9,120 matches
-
face ca ceva sau cineva să pară mai puternic, slab său real decât este. Minciunile glumețe sunt făcute pentru amuzament și formulate într-un mod pe care să îl înțeleagă toți participanții conversației sau spectatorii, telespectatorii etc... un exemplu este ironia sau tachinarea. Minciunile pentru copii, sunt în general mediocre, în care deseori se utilizează eufemisme, pentru a fi mai ușor pentru adulți să abordeze un subiect cu un copil. printre cele mai cunoscute exemple este cel al berzei „"copiii ajung
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
în vedere o lecție oferită de nu știu care neoromantic, sau chiar de Chagall? Oricum, prezența apariție aduce (și readuce) fragmente din confesiunea unui autor înclinat spre filozofare, cu mijloacele caracteristice lirismului, uneori augmentate și susținute cu note proprii; un singur exemplu: ironia și autoironia, chiar dirijate până la sarcasm, continuă să păstreze un anumit rafinament (și nu doar la nivelul obișnuit, al limbajului care „evita” să producă disfuncții în plan ideatic)... Ce ar trebui să se mai știe? Leo Butnaru mizează nu numai
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
o carte construită atent, încadrată între o prefață ("Cu mâna pe umărul colegului") și o postfața ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând nu doar la o
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
și l-a asumat, explicabil, generația tânără. Cultivat, mobil, dezinvolt, poetul pune accentul pe latura intelectuală a creației, degajând posibilitățile sale mediate, combinatoaria să evaluată „la rece”, însă nu în direcția unui livresc uscat, ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curând spontană, umorala, ironia e o irealizare „tendențioasa”, elaborată cu bună știință, dispunând de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
degajând posibilitățile sale mediate, combinatoaria să evaluată „la rece”, însă nu în direcția unui livresc uscat, ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curând spontană, umorala, ironia e o irealizare „tendențioasa”, elaborată cu bună știință, dispunând de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun, a aerisi limbajul, a reforma viziunea poetica. Sunt mijloace de „ardere a etapelor”, autorul se simte liber a
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
află implantat. Aceasta e prizata în fondul sau, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultiva protestul vehement, revoltă pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului... Că pentru a-și onora ironia de care uzează, poetul nu pregeta a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de a se situa pe treaptă situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
de sine, dar iubitor de prietenie. Trăiește totul cu intensitate, încât ai crede că până și supărarea îi face plăcere. Toate aceste însușiri și defecte fac din Leo Butnaru un poet veritabil, ce îmbină, în proporții care dau verbului prospețime, ironia cu liricul, lucidul cu dramaticul. „Gladiatorul” de Leo își deschide sufletul, în speță cartea, " Cu mâna pe umărul colegului", întovărășindu-se către mereu un alt liman, acel al Iluziei necesare. Prețuiesc mult rafinamentul acestui artist care pipăie, în tranșă, farmecul
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
briciul național) sau "la raccourcisseuse" (cea ce scurtează). Maximilien Robespierre, unul din simbolurile Revoluției franceze, membru al Comitetului Salvării Publice este inspiratorul perioadei terorii, care a dus la ghilotină mulți reprezentanti de frunte ai revoluției, și, ca o culme a ironiei, inclusiv pe el însuși.
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
Gioacchino Rossini adica Giovacchino Antonio Rossini a fost unul dintre cei mai aclamați și mai populari compozitori, bucurându-se de o faimă rar întâlnită, în timpul vieții sale. Aceasta se datorează frumuseții melodiilor, strălucitoarelor și optimistelor arii, pline de vervă și ironie, care se află din abundență în creația sa. Întrucât tatăl său cânta mereu în fanfara municipală, micul Gioacchino a fost antrenat de la o vârsta fragedă în aceasta. Cât despre mama sa, el însuși spunea mai târziu că nu cunoștea notele
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
privințe fiind o parodie a scrierilor cu aceeași temă ale lui Ovidiu. Oferă sfaturi minuțioase pentru îndrăgostiți. Originalul s-a scris în limba latină. Este considerată o lucrare de sinteză, care reflectă concepția despre lume a unei epoci. Cu o ironie estompată, Capellanus anumeră regulile dragostei cavalerești ca încununare și încheiere a unei povești fermecătoare. Povestea sună în felul următor: un viteaz britanic, călărind prin codrul regelui Arthur, se întâlnește cu o fată minunată, care-i spune că fără ajutorul ei
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
o "Istorie a școalelor" în 4 volume (1892 - 1901), a abordat majoritatea genurilor și speciilor literare. În calitate de om politic, a fost deputat și senator de Covurlui și de Galați din 1867. a avut câteva variante de nume: Mihai Eminescu, cu ironie, spunea despre el că are „șapte nume”. În anul 1844 este înscris la Academia Mihăileană cu numele "Vasile Alesandrescu", după prenumele tatălui (Alexandru Popovici), va semna apoi și "Alessandrescu" sau "Alexandrescu", dar a folosit cu diferite ocazii și numele patern
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
este un autor care compune versuri. Prin secolul XVIII și secolul XIX denumirea de „poet” în teritoriile locuite de germani era privită cu ironie. Adesea , termenul era identificat cu „amant” care recită versuri sub fereastra iubitei. Astfel, în germană poetul serios este denumit „dichter”, fiind apreciat ca orice autor de operă literară de altă natură. Din punct de vedere etimologic „poet” provine din limba
Poet () [Corola-website/Science/307764_a_309093]
-
fi încercat o rezistență. Cele 36.000 de voturi cu care ei au trimis pe Stere în Parlament sunt dovada unei conștiințe cetățenești care face cinste Basarabiei. Impresionantă manifestație, dar incapabilă să apere de prigoană pe doctrinarul țărănismului integral. Culmea ironiei o constituie faptul că tocmai partidul național-țărănesc, la ale cărui întemeiere, organizare și expansiune Stere a avut un rol covârșitor, găsește cu cale să-i dea lovitura de grație. O sumedenie de oameni care n-au avut nimic cu țărănimea
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
Mircea Cărtărescu creează o poezie postmodernă, care se înscrie în concepția exprimată de Umberto Eco și anume că trecutul ne condiționează, ne apasă umerii, ne șantajează și de aceea acesta trebuie revizuit cu ironie, cu candoare. Referindu-se la propia poezie, Cărtărescu mărturisea: Ce simt, ce văd, ce gândesc în împrejurările obișnuite ale vieții mele de om obișnuit formează conținutul poeziei, care devine preponderent ca importanță față de formă. face parte din volumul de debut
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
de lucrul pe ogor, ci mai ales de noutățile culturale sau cele legate de civilizație. Astfel, începutul poeziei se referă la electrificarea țării, acțiunea cu care comuniștii s-au lăudat multă vreme și la care eul liric se referă cu ironie. Țăranul a putul astfel să ia cunoștință despre evenimentele petrecute în alte țări, cum ar fi războiul civil din Cipru și Liban și chiar să ia atitudine față de această situație, să comenteze și să se indigneze în mijlocul ogorului său. Interesat
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
civilizație, iar persoana a II-a împreună cu imperativul verbului dați creează impresia că se muncește, sugerându-se chiar o responsabilitate pentru muncă: „dați-i zor cu porumbul”. Ultimele versuri introduc persoana I singular, eul liric fiind cuprins de o amară ironie față de sfârșitul vieții, parodiat ca un joc preluat din altă parte. Este alcătuit din cuvinte și expresii populare, vocabularul fiind prozaic, preluat din cotidian. LITERATURA ROMÂNĂ Proza Poezia Dramaturgia, Editura BADEA & PROFESSIONAL CONSULTING, București, 2004
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
zi nefasta: se știe prea bine cât de iubita fusese Diana de către englezi. Probabil că într-un context normal, articolul lui Fanny Tarrant ar fi fost doar un motiv de discuție la o ceașcă de ceai. Moartea subita și, culmea ironiei, datorită tocmai jurnaliștilor de scandal, poate însă însemna punctul terminus al carierei lui Fanny. Piesă se termină însă fără a dezvălui urmările articolului despre Diana asupra carierei jurnalistei.
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
Poezia de Marin Sorescu face parte din volumul Tușiți, publicat în 1970 și constituie o artă poetică ilustrativă pentru concepția despre lumea superficială și limitată, realizată sub formă de lirism obiectiv, cu ironia fermecătoare specifică scrierilor lui. Deși în plină perioadă a neomodernismului, poezia păstrează fondul tradițional al liricii, învelit într-o formă limpede și încântătoare, în care versul este scuturat de toate podoabele și descrețește fruntea (Eugen Simion). Este o metaforă a
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
direcție dată. Nota ironică specifică lui Marin Sorescu este evidentă în distihul următor, deoarece el afirmă că poți citi cu succes, folosind acest instrument, O mulțime de opere. În strofa a treia, printr-o adresare directă, eul liric oferă cu ironie instrucțiunile de folosire a echerului în citirea operei literare. Dacă așezi frumos echerul Pe prima pagină și citești numai ceea ce scapă În afara liniilor lui/ De lemn, pierzi tocmai esența ideatică, deoarece este imposibil să potrivești locul exact care să delimiteze
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
se umflă/ Ca niște broaște, pericolul fiind acela că se diminuează astfel și sensul celor ascunse. Jumătatea de verb care mai rămâne Te face să urli și să regreți sfâșietor că nu poți citi acțiunea tuturor romanelor/ Din viitorul deceniu. Ironia eului liric devine acidă în distihul următor, când acțiunea echerului se extinde și în viața de toate zilele. În strofa a șasea, echerul nu mai este un instrument privit cu amuzament, ci un simbol al spiritului limitat al oamenilor, care
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
devin exagerat de mari, iar eul liric atrage atenția, cu sarcasm, că ele ar trebui reduse, restrânse la banal, de aceea vorbele trebuie ascultate cu echerul și spectacolul vieții trebuie privit cu același instrument care limitează percepția. Ullima strofă amplifică ironia ascuțită a eului liric care îndeamnă oamenii să nu se aventureze într-o dragoste adevărată fără să aibă un echer la butonieră. Ultimele versuri evidențiază un sarcasm amar al eului poetic, prin care se adâncește incompatibilitatea dintre instrumentul matematic, ce
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
scrie și opere satirice împotriva dramaturgului Juan Ruiz de Alarcón (ironizându-l, culmea, pentru defectele sale fizice) sau a lui Juan Pérez de Montalbán, fiul unui librar cu care Quevedo a avut unele dispute. Cu toate acestea, ținta predilectă a ironiilor lui Quevedo a fost Luis de Góngora (considerat celălalt mare poet al Barocului spaniol și rivalul lui Quevedo), pe care l-a acuzat de a fi un „preot nedemn”, „homosexual”, „scriitor murdar si obscur”, „dependent de jocurile de noroc” sau
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Ostașului Necunoscut este în prezent clasat ca monument istoric de importanța A, Cod LMI: B-IV-m-A-20105. "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cum se numea monumentul la inaugurare, a fost construit în cinstea militanților revoluționari socialiști. Ironia sorții face ca, pentru a se putea încadra în termenul de predare foarte scurt, arhitecții s-au "inspirat" în proporție de 99% tocmai din proiectul lui Samurcaș, supervizat de Antonescu. Monumentul, conceput ca o necropolă, este format dintr-o bază
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
de altfel, Bucureștiul anilor '80 surprins, în ebuliție, de privirea directorului de imagine Marian Stanciu. Pe lângă bibiluri comice în loc de gag, burlescul scăpat din hățuri al „avocatului” Saizescu și stridențele Dragăi în rol de soacră aprigă sunt, din fericire, dominate de ironia fină a lui Catrinel Dumitrescu. Secv. rapel: nunta în toiul căreia, înainte de a răspunde afirmativ, șoferul întreabă mireasa printre dinți: „Ai adus banii?”. Marele succes comercial, datorită și sugestiilor erotice neobișnuite despre „noaptea nunții”, pe muchie de cuțit, a produs
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
hotărârea definitivă printr-un recurs în anulare, o cale excepțional de atac, absolut inaplicabila în acest caz. Totuși, recursul în anulare este admis. În timpul procesului Ioan Totu a avut câteva luări de poziție dure la adresa noii puteri. A se remarcă ironia fină și verticalitatea opiniilor, chiar și în condițiile dificile în care se află: „De asemenea, în aceeași hotărâre (a primei instanțe, n.n.), a spus Ioan Totu, se motivează pedeapsă stabilită pentru că am manifestat 'asperități de limbaj'. Cine recepționează o asemenea
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]