9,120 matches
-
istoric. Suratele de pe Casa pătrată (fost și actual sediu), de pe Casa... curelei de transmisie (Sindicatele) dar și statua Independenței (cui?) (care a înlocuit peste noapte citatul din Ceaușescu, pardon, cu cel din Eminescu), dăinuie obraznic într-un oraș al statuilor nobile. Un singur gest radical a fost făcut: înlăturarea de pe arhitrava Universității a mastodonților proletcultismului local. Hărnicia de pe fațada Casei tineretului, cu lustruirea altoreliefurilor peceriste, nu se poate sustrage semnificației: în mic, șmotrul ăsta îl reflectă pe cel general, agresiva restaurație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patronează acum festivalul ce-i poartă numele. Nu vi se pare că ceva ținînd de legitmitate e în neregulă? Concertul inaugural măcar bine că se consuma în Sala Palatului (apropo: ce are vulgara sală cu Palatul Regal?) și nu în nobilul Ateneu era... onorat de inevitabila prezență a președintelui și a premierului. Între ei, dar într-o poziție retras-subalternă, de umilă curtoazie, un Mandeal oricum neexplicîndu-le subtilități ale partiturii Ritualul primăverii de Stravinski umil dar atît de obedient-satisfăcut că, obținînd obolul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînă acum administrația a păstrat o minimă grijă în supravegherea situației, limitînd cît de cît dezmățul, anul acesta și-a făcut titlu de glorie din a permite vulgarității să năpădească mai tot orașul. Arterele principale, cele cu faimă de rezonanță nobilă, au fost îmbrățișate pînă la sufocare de unsuroasele mîini ale talciocarilor. Tarabele și corturile (asezonate cu privatele de rigoare) au blocat trotuarele și au umilit legendarul oraș. Dacă, dincolo de scontatele beneficii comerciale municipale a fost luată în calcul și eventuala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai avem în vedere și că revoluția bolșevică rusească a fost o ediție revăzută a celei franceze, cu efecte monstruoase pe glob, dar mai ales în Europa răsăriteană, devenită un conglomerat de republici sovietice, atunci adeptul statului monarhic, armonios și nobil în esență, are măcar consolarea că mintea sa lucidă nu cauționează convulsiile întreținute premeditat de puterea care a importat o republică străină de fibra profundă românească. Și nu consumă pilula iliesciană a autenticității "revoluției" din '89. Îl întreb, odată, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
album Uși ieșene celebre, a trebuit oroare! să străbat culoarele din Casa pătrată, pentru a ajunge la ușile "puterii"; înainte de toate, revulsiva impresie că pe bătutele preșuri ceaușiste mărșăluiesc aceleași fantome late-n funduri, care au deturnat pentru totdeauna efigia nobilă a Iașului; așa-mi trebuie! mi-am zis spăsit în fața refuzului perfid-grobian al apartcicilor de modă nouă; - magnolia din curtea Primăriei, altădată explodînd sublim în invoaltele corole, s-a asfixiat subit, înainte de termen, în momentul în care s-a deschis
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
discreționarei administrații comuniste. Dacă ceva a contribuit decisiv la proliferarea corespunzătoare a celor două consistente galerii, asta s-a datorat recentei regîndiri a vastelor încăperi, în sensul unei distribuiri și amenajări pe criterii muzeale, în așa măsură încît vechiul și nobilul palat să cîștige în grandoare, dar să și înnobileze, la rîndu-i, capodoperele. Privind Iașul, datele sînt oarecum asemănătoare. Fostul așezămînt cu funcții administrative, devenind în comunism al Culturii, și-a oferit încăperile, generoase arhitectural, celor două segmente de pinacotecă fondatoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românești, celălalt, dotat oricum, dar nu mai mult decît onest mim al realului. Ei bine, ce-și vor fi spunînd unul altuia cei doi binecunoscuți de mine acum două decenii pentru că opusul vioi-cîrcotașului postimpresionist (Musceleanu) era un Catargi de fibră nobilă, neauzindu-l nimeni să-și fi bîrfit vreodată congenerii! Irepresibila nevoie a boierului de a-i oferi curteanului său rolul de... purtător de cuvînt al unor, omenești, umori? Cine știe? Perechea era de o plasticitate aparte. Intermezzo atipic. Homosexualitatea lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vieți, de soarele sudului. Da, dar Iliescu nu e Havel. Reverența balerinilor. Cu tot corpul. Într-o fandare amplă, preluînd-o pe cea strict protocolară, din încăperile princiare ale Renașterii. Și nerenunțînd la ea nici azi, păstrîndu-se, distins, în vetustețea ei nobilă, care ne reamintește ceva pierdut pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani, vineri seara, cînd pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să ridice capacul impunătorului Steinway: pianistul își iese din fire, gesticulează, oferindu-ne un rictus în care ne e greu să-l regăsim pe seniorul senin. Din momentul acela, totul se consumă jenant: abia dacă îl mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre, reținute, se sting fără să-l mai vrea pe solistul venerat în obișnuitul bis. Și cînd te gîndești că sala nici n-ar fi observat... neridicarea capacului. Extrapolînd în același cîrcotaș puseu primăvăratic să trecem subit la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la cea mai palidă pomenire a unei... filozofii care, în această parte de lume, a însemnat de-a deptul crimă. Idiosincrazie justificată, la urma urmei, ca reacție la atentatul ca atare împotriva naturii umane. Cu atît mai mult în cadrul pomenit nobilul edificiu regal simbolizînd, pentru tăvălugul asiatic, ținta distrugerii. Și, iarăși, cu atît mai mult cu cît protagonistul manifestării nu provine din nu știu de pătură resentimentară, motivată cumva a-și revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
miezul indispoziției ce mi-a marcat prezența la pomenita lansare de carte. Duioasa psalmodie a lui Adrian Cioroianu închinată stilului (model literar!!) al Manifestului celor doi "clasici" m-a contrariat... iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Din rațiunile pomenite. Am și părăsit nobila încăpere, imputîndu-mi reținerea de a nu fi exprimat, cu franchețe, în prezența autorului, mica/ marea mea stupefacție. Regretînd, în același timp, că, în absența unui mult mai direct Liviu Antonesei care a simțit cîndva pe pielea lui efectele... literarității marxiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști de partid, adăstînd discreționar în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de Măruca își afla aici, aproape de Peleșul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu trei ar fi categoriile în care pot fi integrați producătorii de frumos (să-i numim astfel, oarecum materialist), cu minima convingere că nu dăm greș în schema noastră. Evident, ne referim la relația deja pomenită: artist-mediu ambiant. Autistul. Specie nobilă/ ce se dorește cu obstinație nobilă, în sensul neraportării. Al plasării orgolioase între pereții atelierului și, în consecință, al consumării actului creator în sine, suficient sieși. Așteptîndu-se calm, neagitat-conjunctural, verdictul valorizării, al omologării. Sosit imediat/ sosit în timp: nu prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care pot fi integrați producătorii de frumos (să-i numim astfel, oarecum materialist), cu minima convingere că nu dăm greș în schema noastră. Evident, ne referim la relația deja pomenită: artist-mediu ambiant. Autistul. Specie nobilă/ ce se dorește cu obstinație nobilă, în sensul neraportării. Al plasării orgolioase între pereții atelierului și, în consecință, al consumării actului creator în sine, suficient sieși. Așteptîndu-se calm, neagitat-conjunctural, verdictul valorizării, al omologării. Sosit imediat/ sosit în timp: nu prea contează. De observat, imediat, că specia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în seamă. Final stenic: țara va reintra, sigur, în rîvnitul circuit european, fracturat cîndva de totalitarism dar predestinat, prin origini, să supraviețuiască nobil. Iar cele trei categorii să fie una: artistul, pur și simplu. 16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în categoria anonimilor care-și exagerează ținuta corectă, și-o hipercorectează, pentru a face
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceasta de-a dreptul frumoasă merită să fie văzută. Nu și auzită. Dintre vocile Naționalului ieșean, una singură n-ar fi meritat uitată (deși actorul ce o deținea e de mult uitat), și anume vocea lui Veniaș. Cu ce vibrațe nobilă, ușor baritonală, își învăluia replicile! Dar vocea inconfundabilă a unui mare actor bucureștean, Critico! În Hoții de Schiller. Dar suprema performanță cea a fenomenalului Vraca! Singurele voci "subțiri", care ar fi putut irita auzul interbelicilor, dar n-au făcut-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la căpșune, în Spania. Drama României de azi e resimțită cu precădere de stratul suprapus al spiritului, cel care a determinat, în veac, făurirea statului român modern și care în pofida terorii comuniste a întreținut eroic demnitatea unei nații cu așa nobilă ascendență. Ei, bine, scăpat de regimul torționar, adus de tancurile rusești și întreținut de succesorii acestora, substanțialul segment al intelectualității autentice (nu cel din păcate și mai substanțial al colaboraționiștilor de toate nuanțele) are de dus o, să sperăm!, ultimă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la orașe la fel de lumpen și-acum a contat enorm în calculul (și așa lovit grav de fraudă). Dar care orașe? Pentru că Bucureștiul s-a salvat definitiv din strînsoarea actualei mafii activiste. Și ca el sînt încă alte cîteva mari și nobile orașe (apropo, voturile românilor locuind în metropolele civilizate ale Europei și Americii au fost, majoritar, contra iliescianismului, în favoarea Alianței DA). Iașul, din acest punct de vedere, nu se dezminte în a rămîne fieful celui care l-a călărit ca ștab
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu isca motivate mirări. Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe... Iliescu!) îi deschidea inteligentului Hurezeanu o acoladă nostalgică, observîndu-i părăsirea poeziei. În care debutase excelent. Deși reacția vag ofuscată a invitatului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o noutate pe-atunci șocantă. Asta și explică oarecum translația produsă în ambitusul melomanului de-o viață al Filarmonicii: de la regimul clasic la cel de consum. Evident, doar o secundă una vag dementă, cum ziceam revenirea la fotoliul permanent din nobila sală producîndu-se ireversibil. De altfel, nefiind fan al genului lejer, vocea aceea aproape inumană îmi părea de fapt a nimănui, pierdută, cum era, în turbionul topurilor. Pînă la showul televizat de-acum un an. Pînă la cel consumat recent. Mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea, și el, a personajului în discreționară vogă, iscă un moment de comic uluitor. Cum, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
față realitatea istorică, ce își baza discursul mobilizator pe nevoia de reconfirmare a victoriilor în numele credinței (linia constantiniană), pe continuitate (motivul cetății asediate fără succes) și pe apartenență (motivul tradiției) la un grup etnic sudat religios și cu o moștenire nobilă. Dat fiind că au creat o mitologie medievală cu valențe istorice și au menținut-o (mai mult în formele oralității) pe structurile precreștine ale arhetipalului, dar cu motivații religioase, românii transformă imaginarul într-o formulă a rezistenței ortodoxe, culturale și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dificilă, cauzată de otomani: Dar îngăduie cel puțin să arăt în cuvinte simple de unde se trage neamul moldovenilor, să dezvălui aceasta lumii și câtă vreme mai sunt vii moldovenii robiți sub cruda tiranie... (218, 245). Pentru a acredita această proveniență nobilă și a-l susține pe Ureche − "noi de la Râm ne tragem" (9) −, cronicarul recurge atât la surse istorice regionale (din care extrage însă argumente nu foarte clare și puține informații), cât și la memoria colectivă (oricât de vagă). Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
credință față de autocrat), practicate în spiritul politicii și al moralei românești, pun în evidență, în același con de lumină unde se află și figura voievodală și tot pe schemele gândirii populare, chipul boierului devotat, modelul monahal (Daniil Sihastrul) și prietenul nobil și credincios din cărțile de aventuri. Scrieri traduse și filtrate de sensibilitatea cărturarului "autor", romanele cavalerești, lucrările sapiențiale sau hagiografiile au toate o finalitate pedagogică, întărind în imaginarul colectiv memoria exemplarității și a eroicului. În această lumină așez tema reconsiderării
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scopul "ultim" al omului în toate activitățile sale prin esență omul fiind activ este, totuși, binele. La o primă vedere, binele, frumosul, virtutea sunt, formal, același lucru: scop pentru actele omenești; și, firesc, alături de ele pot fi socotite altele, la fel de nobile: adevărul, dreptatea, corectitudinea, justiția etc., reprezentând același lucru: scop al diverselor acte umane. Ipostaze ale scopului actelor umane fiind, ele se sprijină, toate, pe același "susținător" ("subiect"): ființarea umană, și tind către același sens: desăvârșirea (finalitatea) activităților omului. Pentru discursul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]