9,213 matches
-
masivă conduce spre așa-numita ironie crasă, spre deosebire de ironia superioară, al cărei grad de semnalizare este aproape nul. În sfârșit, utilă în încercarea de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul Invariant și variante, în cazul ironiei vorbitorul mai degrabă menționează enunțul decât îl folosește în scopul comunicării, astfel încât se consideră că această modalitate a comicului derivă dintr-o deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se consideră că această modalitate a comicului derivă dintr-o deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea către sine a ceea ce se reproșează adversarului, anateza
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea către sine a ceea ce se reproșează adversarului, anateza (răsturnarea totală absolută a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea către sine a ceea ce se reproșează adversarului, anateza (răsturnarea totală absolută a unui etalon curent de morală și logică), antiparastaza (argumentația contra obiecțiilor față de negativul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin elogiul acestuia), paradiastola (amestecul de afirmații pozitive și negative despre pozitiv și negativ), diasirmul (retorica afirmației sinuoase între pozitiv și negativ în raport cu obiectul vizat), paramologia (afirmația-momeală, de introducere a unui raționament), chiasmul etc.139 Întrucât prin astfel de procedee, ironia vizează, de regulă, ridiculizarea unui obiect sau a unei situații aparent elogiate, sunt dificil de ignorat imixtiunile și complicitățile între aceasta și celelalte moduri ale comicului. Așa se explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unui obiect sau a unei situații aparent elogiate, sunt dificil de ignorat imixtiunile și complicitățile între aceasta și celelalte moduri ale comicului. Așa se explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei situații aparent elogiate, sunt dificil de ignorat imixtiunile și complicitățile între aceasta și celelalte moduri ale comicului. Așa se explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și complicitățile între aceasta și celelalte moduri ale comicului. Așa se explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul, postmodernismul), fiind legată de starea de dezamăgire cauzată de prăbușirea sau pulverizarea idealurilor și, pe de altă parte, condiționarea dispoziției
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vitale 143 care permite expansiunile gândirii libere. Din acest punct de vedere istoria înregistrează generații de ironiști, stimulați de atmosfera de liberă conversație (ca în Atena lui Pericle, Secolul Luminilor, romantismul, epoca modernă) alternând cu generații foarte serioase, pentru care ironia este considerată "un lux". Profetică, în acest sens pare observația lui Caragiale dintr-o scrisoare trimisă lui Th. Missir: " începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai sluji de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
râsul și gluma nu ne vor mai sluji de mângâiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul"144. 3.7. Sub semnul ironiei Despre semnificația și rolul ironiei în creația și în comportamentul lui Caragiale s-au pronunțat în studii aproape exhaustive numeroși cercetători. Magistrală, între multe exemple, rămâne analiza lui Șerban Cioculescu, Ironia în opera lui Caragiale 145, inclusă în Caragialiana sa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vor mai sluji de mângâiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul"144. 3.7. Sub semnul ironiei Despre semnificația și rolul ironiei în creația și în comportamentul lui Caragiale s-au pronunțat în studii aproape exhaustive numeroși cercetători. Magistrală, între multe exemple, rămâne analiza lui Șerban Cioculescu, Ironia în opera lui Caragiale 145, inclusă în Caragialiana sa, completată lăudabil cu cea a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi am râs destul"144. 3.7. Sub semnul ironiei Despre semnificația și rolul ironiei în creația și în comportamentul lui Caragiale s-au pronunțat în studii aproape exhaustive numeroși cercetători. Magistrală, între multe exemple, rămâne analiza lui Șerban Cioculescu, Ironia în opera lui Caragiale 145, inclusă în Caragialiana sa, completată lăudabil cu cea a lui V. Fanache din capitolele Viața ca Mare Comèdie și Conformismul ironic, din cea de-a doua ediție augmentată a studiului amplu Caragiale 146. Avantajați prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
studiului amplu Caragiale 146. Avantajați prin acest enorm sprijin exegetic, nu ne rămâne decât să ținem cont și de considerațiile de natură teoretică amintite în prima parte a acestui subcapitol și să punctăm câteva dintre reperele importante ale paradigmei corespunzatoare ironiei caragialiene, pentru a le putea recunoaște în eventualele reconfigurări din literatura postcaragialiană. Trebuie mai intâi să localizăm domeniul temporal și implicațiile ironiei caragialiene. Dacă zeflemeaua este procedeul predilect din scrierile jurnalistice ale primei perioade de creație 147, în schimb "coordonata
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teoretică amintite în prima parte a acestui subcapitol și să punctăm câteva dintre reperele importante ale paradigmei corespunzatoare ironiei caragialiene, pentru a le putea recunoaște în eventualele reconfigurări din literatura postcaragialiană. Trebuie mai intâi să localizăm domeniul temporal și implicațiile ironiei caragialiene. Dacă zeflemeaua este procedeul predilect din scrierile jurnalistice ale primei perioade de creație 147, în schimb "coordonata esențială a comicului caragialian"148 în paginile maturității artistice devine ironia, înțeleasă nu doar ca procedeu retoric, ci și ca mod de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatura postcaragialiană. Trebuie mai intâi să localizăm domeniul temporal și implicațiile ironiei caragialiene. Dacă zeflemeaua este procedeul predilect din scrierile jurnalistice ale primei perioade de creație 147, în schimb "coordonata esențială a comicului caragialian"148 în paginile maturității artistice devine ironia, înțeleasă nu doar ca procedeu retoric, ci și ca mod de contemplare a existenței, ca viziune estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la început suntem invitați să remarcăm neutralitatea tonului: "Observați bine că narez
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne plimbi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]