică vede în apele limpezi curățate de rețetele ideologice adevărate canale de comunicare și comuniune naturale intraromânești. Înțelegem și fixarea autorului la Huși, pe această falie interioară a românismului: el este omul care privește și are nevoie de ochiul propriu apropiat de realitate. El citește literatura propagandistică a imperiului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
imperiu sovietic, pregnant conotativă). Ion Druță a urmat un traseu oarecum similar, impunându-se atenției la Moscova și Paris, pentru ca în final să câștige și adeziunea Chișinăului. După care a optat pentru...limba rusă. În cazul lui Grigore Vieru "contaminarea ideologică a fost minimă și superficială" (p. 47); poetul a cunoscut "drama conștiinței sfâșiate, împotriva căreia a luptat ani de zile, mai ales cu sine, stare augmentată de descoperirea lui Eminescu și a adevăratei sale identități" (loc. cit.); a refuzat "crezul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
român ne convinge că avem a face cu trei etape în ceea ce privește ascensiunea tribunului, luptătorului Grigore Vieru: prima este aceea a rezistenței prin poezie, reductibilă la protejarea limbii materne; cea de-a doua e depășirea simplei rezistențe prin confruntarea cu realitatea ideologică; iar cea de-a treia privește reintegrarea cu patria-mamă, realizarea concretă a programului întregirii. Începând abia cu al treilea capitol Paideuma al monografiei sale, Theodor Codreanu intră în universul liric vierean. În această parte a lucrării criticul discută detaliat elementele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
la fel". Și, în jongleria aceasta, duplicitatea se așeza ca efigie: aparent protestatară, "mișcarea" nu avea de oferit nici un protest, tăvălugul optzecist înlocuia tăvălugul proletcultist. Numărate pe degete, talentele nimerite în mișcare au rămas pentru multă vreme amețite de drogul ideologic. După 1989, prelungirea acestei agonii culturale a fost posibilă datorită ciudățeniilor oferite tot de un post: postcomunismul, grație căruia postmodernismul se transforma într-un cripto-postmodernism. De altfel, bine îl citează Theodor Codreanu pe Adrian Dinu Rachieru: "gestionarea dezastruoasă a țării

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
care au loc fluctuațiile de sistem. Deci nu o depășire a modernismului, nu o despărțire de modernitate. Cu toate acestea, putem, însă, consemna o tentativă de situare în post-istorism, ceea ce aruncă deja o altfel de lumină asupra câmpului de luptă ideologică. Para-modernismul nu pretinde o depășire a modernismului, ci se ocupă de "efectele" acestuia. Așadar, o perspectivă modernistă pură, rigidă, asupra unui conglomerat dinamic. O traducere în digital a unei structuri analogice complexe, aparținând unei geometrii fractale, în care perspectiva este

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
evită manierismul, dată fiind complexitatea reliefului axiologic al structurii spre care se transcede. Apelând la teme precum "Transmodernismul", "Transmodernitatea" sau "Acțiunea transmodernă", revista transilvană depășește criza postmodernă de luciditate și prin apel la structurile tradiționale de valori, abandonate în urma cutremurului ideologic optzecist. Un lucru similar se petrece și cu Theodor Codreanu. Un cunoscător de nuanță al sistemului tradițional de valori, al culturii române, profesorul din Huși reușește să ne convingă că ceea ce se importă ca ideologie a unei zone fluctuante a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
proces tranzitoriu al sfârșitului hegemoniei unei rigidități axiomatice, pozitiviste). Iar acest lucru se petrece, în special, prin analiza paradoxurilor postmodernismului românesc. Căci, dacă în Occident postmodernismul se instaurează prin platitudinea post-ideologică a sub-culturilor, în România fenomenul, aparent inexplicabil, îmbracă haina ideologică a avangardismului de refugiu în lupta împotriva comunismului autohton. Tocmai situarea de cealaltă parte a frontului, raportat la comunism, este paradoxală. Atât comunismul cât și optzecismul subminează naționalul: "Postmodernismul optzecist, dimpotrivă, s-a asociat cu tendințele neointernaționaliste și împotriva conștiinței

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sunt: Creștinismul unității divine în trinitatea Tată, Duhul Sfânt și Fiu. Păcat că în constituția Europeană nu s-a introdus creștinismul ca religie a UE, Transdisciplinaritatea lui Basarab Nicolescu, Logica tripolară a lui Ștefan Lupașcu, Împăcarea științei cu religia, Toleranța ideologică. Cartea se încheie cu analize concrete de literatură postmodernistă. Criticul îl situează pe Nichita Stănescu în "luminișul ființei." Teoria poetului despre imperfecțiunea cubului devenit frumos prin distrugerea unui unghi (Antimetafizica lecția despre cub) este clar postmodernistă. Volumul de versuri Călătorie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
tot aici, ca și poezia antinomică a lui Teleucă. Cartea Svetlanei Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, se situează și ea "în luminișul cristalului". Theodor Codreanu este convins că transmodernismul va marca un nou eon în istoria omenirii. Mie, toleranța asta ideologică mi se pare cam idealizată. Adevărat că istoria se petrece prin repetiție cu diferență. Avem cazul Renașterii care a urmat Evului Mediu. Neagu Djuvara consideră că Europa trăiește un nou Ev Mediu, datorită acceptării arabilor, negrilor, turcilor și asiaticilor între

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
chip de jurnal de creație), încheiat în acest prim op cu anul 1969. Două lucruri își cer remarcarea în acest demers: discursul frust al "cronicarului" (jurnalul nu este deghizat, machiat, rescris, ci își asumă tribulațiile timpului, inclusiv din retrospectivă, perspectivă ideologică) și numerotarea ("ca un fir al Ariadnei", mărturisește călătorul inițiatic), astfel încât paragrafele, de la cifra 1 la cifra 3.288, se constituie în veritabile chei de lectură într-o carte a aparentei discontinuități existențiale, culturale, meteorologice. Numere în labirint, tipărită la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
să ajungă să fie acceptat în presa literară a vremii. Romanul de debut Varvarienii, dar și alte scrieri trimise spre publicare răzbat cu greu prin cenzura ceaușistă și nu pot îmbrăca forma publicabilă decât periate serios de așa-numitul balast ideologic. Aflat în asemenea impas, scriitorul hușean nu ia calea disimulării prin parabolă, cum a procedat întreaga sa generație de prozatori, ci părăsește pur și simplu genul, dedicându-se aproape exclusiv criticii literare. Sub forma sa tăioasă și necruțătoare, romanul de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
în labirint ne oferă o imagine mai familiară și puternic personalizată a celui care a scris Eminescu Dialectica stilului, și-avem în față o creație care depune mărturii asupra unei epoci, din fericire apusă, ce prin cinismul și experimentele sale ideologice și-a pus amprenta pe o întreagă generație de scriitori. Acestea sunt și argumentele care ne fac să așteptăm cu nerăbdare și celelalte părți al lucrării. "Pro Saeculum", nr. 7, octombrie 2008 Mircea DINUTZ 14 Theodor Codreanu "Numere în labirint

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
îngrijită de Domnica Filimon Stoicescu, din 1967, a cărei prefață l-a "supărat" pe autorul Labirintului..., dar în anul următor același critic avea să publice un studiu amplu închinat criticului "Junimii", de data aceasta de pe alte poziții decât cele pur ideologice. Adeptul de altă dată a lui C. Dobrogeanu-Gherea se întoarce acum împotriva artei cu tendință și afirmă teoria estetică maioresciană. Valoarea operei criticilor este deseori contradictorie, o afirmație în măsură să-l așeze undeva în top, pe un oarecare critic

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
crede în comunism" iar scrisoarea "va fi condamnată să nu se tipărească niciodată" îl fac conștient de urmări: "mai bine m-ați împușca. N-am glumit deloc. Oare nu e de preferat moartea decât pierderea timpului cu ședințele și învățământul ideologic?" Din fericire, situația se petrecea într-o vreme când erau condamnate crimele comunismului, anterioare lui Ceaușescu iar foștii prigonitori, în frunte cu Drăghici și alții, erau scoși din cărți. De aceea poate conținutul scrisorii, dacă "andrisantul" n-o fi rupt

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
în scrisul atâtor altora. Nici urmă de aruncarea blamului deriziunii asupra a tot ce este românesc. Dimpotrivă, sunt subliniate lucruri și opere extrem de rezistente care, chiar dacă sunt bine știute, sunt maculate în ultimii ani de reprezentanții unei, sau unor linii ideologice și expediate la subsolul culturii sub pretextul demitizării. S-a procedat așa cu istoria noastră, în primii ani de după 1989, apoi s-a continuat cu literatura, știința, credința, în sfârșit cu mai tot ceea ce ne poate justifica dreptul de a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]