10,542 matches
-
și acte condamnabile. Cine știe? Până la urmă, tind să accept ideea că, încă din copilărie, au existat în mine morbul distrugerii și al mistificării, ambele fiind implanturi ale medicinii luciferice. Dixit! Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni. (Psalm 24:7) 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI În lumea asta sunt două feluri de oameni: bogați și săraci. Bunicii mei, cu o casă plină de copii, făceau parte din a doua categorie. Ca atare, în casa lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
copii care, sub dogoarea soarelui nemilos, disciplinați și cuminți, efectuau, cu abnegație și seriozitate, o muncă ce nu era tocmai adecvată vârstei lor. Se opreau în loc timp de câteva secunde, pentru a se convinge că scena e reală, și se pomeneau vorbind singuri: Ce fel de părinți sunt ăștia, domnule?!? Cum e posibil să-și lase copiii să facă o muncă așa de grea, mai ales pe soarele ăsta, iar ei să stea la umbră, bine-mersi, în bordei?!? Dar nu știau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Am înțeles, domnule gestionar. Vă mulțumim frumos, a răspuns Mircea. Și am plecat cu tot materialul cărat de oamenii domnului Muca. Tot domnul Muca ne-a zidit și hornul. Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este, căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza ciorilor care aduseseră vreascuri în horn și își făcuseră cuib, a ploilor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mai interesant mi se pare faptul că după abia 4 ani de la primirea cetățeniei de onoare al Clujului mi s-a propus cetățenia de onoare a orașului meu natal pe care am refuzat-o. De atunci nici nu mai sunt pomenit la Brașov, ci doar apar într-o listă cu "personalități născute în Brașov". A.B.Cum arată o zi din viața Dumneavoastră? Cum trăiți? -(zâmbește) Cred că foarte plictisitoare cum se va vedea mai jos. Dimineața de obicei mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întrebarea ar părea că vrea să trimită. A.B.Nu m-am gândit la o astfel de legătură, dar dacă știți una puteți să mi-o spuneți? Spre pildă, Giovanni Boccacio, primul și cel mai fidel biograf al lui Dante, pomenește despre visul pe care l-ar fi avut donna Bella, mama lui Dante, pe când îl purta în pântece pe viitorul poet: cuprinsă de somn, sub un laur înalt, lângă un izvor, se făcea că dă naștere copilului care, hrănindu-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de ce să învăț o astfel de lecție: cum bine știi, ne era interzis să ne expunem portretul pe o copertă de carte. Drept exclusiv și suveran doar al celor două genii ale Carpaților. A.B.Apropos, de gazetărie, de care pomenește și criticul, v-a ajutat gazetăria în poezie? Întrebarea mi s-a mai pus, de vreme ce am 25 de ani de gazetărie, la vârf, sub două regimuri politice iremediabil dușmane. Am debutat, la l6 ani, cu un articol critic la adresa unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
evolueze într-un cadru în care se întâlneau pe aceeași scenă cu mari valori artistice naționale. Întregul spectacol era dus de brașoveni, iar în final era plasat recitalul unui cap de afiș unanim recunoscut, iubit și așteptat. Numele le-ai pomenit mai sus. Toți aceștia au venit cu bucurie la Brașov și au susținut recitaluri de aproximativ trei sferturi de ora fiecare. Toți au trecut prin casă mea, i-am avut aproape, am vorbit cu ei, i-am descoperit nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
al unui "dușman al poporului" nu mi-a permis să le transform în profesie, am continuat să fiu aproape de scenă, cu patimă uneori, tot timpul vieții. Atât de apropiat, încât viață mea este deseori un spectacol. Am început, cum am pomenit, cu teatrul absurdului în tinerețe, apoi cu restituiri dramatice, cum a fost punerea în scenă a uneia dintre primele piese românești, "Inimile mulțămitoare" de George Bariț, spectacol montat de prietenul meu Florin Fătulescu, regizor aflat de mult la Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
devenit adevărate modele. Printre ei scriitorul Daniel Drăgan, fondatorul Astrei, romancier și poet de consistență, bun cunoscător al fenomenului, care urma să fie editorul primelor mele volume de sonete, primul care a avut încredere în capacitățile mele. Trebuie să-l pomenesc apoi pe Mircea Cărtărescu pe care l-am intuit imediat că se detașează, că este port drapelul generației sale, model de om generos, gata să-mi dea o mână de ajutor la intrarea în Uniunea Scriitorilor. De altfel este unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puternic și eficient. Or, fără bani, fără reclamă, fără o campanie eficientă cultura de valoare nu are șansă în potopul de informație, în oceanul infinit al internetului, mediilor și divertismentului. A.B.Cum arată o zi din viață Dumneavoastră? Am pomenit de treburile editoriale de la contactele cu scriitori, redactori, traducători, corectori, graficieni, tipografii până la distribuitori. Bineînțeles scriu, lucrez la texte, traduc mult. Chiar acum am terminat Antologia poeziei basarabene. Foarte interesantă și competitivă literatura de peste Prut. A fost o plăcere această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
amintim și de cele de la noi. Cumpăr un borcan cu castraveți standardizați, dar deziluzie! Sunt În sirop. Ne așezăm pe gospodărie proprie națională, cu preț de cost redus. Suntem invitați de diverse familii și invităm și noi. Uneori seara ne pomenim că cineva bate la ușă pentru a ne invita, deși nu știam unde stă. Ne promit că vin să ne ia. Mâncărurile noastre fac furori: cotlete de porc pe varză călită, pilaf (pailaif) de pasăre, mult apreciat de ei și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la distanță niște litere, Înșirate pe o tăbliță, pe un pom. Mă invită lângă el și-mi spune să pornim Înainte, la dreapta pe altă stradă, Înapoi la locul de unde am pornit. Pleacă fără să-mi spună un cuvânt. Te pomenești, Îmi spun, că am trecut. A doua zi primesc un mic formular, pe care erau Înșirate o serie de puncte ce trebuiesc Îndeplinite. E perforat punctul referitor la Întoarcere, când am lovit puțin trotoarul. Mai las un timp să treacă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fiind Împușcat de către oamenii săi. Louisiana a fost cumpărată de americani sub Jefferson. Mississippi Își șerpuiește albia după bunul său plac, unele localități trezindu-se peste noapte departe de albia sa; se spune că În timpul sclaviei, un negru se putea pomeni cu tot teritoriul dimprejur, din Missouri, unde era sclavaj, În Illinois, fără sclavaj, devenind liber. Trecem fluviul pe podul ce leagă orașul Moline (Illinois) cu Davenport (Iowa). Încă o ocazie de a vedea importanța ce se acordă mijloacelor de comunicație
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
picnic. Cu ocazia acestui picnic ne luăm rămas bun de la profesori, asistenți, doamne și domnișoare. Între timp, am sărbătorit la 23 Iunie cei 7 ani ai fetiței. Fără să ne spuie, fetița a invitat copiii cu mamele lor. Ne-am pomenit cu un stol de musafiri, destul de gălăgioși, Încât a trebuit să alerg pentru aprovizionare. Ziua plecării era fixată pentru 1 Iulie. Din greșeala casierului fundației, Floyd Lule, s-a Întârziat, și la 3 iulie am primit telegrama că voi primi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bedeuten soll? Man gibt die Rosen allein Man gibt sich selber, selber dreins! Se dau trandafiri În Tirol / știți ce Înseamnă așa ceva / nu se dau numai trandafiri / se dă pe el Însuși cu ei! S-a Înnoptat și plouă. Ne pomenim deodată În fața frontierei germane. Polițistul mă liniștește. Înainte de a ajunge la Salzburg trebuie să fac 30 km prin Germania, fără viză specială. Mă asigură că pecetea lui mă ferește de orice Încurcătură la ieșirea din Germania. De la Salzburg, prin Linz
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
condamnat la 18 ani, și-a intensificat eforturile. Odată cu plecarea lui Eugen Țurcanu din Suceava la Pitești, în aprilie 1949, Bogdanovici pare să-și fi întrerupt activitatea; sau, poate, ea a devenit atât de nesemnificativă încât nu a mai fost pomenită. Gebac, Onișor, Negură și Istrate se numără printre cei care l-au însoțit pe Țurcanu în acest prim lot transferat, care cuprindea în jur de 80 de deținuți. Mișcarea pare să nu fi fost întâmplătoare, cei patru fiind dintre apropiații
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
început vizitele oficialilor Securității și Direcției Generale a Penitenciarelor în Pitești. Personajele implicate erau de cel mai înalt rang și erau la curent cu evenimentele din închisoare, deși unii se prefăceau în mod cinic că nu observă nimic. Alexandru Popa pomenește de Marin Jianu, care în februarie 1950, însoțit de o comisie de medici de la DGP, a făcut o vizită medicală generală tuturor deținuților. În timpul acestei vizite, Jianu a trecut și pe la camera 4-spital, unde l-a văzut pe Bălănescu bătut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a oprit la somație. A fost astfel ucis de un ostaș. La o săptămână de la moartea sa, au început să se facă anchete în care Sobolevschi, de pildă, și-a recunoscut faptele, indicând drept motiv indisciplina deținuților, însă nu a pomenit nimic despre informații. Sabin Ivan afirmă că studenții erau întrebați de colonelul Zeller și Augustin Albon (comandantul pazei la Canal) cum au ajuns în brigadă, dacă au fost maltratați și de către cine. Efectele acestei atitudini s-au văzut în scurt
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
firi slabe, ușor de modelat), cei care și-au păstrat un grăunte de conștiință și au încercat să supraviețuiască prin delațiune, ferindu-se să aplice bătaia, și cei care au acceptat compromisurile doar de formă. Referindu-se la vinovați, îi pomenește pe Ana Pauker, Iosif Chișinevschi, Teohari Georgescu, Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Pintilie, Sepeanu, dar și Dej ori Lucrețiu Pătrășcanu, avansând ideea că una dintre cauzele împușcării acestuia din urmă a fost faptul că știa despre dezumanizarea ce avea loc în închisoarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acestei mișcări, mistificând inclusiv apartenența politică a celor închiși la Pitești. De altfel, aceasta a fost o practică uzitată foarte des de către comuniști. Nu considerăm necesar să reluăm numele tuturor deținuților implicați în acțiune care nu erau legionari, dar vom pomeni câteva nume importante, ca Titus Leonida, Coriolan Ioan Gherman, Nicolae Călin Zaharia sau Ion Bogdănescu. Acțiunea de la Pitești a avut, în opinia noastră, două scopuri: unul direct și imediat (obținerea informațiilor suplimentare despre membrii rezistenței anticomuniste) și unul strategic, mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
camera ta? Se mai poate și altundeva? - Oriunde! Oriunde vrei tu, oriunde te găsește clipa: și pe câmp, și pe vârf de munte... - Aha! Deci, în natură! - Și în natură, dar și în tramvai... - Sari de la una, la alta! Te pomenești că și la serviciu... - De ce nu și la serviciu? Ce te-ar împiedica?! - Măi, omule, tu mă surprinzi mereu! Cum să fac yoga la birou? - Dar cine trebuie să știe că tu meditezi? Toți vor crede că te gândești profund
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lor și după ’89 n-au fost nici pe departe recunos‑ cuți și nu li s-a mulțumit cum se cuvenea, deși au fost oameni cu multă demnitate. V.A. : E vorba de domnul Cassian. În literatura despre Revoluție se pomenește Iașul, prin faptul că s-a proiectat acolo o rebeliune, și a fost trimis, ca s-o reprime, un grup de luptători, chipurile, pentru o Dinamoviadă. Motivul real era tocmai să reprime mișcarea care fusese încura‑ jată prin anunțuri la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Și din presă pentru mult timp. Acesta ar trebui să fie măcar principiul presei libere. Dar altceva vreau să adaug, că tot vorbim despre mine‑ riadă. Care a fost impactul extern al acestei mineriade ? După ce a existat o simpatie nemai pomenită pentru România, produsă prin transmisia Revoluției în direct la TV, dintr-odată a venit acest șoc teribil. A.M.P. : Mineriada a avut două efecte mari, amândouă, după părerea mea, pozitive. Un efect a fost că acei lideri occidentali care erau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în Bucovina, Cernăuți, 1943, p. 164 ș.u.). ...” Nu știu cum se făcea că învățam numai cântece cu Ștefan cel Mare, cu Tudor Vladimirescu și habar nu aveam cine sunt aceștia... Ce entuziasm pe noi, când într-o bună zi ne-am pomenit cântând, nici nu știu de unde, „Pe-al nostru steag” a lui Ciprian Porumbescu. Ne plăcea la nebunie, mai ales că se preta foarte bine la marș. Și-l cântam la orice ocazie, alternându-l cu „Deșteaptă-te române”, care ni
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Siretului (1940), despre primele biserici maramureșene din dreapta Tisei, descălecători maramureșeni în Moldova, Ținutul Herței etc. Redactor al săptămânalului „Gazeta de Herța”, Simion Gociu, scriitor, anunță închiderea redacției de carte românească la Cernăuți, în perioada statalității ucrainene: „Pe neobservate ne-am pomenit cu muzele arestate pentru o perioadă nedefinită...” Publică și versuri, folclor bucovinean și maramureșan. Poezia este semnată de Ion Zubașcu și Ileana ZubașcuCristescu (Sighetul Marmației), Maria Cindrici și Ana Opriș (Apșa de Jos), Gh.Gramar, Gh. Moiș, Carolina Moiș (Biserica
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]