9,547 matches
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei, funcționau în plaiul Vrancea al județului Putna comunele Poiana, Spinești și Văsui. În Poiana, comună cu un singur sat, trăiau 496 de locuitori și existau o biserică și patru mori de apă. Comuna Spinești avea, în satele Bodești și Spinești, 928 de locuitori, o biserică și o școală. Comuna Văsui era formată din satele Văsui, Sărățelu și Zgribincea, cu 402 locuitori. Aici exista doar o biserică. Anuarul Socec din 1925
Comuna Vrâncioaia, Vrancea () [Corola-website/Science/310943_a_312272]
-
Sovietică, a cauzat mai puține victime, dar a folosit aceleași metode crude. Pentru lupta împotriva crimei organizate, în special împotriva Mafiei din Sicilia și din alte părți ale sudului Italiei, regimul fascist a dat în 1925 puteri speciale lui Cesare Mori, prefectul din Palermo. Lupta antimafia a făcut ca numeroși mafioți să fie închiși, în vreme ce cei rămași în liberatate au fugit în străinătate, în special în Statele Unite. Mori a fost totuși destituit atunci când a început să învestigheze legăturile dintre Mafie și
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
liberatate au fugit în străinătate, în special în Statele Unite. Mori a fost totuși destituit atunci când a început să învestigheze legăturile dintre Mafie și regimul fascist în 1929, când s-a proclamat oficial că amenințarea mafiotă a fost eliminată. Acțiunile lui Mori' au slăbit Mafia, dar nu au distrus-o. Din 1929 până în 1943, regimul fascist a abandonat treptat măsurile antimafia, iar Mafia și-a continuat relativ nederanjată afacerile ilegale. Mussolini și Partidul Fascist au promis italienilor un nou sistem economic numit
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
făcea parte din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de Sus, Blidari, Poenița, Lăstuni, Biceștii de Sus și Biceștii de Jos, având în total 2681 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, șapte mori cu apă, o pivă, trei biserici (una la Dumitreștii de Sus, zidită în 1829; alta la Biceștii de Sus, datând din 1848 și o a treia la Lăstuni, datând din 1868), o școală de băieți cu
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de Sus, Blidari, Poenița, Lăstuni, Biceștii de Sus și Biceștii de Jos, având în total 2681 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, șapte mori cu apă, o pivă, trei biserici (una la Dumitreștii de Sus, zidită în 1829; alta la Biceștii de Sus, datând din 1848 și o a treia la Lăstuni, datând din 1868), o școală de băieți cu 245 de elevi și
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
București. "FEMEI, FEMEI, FEMEI" (1969), spectacol de revistă,libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "GEAMANDURA" (1970), comedie de Tudor Mușatescu.-Teatrul Giulești. "HANUL REVISTEI" (1970), spectacol de revistă,libret Mihai Maximilian,(în colaborare cu Cristofor Barbatis).-Teatrul Muzical Galați. "ROATA MORII" (1970), spectacol pentru copii si tineret, libret Gheorghe Scripca.-Teatrul „Ion Creangă”. "ASTRAL MUSIC-HALL" (1970), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul Muzical Galați. "REVISTA ÎN BALON" (1972), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul Muzical Galați. "ȘI DRAGOSTEA FACE
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
metamorfozate. Mărturii ale epocilor îndepărtate din istoria pămantului, când întreaga Depresiune a Transilvaniei a fost acoperită de apele Mării Eocene, ne stau dealurile care străjuiesc satul sau chiar și cele din hotar. Astfel privind versanții abrupți ai „Ciorului”, ai „Dealului Morii”, ai „Râpei Bii”, sau ai „Cetățuicii”, se poate observa cu ușurință că aceste înălțimi sunt constituite din roci sedimentare sub forma unor straturi de diferite grosimi, dispuse în plan orizontal sau ușor înclinat. În compoziția acestora intră pietrișuri, argile, marne
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
fag. La poalele acestora se întind dealurile joase, de podiș, aparținând extremității vestice a Depresiunii Făgărașului. Unele dintre acestea ca „Cetațuica”, „Răpa Bii”(606m), „Tărcauăle” și „Arinii”(503m), sunt acoperite cu tufișuri sau formează terenuri de pășunat. Altele ca, „Dealul Morii”(442m), „Dealul ăl Mare”, „Dealul Braniștii”, „Fața”, „Dealul Săghișului” și „Coprinele”, constituie veritabile terenuri agricole brăzdate de o întinsă rețea hidrografică. Trecerea de la dealurile de podiș spre lunca aluvionară a Oltului, se face pe o curbă de nivel care urmărește
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
tradiția orală consemnând în mod frecvent ierni în care nămeții au depășit simțitor grosimea unui metru. În general, numărul anual al zilelor cu ninsoare nu depășește pe cel de 40. Străjuită în mare parte de către „Dealu Șăghișului” și de „Dealu Morii”, localitatea este ferită, oarecum, de vânturile care bat în zonă. Iarna, dinspre est și nord-est suflă Crivățul, care aduce zăpezi abundente și geruri mari. Primăvara, de pe versanții Munților Făgăraș, se prelinge spre lunca Oltului „"Vântu ăl mare"”, cald și secetos
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
adâncă fiind în curtea lui Ioan Mihăila situată „În Deal”. Valea Lupului este afluent de dreapta al Râului Racovița (Valea). În lunca Oltului se întâlnesc soluri hidromorfe, lăcoviști și semilăcoviști iar peste Olt, în hotarul numit „Brătanu”, predomină podzolul. „Dealu Morii”, „Dealu Șăghișului”, „Humele” și „Arinii ăi Mari”, sunt formate din soluri argiloase, reci, improprii agriculturii deoarece favorizează băltirea apei în perioadele ploioase iar în cele secetoase se zvântă repede. Sunt larg răspândite solurile brune și brune-roșcate de pădure, formate sub
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Vineae hic Loci nullae"", adică prezența viței de vie era deja dispărută din culturile satului. Deoarece toponimele menționate nu mai sunt vii în graiul racovicean, este de presupus că viile în speță au fost cultivate pe locurile numite astăzi: ""Dealu Morii"", ""La Pușcărie"", ""Pe Hume"", ""Pe Față"" și ""La Portișoară"", pe soluri mai mult sau mai puțin calaroase cu largi expuneri sudice sau sud-vestice, propice unor astfel de culturi. [[Apicultura]]. Toate conscripțiile cunoscute până în prezent consemnează în sat prezența stupilor de
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
interbelică au funcționat aici o pretură, o judecătorie, o secție de poliție, o gară (pe linia Lujeni - Schit), un serviciu sanitar, un oficiu P.T.T. și un oficiu telefonic. Orașul era industrializat, aici existând o fabrică mică de uleiuri vegetale, o moară și o fabrică de conservare a peștelui. Comerțul local era puțin dezvoltat și specializat pe produse agricole, animale și lemne. De asemenea, își desfășura activitatea în localitate o filială a Bănci evreiești de credit și economie. Drepturile salariaților erau apărate
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]
-
bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră, rămânând totuși neatinse cinstea și drepturile arhiepiscopilor și episcopilor pe care știe că le au, lăsând deoparte și toate morile dintre hotarele țărilor amintite atât cele clădite cât și cele ce se vor clădi, în afară de cele din țara Lytua, precum și toate clădirile și semănăturile făcute cu cheltuiala fraților zisei case, și fânețele și pășunile pentru vitele și oile lor, și
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România. Moară se află în București, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
România. Moară se află în București, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial. Moară a fost întemeiata de negustorii George Assan (1821-1866) și Ion Martinovici (1820-1882). Recent, ansamblul de clădiri a suferit două distrugeri semnificative: în mai 2008, un incendiu care a ars 90% dintr-un corp secundar al fabricii și în ianuarie 2012
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
un corp secundar al fabricii și în ianuarie 2012, prăbușirea acoperișului și a unui perete din corpul principal ca urmare a furturilor susținute de materiale din structura de rezistență a clădirii, posibile din cauza faptului că situl nu este supravegheat. Construcția Morii Assan a fost realizată în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzându-se apoi prin achiziționarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moară a fost ridicată într-o perioadă când în București
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
posibile din cauza faptului că situl nu este supravegheat. Construcția Morii Assan a fost realizată în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzându-se apoi prin achiziționarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moară a fost ridicată într-o perioadă când în București nu există nici măcar o singură fabrică de cărămidă. Că fapt divers, prima fabrică de cărămidă s-a înființat abia în anul 1855 de către serdarul Ioan Filipescu, undeva în zona Elefterie. Utilajele
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
fost ridicată într-o perioadă când în București nu există nici măcar o singură fabrică de cărămidă. Că fapt divers, prima fabrică de cărămidă s-a înființat abia în anul 1855 de către serdarul Ioan Filipescu, undeva în zona Elefterie. Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”, transportul acestora pe Dunăre și apoi pe distanță Giurgiu-București durând aproape o lună de zile. În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul sau și rămâne singurul proprietar al fabricii. După
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
întreprinderii a rămas soției sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile și Gheorghe, care își făcuseră studiile în străinătate. În 1894 a fost înființată de către aceștia o nouă secție de lacuri și culori, iar moară macină la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în București încă nouă mori cu aburi afară de moară Assan. Construcția propriu-zisă a fost realizată folosind constructori și meșteri nemți. La data respectivă, construcția unui
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
își făcuseră studiile în străinătate. În 1894 a fost înființată de către aceștia o nouă secție de lacuri și culori, iar moară macină la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în București încă nouă mori cu aburi afară de moară Assan. Construcția propriu-zisă a fost realizată folosind constructori și meșteri nemți. La data respectivă, construcția unui coș al fabricii a fost oprită când atinsese înălțimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensații
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
străinătate. În 1894 a fost înființată de către aceștia o nouă secție de lacuri și culori, iar moară macină la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în București încă nouă mori cu aburi afară de moară Assan. Construcția propriu-zisă a fost realizată folosind constructori și meșteri nemți. La data respectivă, construcția unui coș al fabricii a fost oprită când atinsese înălțimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensații către primărie, coșul a
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
din zonă, a blocurilor construite înainte de 1990, suprafața ansamblului a ajuns la 4,7 hectare. După ianuarie 1990, mai multe clădiri (silozuri, depozite, hale) din cadrul complexului Moară lui Assan au fost vandalizate și apoi demolate ilegal. Clădirea centrală a ansamblului, moară propriu-zisă construită din cărămidă și având arhitectură unei cetăți medievale, cu diverse ornamente a rămas nedemolată, dar într-o stare critică, turnulețele clădirii fiind încă vizibile. Moară de la Obor, modernizata constant de foștii proprietari, a fost naționalizata de comuniști în
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
la acea dată era unic acționar al Fabricilor Assan. Pe durata anchetei, după ce a fost torturat, Assan ar fi fost aruncat de la etajul 5 al Prefecturii Poliției Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis. După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrică de pâine „Grâul” și Fabrică de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
5 al Prefecturii Poliției Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis. După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrică de pâine „Grâul” și Fabrică de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația morii cu aburi "Assan" din anul 1853, exponat care a fost
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
și Fabrică de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația morii cu aburi "Assan" din anul 1853, exponat care a fost achiziționat, la începutul secolului trecut, chiar de fondatorul muzeului, inginerul Dimitrie Leonida. În iunie 1990, regimul politic de la acea vreme a emis un act normativ, apreciindu-se că terenul este
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]