12,849 matches
-
n-a creat oameni cu coroană sau oameni în uniformă. A creat oameni și-atât. Pământul aparține păsărilor și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
le este încredințată supraviețuirea lumii. Nu încetezi să blestemi și situația ta se agravează, o să sfârșești în flăcări. Vei implora ajutor și nu vei putea să-l capeți, căci stărui în comportamentul tău nerușinat, lipsit de respect. Dumnezeu să vă lumineze sufletele, dacă încă aveți un suflet. Celulele în care a fost aruncat păreau a fi mațele unei nopți pierdute în univers. Tommaso își petrecea timpul dialogând cu propriul eu pentru a nu leșina sau a deveni cât era de mare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu spune nimănui ce-ai auzit de la noi. Au ajuns din câteva salturi la locul cu pricina; carcasa vacii era aproape întreagă. Era un damf acru, două pisici o zbughiră și un nor de muște șuieră luându-și zborul. Luna lumina capul vacii care, de-o parte și de alta a gurii, avea sânge închegat și un ochi zdrobit din care încă se scurgeau câteva picături de lichid gelatinos. Era un spectacol înfiorător și Giandomenico n-ar fi vrut să mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Că tot veni vorba, n-ai o țigare ? — Nu prea fumez. Mai bine dau pe mâncare. Șofronică se apropie, cu mers legănat, scoțând din buzunarul șorțului pătat cu grăsime un pachet de țigări. — Suntem firmă serioasă... — Pace ție, cititorule, se lumină Fandarac, alegând o țigară mai dinspre mijlocul pachetului. Auzi, da’ la ce școală ai învățat cititul pe buze ? Că la școala la care am fost noi, cumătrul și cu mine, parcă se citea din cărți... — Școala vieții, cumetre, se făli
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care coborau arzând, epitaful brodat cu aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu se mai ascundea îndărătul zidurilor castelului, ci venea de pretutindeni. Petrache nu observă, pe locul unde arseseră crengile uscate, că ele se reaprinseseră. Se trezi, într-un târziu, în fața porților. Erau întredeschise, așa cum le lăsase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Abia când văzu cerul înnegurat și simți picăturile își dădu seama cât de mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o firmă mică, din sticlă, ce, probabil, era luminată noaptea, o firmă ca oricare alta, de băcănie sau de patiserie. Rada cotrobăi în poșetă după cheia de la mașină și tresări când dădu peste medalion. Porni motorul, se gândi câteva clipe, apoi își încrucișă brațele pe volan, își lăsă fruntea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și-l desfăcu. Din el se revărsară câteva vechituri alese cu grijă, râșnițe de cafea din alamă, fiare de călcat cu jăratec, un ceainic din cupru. — Ceva argintărie n-ai ? se interesă Calu, răscolind cu copita prin gura sacului. Apoi, luminat de-o idee : Da’ ceva verighete prin buzunare... ? Cum era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu se aștepta la altceva, așa că făcu un semn scurt și Faraon se apropie, rânjind. Pârnaie îl săgetă cu privirea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-o tăiem de- aici, cât mai e timp. Am dat de belea, ăștia or fi de- ăia care caută morți, să-i vândă la disecție... Fără să-i dea vreo atenție, Isaia trecu în revistă povârnișul, atât cât îl luminau pâlpâielile focului. Bunelu îl urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dai lozuri necâștigătoare ! — Eu nu vreau să-ți dau nimic... Dumneata ți le alegi singur, cu ochii închiși sau deschiși. — Ba nu aleg nimica... Nu sunt fraier. V-ați privatizat ? — E un fel de locație de gestiune... — De-aia, se lumină bătrânul. Mă miram eu să facă statul una ca asta... Auzi, da’ ăia de pe tejghea nu sunt banii mei ? — Ba da. Dumneata mi i-ai dat... — Eu ? De ce să-ți fi dat banii mei ? — Ca să-i număr... — Și i-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe oală, ca Taras Bulba. Deși mustățile îi atârnau, colțurile gurii îi erau ridicate într-un fel de zâmbet fără sfârșit. Deși zâmbea mereu, fața îi era întruna tristă. Deși ochii îi erau mereu triști, erau de o albăstrime care lumina chiar și pe întuneric. Deși ochii îi erau albaștri și luminoși, privirile păreau întunecate sub sprâncenele negre și groase. Deși sprâncenele și șuvițele încă negre din barbă și păr, amestecate cu altele albe ca neaua, arătau că e departe de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care să merite furat. Condiția libertății absolute. Ba nu, uite niște votcă pe un fund de sticlă. Măsură din cinci pași garsoniera și se aplecă pe fereastră. Întunericul creștea, parcă, din smârcurile de pe stradă, becurile chioare abia dacă izbuteau să lumineze ferestrele, cum nu sufla nici vântul, întunericul și lumina se țineau deoparte, fiecare cu un sentiment de nemulțumire. Aici era cartierul Bahne, nu se știe cine și de ce îi dăduse numele ăsta. Blocurile nu erau prea înalte și nu existau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căci nimeni nu se poate jertfi decât pe sine. Își privi mâna întinsă ca pe o tipsie și nu văzu nimic pe ea. Doar liniile vieții din palmă, dar asta nu făcea tipsia să pară mai puțin goală. Biserica era luminată, dar de o altfel de lumină, căci, atunci când ieși, soarele i se păru neobișnuit, nu mai puternic, dar altfel. Un om trebăluia pe o palmă de pământ, lângă braz dele cu flori. Se apropie și îl privi. Omul fixa un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în care se aflau îl sperie. Strânse piatra la piept, cu un aer pierdut, de parcă i s-ar fi cerut inima din piept. Maca nu insistă, găsi o bordură desprinsă și, cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât cuvintele de adineaori. — Cât e ceasul ? întrebă, după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceva mai mult. Pe mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se lumină. Își trecu degetele rariță prin barbă, apoi pocni din palme cu mulțumire. — Așa, fiule, acuma mai vii de-acasă. Mai că-mi vine să te afurisesc, de drag ce-mi ești, bată-te ăia trei sute optșpe sfinți ! Bătu-te-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
genunchi vibrația roților. Ceilalți doi se apropiaseră, privindu-l. Făcu doi-trei pași în lateral, apoi porni înainte. În mers, își descheie paltonul și-și îndesă punga de plastic la piept. Nu era nimeni pe stradă. Casele aveau curți, ferestrele erau luminate, dar îndărătul lor nu se zărea nimic. Bătrânul mai încercă, printr-o mișcare bruscă, să se întoarcă, ieșind dintre ei, și să traverseze spre poarta casei lui. Maca îi tăie calea cu motocicleta. — O să vă dau pe mâna Poliției, murmură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
legau timpanele, ca să împiedice gândurile. Bătrânul, fără să vadă dincolo de silueta hirsută a lui Maca, auzea vuietul surd al umbrelor care se înmulțeau, ivindu-se de după granițe, ziduri, porți zăbrelite, garduri de sârmă ghimpată sau valuri de pământ. Și luna lumina diferit. Unele umbre întunecate veneau de acolo de unde trupul și umbra sunt totuna, având culoarea sângelui închegat și a rădăcinilor uscate. Altele aveau sclipirile argintii ale țevilor de pușcă purtate pe cărările munților. Unele erau brăzdate de hainele vărgate ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
semn către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-l aruncă pe jos, bărbatul se aplecă, îndeajuns ca să se poată strecura pe lângă el. Până la etajul al doilea, toate ferestrele blocului erau luminate. Vacarmul vocilor se auzea din stradă. Cineva tot agita perdelele de la fereastra bătrânului, apoi geamurile se deschiseră larg. Maca sărea pe loc, chiuind și agitând, deasupra capului, jucăria de plastic. La fiecare salt, strângea pumnul și rața scotea un sunet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se topească. El blestema și idolii se scurgeau ca o lavă. În depărtare se auziră sirenele pompierilor. Nu-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ea se întoarse și zâmbi iarăși. Își puse mâna într-a lui, dar nu ca să plece împreună, ci ca un fel de rămas-bun. — Îmi place foarte mult Magdalena, spuse. Sună frumos... — Am știut eu că o să ți se potrivească, se lumină Tili. Mai vorbim despre asta... Dacă o să am o fată, am să-i pun numele ăsta... Magdalena. Am să te chem s-o vezi, să fii pregătit cu bănuțul de argint pentru cristelniță. Ieși, săltând pe vârfuri. Maestrul păpușilor rămase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca fulgerul și Ava Pamvo și Silvan și Sisoe<footnote Ibidem, p. 193. footnote>. Într-una din omiliile sale, Sfântul Grigorie de Nazianz vorbește despre comuniunea cu ființa divină, făcând referire la cele trei lumini dintre care prima este Dumnezeu Lumina cea mai înaltă, inefabilă, a doua îngerii, o anumită revărsare sau comuniune cu prima Lumină, iar o a treia lumină, omul, numit și lumină deoarece spiritul său este iluminat de Lumina primordială care este Dumnezeu<footnote Sf. Grigorie de Nazianz
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
și împărțită fără împărțire între persoane Tatăl e lumină, Fiul e lumină, Duhul e lumină. Cei trei sunt o lumină unică, simplă, necompusă, netemporală Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină și ce ne vine din lumină: lumină e viața, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor, lumină este Hristos, Mântuitorul și Împăratul lumii; lumină pâinea trupului Său neprihănit, lumină potirul preacinstitului Său sânge, lumină învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină e Domnul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
fără împărțire între persoane Tatăl e lumină, Fiul e lumină, Duhul e lumină. Cei trei sunt o lumină unică, simplă, necompusă, netemporală Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină și ce ne vine din lumină: lumină e viața, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor, lumină este Hristos, Mântuitorul și Împăratul lumii; lumină pâinea trupului Său neprihănit, lumină potirul preacinstitului Său sânge, lumină învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină e Domnul, glasul Său
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
trei sunt o lumină unică, simplă, necompusă, netemporală Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină și ce ne vine din lumină: lumină e viața, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor, lumină este Hristos, Mântuitorul și Împăratul lumii; lumină pâinea trupului Său neprihănit, lumină potirul preacinstitului Său sânge, lumină învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină e Domnul, glasul Său, ca lumină din lumină. Ele sunt lumină, dar în același timp rămân ceea ce sunt
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
simplă, necompusă, netemporală Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină și ce ne vine din lumină: lumină e viața, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor, lumină este Hristos, Mântuitorul și Împăratul lumii; lumină pâinea trupului Său neprihănit, lumină potirul preacinstitului Său sânge, lumină învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină e Domnul, glasul Său, ca lumină din lumină. Ele sunt lumină, dar în același timp rămân ceea ce sunt. Toate ale lui Hristos sunt
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
vine de la Dumnezeu este lumină și ce ne vine din lumină: lumină e viața, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor, lumină este Hristos, Mântuitorul și Împăratul lumii; lumină pâinea trupului Său neprihănit, lumină potirul preacinstitului Său sânge, lumină învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină e Domnul, glasul Său, ca lumină din lumină. Ele sunt lumină, dar în același timp rămân ceea ce sunt. Toate ale lui Hristos sunt lumină, și toate cele din jurul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]