8,976 matches
-
roșul și albastrul. Tradiția istorică susține că ele au fost confirmate și recomandate ca obligatorii prin „Regulamentul organic” (1831-1832). Drapelul din 1834-1849 al batalionului de infanterie al armatei moldovenești avea forma unui pătrat cu latura de 1,44 m, din mătase dublă bicoloră, având culorile dispuse în așa fel, încât pe fondul general albastru culoarea roșie formează în cele patru colțuri câte un pătrat cu latura de 0,4 m. Pe o față, pe fondul albastru din centrul pânzei, se află
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Bistrița, 1994). În 2008, e nominalizată la cea de a XVI-a ediție a "Festival di Poesia Erotica Baffo", de la Veneția, președinte Albert Gardin. La Bacău, a frecventat, de-a lungul anilor, cenaclurile "George Bacovia" (al revistei "Ateneu"), "Eșarfe de mătase" (haiku - cenaclu pe care l-a înființat împreună cu dr. Dumitru Radu, în 1990), "Boema" (cenaclu pe care l-a înființat alături de jurnalistul și scriitorul Claudiu Târziu, în 1993) și "Avangarda XXI". A debutat în volum în anul 1996, cu "Somnul
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
bisericii, care reprezenta o urmă a picturii exterioare. El a dispus copierea întregii picturi. Printre odoarele Bisericii Coșula care se mai păstrează și astăzi menționăm o "Cruce de metal", în stil apusean, trei broderii cu caracter religios în fir de mătase cu perle, cel mai mare având și două rubine ("Acoperământul" pentru Sf. Disc, "Acoperământul" pentru Sf. Potir, "Aerul" sau văzduh pentru Sf. Vase) și un "Epitrahil", lucrate de mână și atribuite cneaghinei Anghelina, soția vistiernicului Matiaș, ctitorul bisericii. Casa egumenească
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
purtat numele de Lorenzo di Bartolo până la vârsta de 16 ani. Lorenzo, conform obiceiurilor vremii, și-a făcut ucenicia în atelierul părintesc al lui Bartoluccio și în 1392 a fost recunoscut ca bijutier - primul bijutier-sculptor-pictor din Quattrocento - admis în „Ghilda Mătăsii și Aurului”. În 1398 Ghiberti a trecut examanele ghildei devenind "maestru-bijutier". În 1401, total necunoscut, Ghiberti a concurat la concursul organizat de fondul "Arte di Calimala" pentru proiectul celei de-a doua poartă de bronz a Baptisteriei Sfântul Ioan Botezătorul
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
Suceava, intenționând să deschidă acolo cel mai mare centru supraregional din rețeaua națională de mall-uri a grupului. În februarie 2007, grupul a început demolarea clădirilor masive de beton cea au aparținut fostei IFA (hala care adăpostea secția de filatură mătase, ce se întindea pe suprafața echivalentă a unui teren de fotbal, rezervoare, hale de producție, ateliere, rezervoare pentru acizi și alte substanțe toxice, stații pompe, platforme depozit, clădirea administrativă, remiza de pompieri, gheretele paznicilor, turnul de răcire de 39 de
Turnul IFA din Suceava () [Corola-website/Science/316659_a_317988]
-
civile), abținerea de la cumpărarea obiectelor de lux de producție străină și limitarea la ceea ce produce pământul romeilor și pot face mâinile lor. Vatatzes l-a mustrat chiar și pe fiul său, Theodor, când l-a văzut îmbrăcat în veșminte de mătase de peste mări. În urma acestor reforme, sub Ioan III, Imperiul de Niceea s-a îmbogățit fabulos într-un timp scurt. Iar, întrucât vecinii Imperiului, turcii, trăiau vremuri grele, din cauza înaintării mongolilor, și o mulțime de refugiați își căutau scăparea de nomazi
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
ia de la pomi care au o vârstă de cel puțin 120 de ani, care apoi este uscat timp de 10 ani. Coardele, care pot fi de la trei la șase la număr, dar de obicei patru sau cinci, sunt confecționate din mătase răsucită (sau uneori catgut). Ele sunt prinse cu chei mari de lemn (abanosul este deseori folosit) de gâtul care se încovoaie sus în unghi drept. Spre deosebire de o chitară de exemplu, care are tastele aproape de gât, așa încât la apăsare coardele ating
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
anumită înălțime (dar numărul sunetelor este limitată de numărul tastelor), sau apăsarea între taste, lucru care produce o serie de sunete de diferite înălțimi depinzând de tăria cu care este apăsată coarda. Cu cât coarda este mai elastică (cele de mătase sau catgut sunt cele mai elastice) cu atât se poate obține acel sunet specific biwei numit "sawari", un fel de zumzăit. Există 7 tipuri, depinzând de numărul corzilor, de tipul de sunete pe care le produc, de plectrul care se
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
din perioada Kofun (ca. 300-700), se pare că fundoshi a fost folosit din timpuri străvechi. La început erau confecționate din pânză de in, dar începând cu perioada Edo, bumbacul devine materialul preferat. Cei care își puteau permite, foloseau fundoshi din mătase.
Fundoshi () [Corola-website/Science/315034_a_316363]
-
bot în cârlionți. Pe șira spinării i se înșiră țepi care continuă de-a lungul întregului corp acoperit cu solzi. Acest dragon își poate schimba forma și dimensiunea după cum dorește, crescând până la cer sau devenind mic cât un vierme de mătase, și poate chiar să se facă nevăzut! Glasul lui se aseamănă cu clinchetul unor clopoței sau cu sunetul scos de niște tigăi de alamă. Hrana lui favorită sunt rândunelele prăjite. Dragonul Imperial Chinezesc are cinci gheare la fiecare picior, dragonul
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
este Soarele, sau Luna, sau Perla Cosmică, „perla care îndeplinește toate dorințele” și care conține, spun unii, puterea acestor minunate animale. În mod tradițional, spre deosebire de cei mai mulți dintre dragonii din vest, este o creatură binevoitoare. Se teme de insectele miriapode, de mătasea în cinci culori și de obiectele din fier. Oricum, se știe că atunci când sunt furioși provoacă taifunuri și inundații. Ouăle de Dragon asiatic pot fi achiziționate de la furnizori, însă, dată fiind capacitatea lor de a-și schimba forma și dimensiunile
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
în pântece oul care are coaja identică cu scoica ce produce perle. După ce oul este depus, el crește instantaneu până ajunge la mărimea lui obișnuită. Piele solzoasă, de obicei de culoare roșie sau albastră. Variază de la mărimea unui vierme de mătase până la mărimea cerului. "Dragonii din China", de Roy Bates
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
viteza, comportamentul, pofta de mâncare și moartea acestora. Ele nu sunt deosebit de mari, cea mai mare având 12 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Membrii acestui ordin de arahnide nu au venin, cu o posibilă excepție (vezi mai jos) și nu produc mătase. În Orientul Mijlociu, este larg răspândit mitul printre soldații americani și a coaliției forțelor militare staționate acolo, că solifugele se hrănesc cu corpul uman de viu. Legenda spune că animalul va injecta venin, cu efect anestezic, în pielea victimei și acesta
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
ceea ce a fost cândva Palatul șuter - original. În vederea realizării acestui proiect au fost realizate materiale originale ale epocii de către aceleași firme din Italia, Austria, Danemarca, Anglia, România și Germania care au furnizat parte din materiale (decorațiunile din lemn, tapetul de mătase, candelabrele din cristale, piatra naturală de Turda, etc) și între anii ridicării inițiale a clădirii adică 1902-1906. Lucrare premiată de Uniunea Arhitecților din România drept cel mai bun proiect de restaurare și design interior din 2007. Aflată pe cel mai
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
Prosoma este brună - gri, cu pete și fâșii negre, iar opistosoma este cafenie și acoperită cu numeroase firișoare de păr „catifelate”. Chiar dacă se numește păianjen de apă, totuși respiră cu aer. Pentru aceasta el construiește o cupolă, sau clopot, din mătase, care este "ancorată" de plante sau alte obiecte subacvatice. Aceasta reprezintă un rezervor cu aer. Cupola are dimensiunea unei nuci și, bineînțeles, intrarea este situată în parte inferioară. Cupolele femelei sunt mai mari decât cele a masculilor, din cauză că ele au
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
hrana neconsumată este depozitată în cupolă. La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt puternice și pot penetra pielea umană. Mușcătura căuzează dureri, inflamații locale și febră. Împerecherea este precedată de construcția de către mascul a unei cupole în apropierea cupolei femelei. Apoi, masculul formează un
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
fusese aproape abandonat de un secol și jumătate. Criza a fost evitată, iar industria de lux a căpătat un avânt considerabil între sec. 9-11. Fabricarea țesăturilor de in, a fost reluată pe baze noi, dupăocuparea Egiptului de către arabi. Industria de mătase, foarte dezvoltată în imperiu, a prosperat și ea. Obiecte de metal din Antiohia și Constantinopol, bătute cu pietre prețioase și emailuri au fost găsite până în Siberia. Anii tulburi, dintre 1057-1081, au condus la pierderea, de către imperiu, a tuturor avantajelor dobândite
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
vitelor și care avea cunoștințe remarcabile in domeniul metalurgiei fierului și al ceramicii. Iau ființă formațiunile statale feudale românești. Se dezvoltă orașe mari, manufacturi, bresle și tot mai multe meșteșuguri pentru necesitățile cotidiene. Prin 1060 este atestată creșterea viermilor de mătase, dar a căror cultură începe sistematic abia prin secolul al XV-lea. Într-un document din 1075 este menționată ocna de sare de la Turda, care se exploata încă din timpul romanilor. Exploatarea aurului și argintului este menționată de un document
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
cea mai mare familie de păianjeni cu în jur de 13% din totalul speciilor.. Păianjenii săritori au o vedere bună și o folosesc la vânătoare și navigare. Sunt capabili să sară din loc in loc, atașați de un fir de mătase. Atât plămânul carte cât și sistemul traheei sunt bine dezvoltate, deoarece depind de ambele sisteme (respirație bimodală). este singura familie a suprafamiliei Salticoidea. Păianjenii-săritori sunt în general diurni, vânători activi. Sistemul lor hidraulic intern bine dezvoltat extinde membrele lor alterând
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
a avea picioare cu mușchi mari ca o lăcustă. Cei mai mulți păianjeni săritori pot sări de câteva ori lungimea corpurilor lor. Când un păianjen săritor se mișcă din loc în loc, și în mod special înainte de a sări, atașează un fir de mătase de locul pe care se află. Dacă din orice motiv se întâmplă să cadă, el urcă înapoi pe firul de mătase. Păianjenii săritori au picioare cu scopula, ceea ce înseamnă că au o sectiune tarsală foarte interesantă. La capătul fiecărui picior
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
un păianjen săritor se mișcă din loc în loc, și în mod special înainte de a sări, atașează un fir de mătase de locul pe care se află. Dacă din orice motiv se întâmplă să cadă, el urcă înapoi pe firul de mătase. Păianjenii săritori au picioare cu scopula, ceea ce înseamnă că au o sectiune tarsală foarte interesantă. La capătul fiecărui picior au sute de peri mici, fiecare dintre ei împărțit în alte sute de fire numite pcioare finale. Aceste mii de picioare
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
șir asemănător de spectacole de succes, inclusiv "Anything Goes" (Orice e acceptat) (1934) și "DuBarry Was a Lady" (DuBarry era o doamnă) (1939). Mai târziu, el a scris mult pentru clasici cum sunt "Can-Can" (1953) și "Silk Stockings" (Ciorapi de mătase) (1955). Însă piesa de teatru muzical care a avut cele mai multe spectacole din anii 1930 a fost "Hellzapoppin" (1938), un spectacol de varietăți cu participarea publicului, care a avut 1,404 de spectacole, fixând un nou record pe Broadway care a
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și e acoperită în întregime de firele colorate ale bătăturii care formează decorul ornamental sau figural. Firele bătelii nu traversează obligatoriu toată lățimea țesăturii. De asemenea, în băteală și în urzeală se introduce fire de grosimi și origini diverse (cânepă, mătase) pentru a se obține zone cu facturi diverse. Este de asemenea important ca distanța dintre fire și grosimea firului de lână sau de mătase să se stabilească de la început în funcție de mărimea finală a tapiseriei și în raport cu firele care se împletesc
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
De asemenea, în băteală și în urzeală se introduce fire de grosimi și origini diverse (cânepă, mătase) pentru a se obține zone cu facturi diverse. Este de asemenea important ca distanța dintre fire și grosimea firului de lână sau de mătase să se stabilească de la început în funcție de mărimea finală a tapiseriei și în raport cu firele care se împletesc (băteala de fond și băteala ornamental-figurată). Intre ustensile, cadru de lemn-ghergheful (vertical) și războiul (orizontal) - este elementul central. Celelalte ustensile sunt tasatorul sau chiar
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
în sensul lui Blaga, ci apropiată de simțirea lui Ion Pillat. Emil Dreptate transformă lumea din jur în poezie, o poezie sensibilă, ca un obiect de cristal, scump, ușor de spart: O vrabie tresare între picăturile ploilor/Cu mâna ating mătasea umbrei ei. Încă de pe acum/de pe atunci, Emil Dreptate se constituie într-un poet descriptiv, admirator al miracolelor din natură. Poezia lui e senină și când își pune semne majore de întrebare: Întâiul mugur. Cum să-l mai opresc? / O
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]