10,995 matches
-
totul e pe fondul psihic al jucătorilor. B.S.: Ieri ați avertizat că Dinamo a pedepsit orice echipă care a desconsiderat-o. S-a întâmplat acest lucru în această dimineață ? G.A.: E un lucru firesc, pe care nu l-am inventat noi acum, acela că în momentul în care nu-Ți apreciezi corect adversarul și nu-l tratezi cu maximă seriozitate, atitudinea aceasta se întoarce împotriva ta. Exact asta s-a întâmplat astăzi. B.S.: Eliodor Voica a pus egalul și pe seama
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
lasam după mine, dar cu ce?... N-aveam nici măcar un cuțitaș în buzunar... Dumnezeule, ce mă fac?... Altă minciună cu care să dreg minciuna dintăi, căci vorba ceea, cui pe cui se scoate, n-ar fi fost poate greu de inventat pentru un om mai purtat prin lume. Se zice că în împrejurările mari vin și ideile mari: că în măsura în care cresc primejdiile, cresc și puterile de luptă. Aceasta o fi poate adevărat pentru oameni copți, trecuți prin ispitele vieței; dar mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este rolul: natura nu Înzestrează pe nimeni cu ceva inutil ei Însăși. Ca orice ființă, omul ar fi fost supus reglării populației, În funcție de cantitatea de hrană pe care i-o putea oferi biocenoza, dacă n’ar fi apelat la rațiune, inventând tehnologia. Aceasta a rezolvat fiecare criză generată de capacitatea de Înmulțire, firesc superioară necesității supraviețuirii speciei, asigurând de fiecare dată și un surplus. Viața Însemnând energie și, prin forța lucrurilor, dispunând de acea unică și constantă sursă, Soarele, a rezultat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar un generator de curent electric; realizase sisteme filosofice, marile descoperiri geografice și chiar rachete și calea ferată, chiar dacă din lemn și chiar dacă undeva prin România. Ar fi urmat și emblema secolului XX: automobilul desigur, și acesta ar fi fost inventat, chiar dacă ar fi arătat altfel; argumente? Primul motor, cu aburi, a fost inventat În Alexandria anului 100 Î.e.n.; era o jucărie care totuși funcționa, și asta Într’o epocă În care cărbunii nu erau cunoscuți... Poate automobilul n’ar fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar rachete și calea ferată, chiar dacă din lemn și chiar dacă undeva prin România. Ar fi urmat și emblema secolului XX: automobilul desigur, și acesta ar fi fost inventat, chiar dacă ar fi arătat altfel; argumente? Primul motor, cu aburi, a fost inventat În Alexandria anului 100 Î.e.n.; era o jucărie care totuși funcționa, și asta Într’o epocă În care cărbunii nu erau cunoscuți... Poate automobilul n’ar fi ajuns un bun de larg consum. De altfel, nici eu n’am unul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
există aproape tot atâtea, adică 8 tone, de viețuitoare. Sunt heterotrofele, adică acele organisme nevoite să apeleze la energia fixată sub formă chimică de către plante și care posedă și ele arma chimică. Aș putea spune că, mai vechi fiind, au inventat-o. Pe lângă faptul că heterotrofele au dispus de mai mult timp pentru a-și perfecționa arma, ele au fost confruntate cu mai multe probleme decât plantele. În primul rând sursa lor de energie e limitată și la bunăvoința plantelor. Mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în abilitatea ei de a îndeplini sarcina pentru care a fost emisă. Eficiența este proba, este măsura sau criteriul adevărului. H. Bergson a reușit să surprindă sintetic și pregnant viciul fundamental al teoriei pragmatice cu privire la adevăr: pragmatismul nu descoperă, ci inventează adevărul. De aici și relativismul concepției pragmatice în domeniul teoriei cunoașterii. Pentru omul de știință, ca și pentru cele mai multe din orientările filosofice relevante, o idee este adevărată nu pentru că este utilă, ci este utilă întrucît este adevărată. Conceptul de experiență
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de echipă, entuziasm și simțul umanului (3, pp. 54-66). Revenind, peste puțini ani, asupra conceptului de educație permanentă, Gaston Berger făcea o nouă precizare: educația trebuie să fie permanentă pentru "ca în mintea tuturor să rămînă vii dorința de a inventa și posibilitatea de a descoperi" (3, p. 75). La începutul deceniului al șaptelea, conceptul de educație permanentă este tot mai mult pus în discuție pentru a i se preciza conținutul și implicațiile. O dezbatere pe această temă organizează UNESCO în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adevăr este asimilat spune Piaget în măsura în care a fost redescoperit sau reconstruit cu ajutorul unei activități; reconstruirea presupune elaborarea unor structuri operaționale, iar aceasta, la rîndul ei, implică o parte de invenție sau de reinvenție (3, p. 27). "A înțelege înseamnă a inventa ori a reconstrui prin reinventare" (6, p. 323). Călăuzită de teoria marelui psiholog, activitatea elevului, mai ales a aceluia între 7-8 și 11-12 ani, dobîndește un anumit sens: în procesul rezolvării problemelor, va efectua acțiunea corespunzătoare unui anumit gen de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dacice neprețuite, ba copii ale unor piese de aur topite de Carol I pentru obține metalul necesar a decora Peleșul, ba falsuri demonstandum est de-ale vreunui savant ca Hașdeu sau opera unui farseur cu o minte excepțională, capabilă să inventeze istorie și un alfabet sofisticat, ba poveri de prisos, care nu pot deveni nici măcar obiecte inventariate în muzeu, deși au fost descoperite pe la 1885 (chiar și fotografiile lor, datând din 1946, ar suscita interesul ca exponate de muzeu), ori „cronica
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Tot ce cuprinde această carte, nu a fost creat scriitoricește, nu a fost inventat, ci reprezintă situații, fapte și personaje absolute reale, preluate din trăiri nemijlocite. Citiți cu răbdare și atenție această carte și mă veți regăsi în fiecare pagină Constantin Brin Patriotismul nu e un păcat ci o binecuvântare Dacă porți în suflet
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de luptă împotriva voitorilor de bine este însă distrugerea lor mediatică. Există segmente de intreprinderi mediatice cumpărate de bogați interesați în păstrarea mocirlei și a apelor tulburi în care ei se pot îmbogăți în continuare nestingheriți și necontrolați, care dezinformează, inventează, răstălmăcesc, calomniază, discreditează și otrăvesc astfel mintea și sufletul milioanelor de ascultători sau privitori la emisiunle de televiziune. Slavă Domnului că nu sunt toți așa, din ce în ce mai mulți reporteri cinstiți aduc la lumină mari și incredibile adevăruri, riscând mari neplăceri personale
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
echivalent ca valoare. Dacă de pildă eu produc sparanghel și vreau să procur o cămașă, este greu să găsesc pe cineva care având o cămașă, să dorescă să mi-o dea în schimbul sparanghelului meu. Astfel, din această necesitate, a fost inventat banul, ca valoare de schimb general valabilă pentru piața în care vrem să negustorim. Când ai bani, poți obține orice (aproape orice), dar ca să îi ai, trebuie cumva să prestezi o muncă, un serviciu, a cărei valoare să se regăsească
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
anumite mecanisme, corespondențe, să deconspiri. Și să faci oamenii să râdă. Asta e, în definitiv, cel mai greu. Mulți mă întrebau, colegii mei de pildă, de unde scot tot ceea ce scriu. Nu scot, reproduc pur și simplu, nu am nimic de inventat. Și când oamenii se recunosc acolo în text, îi apucă râsul. Chiar și când citesc un text științific, io nu mai pot de râs dacă îmi place cu adevărat ceea ce văd. Și la filmele de un realism crud, habotnic, râd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să audă vocile astea. Îmi zicea cineva că, dacă s-ar duce în Tibet și ar sta în căldura aia, cu capul în soare ore în șir, ar avea și el parte de vedenii și, cu puțin noroc, poate ar inventa chiar o religie. Dar dacă la toți oamenii ăștia erau fabulații, la mine erau niște halucinații extrem de reale. Halucinații realiste. Cine-a mai pomenit? Oricum trebuie să vă spun că sunt o ființă oximoronică. Să te izolezi în tăcere. Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avem o limbă mai inteligentă decât populația. Întrebarea rămâne, pot fi folosiți asemenea oameni în niște proiecte de anvergură? Sau ei se vor mulțumi doar cu lucruri mărunte, cu nimicarnițe. Despre conceptul de „micuțism“ ar mai trebui vorbit aici. Concept inventat de niște autori români pentru a explica viziunea despre lume și viață a unor marginali, a unor indivizi mărunți, care văd toată istoria prin prisma microculturii lor. Istoria nu se împarte în înainte și după revoluție, ci în înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mine mă interesează hanoracele bărbătești din catifea reiată! Era jignitor, cinic. Mai bine mă înjura - m-am fi simțit mult mai în largul meu. Era stilul lui să abată discuția, pentru că multe dintre cărțile despre care vorbea nu le citise. Inventa un pretext, acrobații intelectuale, o acroșă pe marginea căreia broda o pseudocronică. Nu inventase chiar, ca alți critici, cronica de copertă, dar nici departe nu era. Iar divaghez, dar apropo de critică și de cronică de copertă, trebuie să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
înjura - m-am fi simțit mult mai în largul meu. Era stilul lui să abată discuția, pentru că multe dintre cărțile despre care vorbea nu le citise. Inventa un pretext, acrobații intelectuale, o acroșă pe marginea căreia broda o pseudocronică. Nu inventase chiar, ca alți critici, cronica de copertă, dar nici departe nu era. Iar divaghez, dar apropo de critică și de cronică de copertă, trebuie să vă povestesc ce am pățit cu Tiffany Reynaud. Mă rog Tiffany Reynaud nu există. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lasă paf. Admite, cu alte cuvinte, că el și colegii lui de generație au devenit intelectuali pentru că n-au avut încotro. Pierdeau vremea cu marea literatură din pură plictiseală. Ca să-și omoare timpul, citeau și scriau despre literatură. Nu se inventase Liga Campionilor în anii ’80. Așa că el, intelectualul, reușea aici performanța de a pune literatura pe același plan cu tricotatul. Ea devine o ocupație de toată mâna. Ai de ales între a juca o partidă de table și a-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care se mai afla și omul respectiv e pentru el o performanță. Suflet de slugă, în fond. „Șefu’, vedeți că aveți o scamă...”. Țucălarul are întotdeauna un șef. Iar dacă nu are - are nevoie. Și-l caută. Sau și-l inventează. Și, desigur, țucălarul nu a apucat să-și împlinească destinul, pentru că i s-au pus bețe-n roate, a căzut victimă iudeo-masoneriei sau altei grupări oculte care nu apreciază adevăratele valori. Mai e de remarcat la un țucălar voluptatea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tare. E un erou local. La 1,80 și cel puțin 120 de kile, nu s-ar zice că e un sfrijit, așa că performanțele sale sunt plauzibile, cu atât mai mult cu cât capacitatea sa de a inova, de a inventa e destul de redusă. Țin minte că s-a ridicat odată, la o oră, o tipă care stătea exact în fața lui Mirel. „Tovarășa, elevul Purcaru Emil a zis «pula»“ „Da, Mirel, s-a răstit profa, ce e aia «pula»? Poate ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
86. Gânduri stresante, apăsătoare. O să povestești până pe la 30-40 de ani, o să ai o preocupare, dar după aceea? Vei povesti cum ți-ai povestit copilăria. Și apoi? Să-ți scrii viața pentru că nu mai ai cum s-o trăiești. Să inventezi. De-aia m-au enervat și deprimat totodată scriitorii care fabulează. Înseamnă că n-au ce povesti, n-au trăit nimic. Scriam și descopeream ce bine mă pricepeam la oameni. Și nu înțelegeam de unde poate veni priceperea asta, ținând cont
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gură de apă de la cișmea și-l aleargă pe celălalt să-l stropească. Fug și nu-i mai vedem. Porumbeii nu mai vin. Doar ciorile, cum vă spuneam. Porumbeii am putea să spunem că sunt doar o scuză care se inventează pentru ca bărbații să aibă prilej de șprițane. Și de table. Și să scape de neveste. De gura lor. Ei așteaptă porumbeii. Au o misiune. Porumbeii nici n-or fi bănuind cât sunt de băgați în seamă. De ce împăratul nostru s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și se așeza între noi să comenteze. „Verde, că vine Dumitru Graur!“, spunea - și se făcea vid în jurul lui. Și dădea din clanță ceva de speriat. Se oprea uneori și meciul. Râdeau ăia care jucau de drăciile pe care le inventa Rățoiu de se țineau cu mâinile de burtă. N-a ajuns, din păcate, scriitor, nimic. Habar n-am ce face acum. Avea verb, vervă, ironie, simțul cuvântului. Putea ajunge un ironist celebru. Îi bubuia mintea. Ne punea porecle. Și porecla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iarăși ce-am fost, cum suna sloganul unuia dintre puținele ziare pe care le citeau ei alături de Dracula și Fenomene... Întâmplarea făcea că un coleg al meu de la facultate lucrase la revista aceea și avea groaznice mustrări de conștiință, pentru că inventa tot felul de drăcii despre femei măritate cu extratereștri și exorcizări eficiente pe care oamenii le luau de bune. Și de aici încurcături în lanț. Oameni care trăiau urât, foarte urât, ăsta e cuvântul, chiar dacă îmi vine greu să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]