9,297 matches
-
Transilvania precum si in anii urmatori conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți au provocat distrugeri insemnate, orasul cazand prada jafurilor si incendiilor, mare parte a populatiei parasind localitatea. Între 1613-1629 Turda cunoaște o perioadă de revigorare economică, prin măsurile luate de principele Gabriel Bethlen. Principele a colonizat totodată în cartierul Turda Nouă multe familii de ofițeri și soldați demobilizați. Între cele mai vechi manuscrise latine din Transilvania s-a păstrat lucrarea ""Breviarum Transilvanicum"", copiată la 1641 într-o aleasă scriere ornată de către
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
anii urmatori conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți au provocat distrugeri insemnate, orasul cazand prada jafurilor si incendiilor, mare parte a populatiei parasind localitatea. Între 1613-1629 Turda cunoaște o perioadă de revigorare economică, prin măsurile luate de principele Gabriel Bethlen. Principele a colonizat totodată în cartierul Turda Nouă multe familii de ofițeri și soldați demobilizați. Între cele mai vechi manuscrise latine din Transilvania s-a păstrat lucrarea ""Breviarum Transilvanicum"", copiată la 1641 într-o aleasă scriere ornată de către Nicolae de Turda
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Turda Nouă multe familii de ofițeri și soldați demobilizați. Între cele mai vechi manuscrise latine din Transilvania s-a păstrat lucrarea ""Breviarum Transilvanicum"", copiată la 1641 într-o aleasă scriere ornată de către Nicolae de Turda (Nicolaus de Thorda). În 1644 principele Gheorghe Rákóczi al II-lea a plecat din Turda cu armata la “Războiul de 30 de ani”. În jurul anului 1660, în timpul ocupării orașului Oradea de către turci, un număr mare de familii au fugit de acolo, stabilindu-se la Turda. În
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
moartea împăratului Rudolf al II-lea, Maier și-a continuat studiile în domeniul ocultismului, dar a prins și gustul vieții de la curțile regale. Prin urmare, a petrecut un timp în Anglia, la curtea lui Iacob I, apoi în Germania, pe lângă principele de Nassau, un alt mare protector al alchimștilor, chiar dacă nu beneficia de puterea, bogăția și influența lui Rudolf al II-lea. Ca urmare a studiilor desfășurate începând din primii ani ai secolului al XVI-lea, Maier publica, în 1617, "Atalanta
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
din primii ani ai secolului al XVI-lea, Maier publica, în 1617, "Atalanta fugiens", lucrare de alchimie care cuprindea nu numai epigrame și discursuri, ci și imagini și cincizeci de compoziții muzicale, numite fugi. În 1619, Michael Maier devenea medicul principelui Moritz von Hessel-Kassel, iar în 1620 își stabilea resedința la Magdeburg, unde a continuat să practice medicina. Aici avea să și înceteze din viață, în 1622, în vârsta de numai 54 de ani, lăsând în urma sa mai multe studii nepublicate
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
s-au așezat în formație de luptă pe malurile râului Kalka. Mstislav cel Viteaz și aliații lui cumani, i-au atacat pe mongoli fără să aștepte restul armatei slave și a fost învins. În confuzia care a urmat, mai mulți principi slavi au fost învinși și Mstislav al Kievului a fost obligat să se retragă într-o tabără fortificată. După ce a rezistat trei zile, el s-a predat în schimbul unei promisiuni de siguranță pentru el și oamenii lui. Odată ce s-au
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
însă ignorați vreme de aproape un an, deoarece Rusia Kieveană suferise vreme de multe decenii de pe urma raidurilor cumane. Când însă au ajuns la Kiev vești că mongolii se îndreptau spre Nistru, slavii au răspuns. Mstislav a adunat o alianță de principi slavi, între care se numărau Mstislav al III-lea al Kievului și Iuri al II-lea al Vladimir-Suzdalului, care i-au promis ajutor. Slavii au început să-și adune armatele și s-au îndreptat spre punctul de întâlnire. Numărul celor
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Aral. Acesta însă s-a îmbolnăvit, iar întăririle nu au mai venit. În același timp, slavii au încercat să-i prindă pe mongoli într-o capcană. Cnejii din Galiția și Volînia și-au transportat armatele pe râu către sud, în timp ce principii Kievului și Cernigovului au înaintat spre nord iar armata din Kursk a înaintat frontal. În același timp, cumanii au încercat să atace ariergarda mongolă. Când Jebe a aflat aceasta, a trimis 10 soli la principele Kievului. Aceștia au susținut că
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
pe râu către sud, în timp ce principii Kievului și Cernigovului au înaintat spre nord iar armata din Kursk a înaintat frontal. În același timp, cumanii au încercat să atace ariergarda mongolă. Când Jebe a aflat aceasta, a trimis 10 soli la principele Kievului. Aceștia au susținut că mongolii nu au nimic cu slavii și că îi atacă doar pe cumani și că mongolii se deplasau spre est, în sens opus orașelor slave. Mstislav al Kievului i-a executat pe soli și mongolii
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
kieveană și l-au luat prizonier pe Mstislav al Kievului împreună cu alți nobili. La bătălie a participat de partea slavilor și un voievod brodnic, pe nume Ploscânea împreună cu oamenii săi. Ploscânea a scăpat din încercuire după ce a predat tătarilor câțiva principi urmăriți de aceștia pentru măcelărirea soliei de pace a tătarilor. Unii istorici consideră că țara brodnicilor trebuie căutată în Moldova, ținând cont de diplomele regilor Ungariei și de bulele papale Bătălia a reprezentat o înfrângere foarte grea pentru principii slavi
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
al Kalkăi și la Nipru cu restul armatei lui. Pentru a-i împiedica pe mongoli să treacă Niprul, Mstislav a distrus toate ambarcațiunile pe care le-a putut găsi. Temerile slavilor nu s-au adeverit: mongolii l-au urmărit pe principele Galiției și au jefuit câteva orașe, dar după aceea s-au întors. Armata mongolă a trecut Volga lângă Volgogradul de astăzi și au trecut prin Bulgaria de pe Volga, unde au fost învinși într-o ambuscadă de bulgari. Armata mongolă i-
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserică "Sf. Varvară" din Popești, ca biserică de conac boieresc. Aici au fost înmormântați principesa Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930) și fiul său, principele Gheorghe Al. Mavrocordat (1887 - 20 iulie 1907). În acest lăcaș de cult, preotul Nicolae Butescu i-a cununat în 1937 pe prințul Gheorghe M. Sturdza (n. 1912) cu norvegianca Margareta Kavaal (1915-2009) și l-a fost botezat în 1938 pe
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
Butescu i-a cununat în 1937 pe prințul Gheorghe M. Sturdza (n. 1912) cu norvegianca Margareta Kavaal (1915-2009) și l-a fost botezat în 1938 pe fiul acestora, prințul Dimitrie Sturdza, nași de botez fiind regina Elenă și fiul acesteia, principele moștenitor Mihai, viitorul rege al României. Biserică a suferit reparații importante în perioada interbelică. În urmă resfințirii, hramul bisericii a fost schimbat din „Sf. Varvară” în „Sf. Ilie”. Începând din 1 decembrie 1984 aici slujește că paroh preotul Vasile Matcovici
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
a sfințit un paraclis de vară. În biserică, în partea de nord a naosului, se află o placă funerară de marmură. Ea a fost pusă pe mormântul principesei Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930) și a fiului său, principele Gheorghe Al. Mavrocordat, decedat la Popești în 20 iulie 1907, la vârsta de 19 ani.
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
al XII-lea descendenții acestei familii au devenit duci (în , în româna medievală "herțeg") ai Bavariei. În anul 1503 Albrecht al IV-lea a reunit cele trei linii bavareze. În anul 1623 Maximilian I de Bavaria a obținut demnitatea de principe elector al Sfântului Imperiu Roman, în virtutea extinderii autorității sale asupra Palatinatului. Membrii familiei au domnit ca Duci, Electori și Regi ai Bavariei (1180 - 1918), Conți Palatini ai Rinului (1214 - 1803 și 1816 - 1918), Margrafi din Brandenburg (1323 - 1373), Conți de
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
reportajul pentru a ilustra realitatea economică, teritorială și de afaceri a Camorrei și a crimei organizate în general. Din cauza amenințărilor cu moartea pe care le a primit în 2006 din partea cartelurilor camoriste, denunțate într-o expunere în piața Casal del Principe (Napoli) în timpul unei manifestații pentru legalitate, a fost supus unui protocol de protecție. Din 13 octombrie 2006 trăiește sub escortă. Are numeroase colaborări cu ziare importante italiene și internaționale. În prezent în Italia colaborează cu L'Espresso și La Reppublica
Roberto Saviano () [Corola-website/Science/322195_a_323524]
-
la handbal dintre care trei cu echipa națională feminină (1956, 1960 și 1962) și patru cu echipa națională masculină (1961, 1964, 1970 și 1974), plus alte medalii la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice de vară. A fost elev la Colegiul "Principele Carol" din București, unde a jucat baschet, fotbal, rugby, volei și handbal. În anul 1949, după ce a devenit student la Institutul de Cultură Fizică din București, a fost legitimat ca baschetbalist la Clubul Central al Armatei (CCA), actualul club Steaua
Niculae Nedeff () [Corola-website/Science/322215_a_323544]
-
doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a refuzat oferta. Fiul lui Petrus, Georg Soterius (cel bătrân) s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf (Bunești). A urmat gimnaziul din Sibiu, iar apoi a studiat teologie și istorie la
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Álmos (în limbile slovacă și croată: "Almoš") (* ~ 1070 - † septembrie 1129) a fost un principe maghiar, fiu al regelui Geza I, frate al regelui Coloman. El a ocupat mai multe funcții de conducere în Regatul Ungariei. Almos a fost duce al Slavoniei între 1084 și 1091, iar între 1091 și 1095 a devenit duce al
Prințul Álmos () [Corola-website/Science/329649_a_330978]
-
ales ca sediu localitatea Halici. Istoricii ucraineni consideră că Vladimir era un urmas al varegilor. În 1150, Cronica Ipatiev relatează cum cneazul Haliciului, Vladimirencu sau Volodimirenko, merge spre Kiev trecând prin cetatea Bolohov/Bolohovo: "Și îi vine lui Iziaslav" (mare principe al Kievului) "vestea că Volodimirko a trecut de Bolohov, și merge alăturea de cetatea Munarev spre Volodarev". Într-o biserică de lângă Liov, există (sau exista) o icoană dăruită de "Ioan ducele Vlahilor de la Onut" la 1150, (inscripția este din 1689
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
1223), de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor și a prinților ruși în lupta cu tătarii conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În acel an principii bolohoveni i-au parte la războiul regelui Ungariei
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În acel an principii bolohoveni i-au parte la războiul regelui Ungariei, Andrei II-lea împotriva cneazului Daniel al Haliciului de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
acel an principii bolohoveni i-au parte la războiul regelui Ungariei, Andrei II-lea împotriva cneazului Daniel al Haliciului de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri. Între anii 1230-1240, bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. Principele Daniel ocupă și arde cetățile și așezările: Derevici, Gubin, Kobud, Gorodeț, Cudin, Bojskai și Diadicov, drept răspuns bolohovenilor care îi ajutau
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
împotriva cneazului Daniel al Haliciului de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri. Între anii 1230-1240, bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. Principele Daniel ocupă și arde cetățile și așezările: Derevici, Gubin, Kobud, Gorodeț, Cudin, Bojskai și Diadicov, drept răspuns bolohovenilor care îi ajutau pe tătari cu grâu, făină și mălai de orz. Povestind despre acestea, cronicarul rus
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri. Între anii 1230-1240, bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. Principele Daniel ocupă și arde cetățile și așezările: Derevici, Gubin, Kobud, Gorodeț, Cudin, Bojskai și Diadicov, drept răspuns bolohovenilor care îi ajutau pe tătari cu grâu, făină și mălai de orz. Povestind despre acestea, cronicarul rus amintește că Daniel le-a
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]