9,370 matches
-
și canonizarea, considerate forme normative, "pot fi definite în contextul extins al unui areal cultural de mare întindere exemplul cel mai evident fiind canonul occidental sau în interiorul unei culturi/literaturi particulare în cazul de față, literatura română"7. Ceea ce trebuie reținut, însă, este că funcția de bază a canonului, ca formă ordonatoare a autorității culturale, se restructurează în permanență, odată cu anumite coordonate de ordin istoric, ideologic sau estetic, schimbându-și trăsăturile de la o epocă la alta. Și cum rolul acestei discuții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un exponent al tradiției. Puritatea severă, sentimentul tainei, gravitatea raportului dintre individ și colectivitate, dintre prezent și trecut, și nu, în ultimul rând, icoanele naturii patriei, alcătuiesc o corolă revelatoare asupra unui specific și al unei organicități"8. Ceea ce trebuie reținut și luat în considerare este, însă, faptul că titlul de exponentă a tradiției, pe care majoritatea criticilor i-l conferă Anei Blandiana, nu subminează și nici nu anulează ideea de Ana Blandiana cea neomodernistă, poeta care nu demontează tradiția, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din Ciocîrlia lui Anouilh. Violeta Popescu îi răspunde cu subtilitate, cu o poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
capabili să asume brutalitatea lumii, și să-i răspundă cu o brutalitate Înca și mai mare" opinează un personaj al romanului, artist plastic iar enunțul poate constitui deja moto-ul "generației 2000" din România. Așadar, cronicile au fost În general reținute. Au fost și articole acrimonioase la adresa cărții, ca de pildă cel semnat de Michel Onfray În Magazine littéraire, filozoful supărîndu-se pentru modul În care Houellebecq Îl face să apară În roman ("grafoman indigent", p. 53) Au fost și cronicari care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
danse confinent à l’oblation, au don de soi. ” Emmanuelle Bayamack-Tam, bătrînul autist Disjuncția următoare: „Discursul narativ nu are nimic de exprimat, ci ceva de construit.” exprimă o stare a romanului francez abolită În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
supravegherea în vechea artă a teatrului, care sunt motivațiile ei interioare în cadrul operei și incidențele ei la nivelul privirii, factori determinanți ai simultanei distanțări/implicări a spectatorului, a cărui condiție este, mai mult ca oricând, dublă. Specificul supravegherii, în sensul reținut aici, este acela de a fi o activitate deloc spontană, organică, adică „naturală”, ci, dimpotrivă, intelectuală, deliberată, plănuită cu grijă. Ea este elaborată într-un context socio-politic și, indiferent de consecințele practice, acesta este și domeniul vizat în mod constant
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
floare și fruct" poetul parcă revine la poezie, versifică clasic, îngrijit și cu migală. Evoluția poetului este ciudată: reintegrări în pământul care respiră și palpită senzual, nostalgii exterior manifestate ca și nevoia de purificare de tot ce-i tehnic, voluptatea reținută sunt prezente ca semne ce se rotunjesc și în emoții. Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins./ Dar primul gând de unde s-a desprins/ a început inima mea să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează pornirile oamenilor, degradarea lor, alienarea, toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în chip laic ("Adam", "Pace", "Licar", "Vine"). Dumnezeu a observat "această creație deșănțată a lui Adam/ L-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetul o descoperă, dar se vrea nepăsător, precum în poemul "Norii": "Curge lumea pe deasupra mea?/ Așa privind în sus/ Am străbătut cea mai mare parte/ din ea.". "Tehnica scamatorului" care scoate obiecte imprevizibile în volumul "Tușiți" este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate și de gravitate. Într-un poem fără titlu, viața capătă schema calvarului: În acest timp Isus e batjocorit,/ Răstignit,/ Pus să se foiască pe cruce" este silit să bea otravă și cu cât coborâm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare măsură, de acțiunea normativ-reglatoare a supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt analizate și prezentate, „cunoștințele despre ce se poate schimba în terapia eficientă, ce este important să se schimbe și cum ar putea să se dezvolte secvențele schimbării”, astfel încât experiența clinică să poată beneficia de noi informații (p. 474). Trebuie reținut faptul că, „în timp ce cunoștințele bazate pe cercetare pot confirma ceea ce clinicienii «știu» deja, contribuția cercetării este o cale suplimentară de «cunoaștere» a descrierii duale a terapiei clasice de familie, care este interesantă și importantă [...Ă, reprezentând încă o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sufletești. în schimb, „infinitul” ca permanență ostilă și repetiție obositoare, din „Vreodată” („Sau cerul e rece/ La infinit...”)10) și din „Requiem” („Dar, tot aceeași poezie la infinit!?”) 11), indispune și irită. Bacovia consemnează, apoi, existența unui „infinit demonic” (formulă reținută, se pare, din „Ruga de seară” a lui Arghezi) ce avivează amintiri penibile: „Un infinit demonic/ Și ironii amare,/ Dureri ce-au răsunat/ în umbre solitare...” 12) E atracția unei lumi de care se credea detașat. Scriitor Bacovia a fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se înțeleagă că a fi poet e mai important și mai bine. Căci, cu toate satisfacțiile, unele peste închipuire, încrederea sa în propria-i vocație poetică nu e niciodată atît de puternică încît să nu regrete, într-o formă reținută, caracteristică, neputința de a se fi realizat în alt plan. „Eu - mărturisește - am încercat să fac ceva avocatură, dar nu s-a prins”. Ipoteza că n-ar fi fost rău să se prindă e numai aparent exclusă. Neputînd munci în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
revenea acasă, „cădea iarăși în lipsa lui de comunicativitate”. Această observație explică de ce unii l-au văzut, la vreo ocazie, „vesel”, „glumeț”: aceea era dispoziție la comandă, trecătoare. Odată „reprezentația” încheiată, urma tăcerea, „mutismul”, revenirea la figura de om bolnav, melancolic, reținut. N-ar trebui uitat că „la mélancolie n’est que de la ferveur retombée” (Gide). „Cuptor” începe ca un reportaj: „Sunt cîțiva morți în oraș”. Aceasta-i o știre senzațională doar pentru o localitate urbană mică, un tîrg. într-un oraș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar trebui să se dedice plăcerii o viață de epicurieică. Dar din moment ce plăcerea era o justificare insuficientă pentru existența umană, Lucrețiu a văzut condiția umană ca fiind tragică. De aici deseori citata lui sintagmă "lacrimile lucrurilor" (lacrimae rerum). Dar stoicismul reținut al lui Lucrețiu a fost doar o variantă printre altele. Alți stoici câțiva la fel de elocvenți și apoi influenți erau mai pesimiști în fața morții zeilor, răspunzând cu disperare, consternare și tristețe profundă. În secolul dintre scrisoarea lui Flaubert din 1861 și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și histrionic, dar și nostalgia reținută a purificării nu sunt mai vizibile ca în poemele de o largă respirație Câmp negru și Nouă variațiuni pentru orgă, cu siguranță două dintre cele mai bune texte poetice scrise de Nichita Danilov, în ciuda, sau poate tocmai datorită interferențelor generice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
moravurilor, acțiunile de concentrare a capitalurilor, ca și dezvoltarea presei sau progresul științei medicale, vor contribui la triumful acestei speranțe: Noi vom dicta lumii în ce să creadă, ce trebuie să cinstească, ce trebuie să blesteme (...) Totul să fie înțeles, reținut, toate aceste principii să fie însușite de fiecare urmaș al lui Israel. Atunci puterea noastră va crește ca un copac uriaș ale cărui ramuri vor oferi fructele numite bogăție, bucurie, putere drept răsplată pentru această existență cumplită, care, vreme de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acestora va fi regăsită prin intermediul orientării argumentative, iar genurile discursului, prin cel al planurilor textului. Alte orientări, precum analiza discursului, analiza conținutului sau sociolingvistica operează plecînd de la altfel de excluderi pentru a discerne alte regularități. Schema relevă ramificațiile teoretice. Trebuie reținut mai ales faptul că noi considerăm DISCURSUL ca fiind încadrat de INTERDISCURS. Rezervăm denumirea de "discurs" uzajului comun ce permite să desemneze discursurile ca fiind publicitare, jurnalistice, politice, literare etc., și îl raportăm la GENURILE DE DISCURS considerînd poemul, teatrul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
afirmat mai sus nu poate fi pertinent decît cu condiția de a considera tratamentul vertical (bază (a) → vîrf (b) și vîrf (b) → bază (a)) și tratamentul orizontal al unităților din planul local (a1-a2-a3), cît și din planul global (b1-b2-b3). Odată reținută această extrapolare, trebuie să vorbim despre o interacțiune între sub-sisteme, cu un caracter regulat, însă deseori asimetric. Spre exemplu, o marcă locală (a) cum este perfectul simplu induce un tratament al informației propoziționale ca parte a unei secvențe (b) narative
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
facilita lectura, trebuie neapărat, așa cum sugerează autorii, să fie învățată identificarea indicilor formali și propusă de exemplu o primă lectură, lectură baleiaj, concentrată pe: specificul suportului (roman vs. catalog), indici tipografici, abrevieri, indicații cifrate și vocabular (specializat sau nu). Textul reținut, 4, este cel care totalizează maximum de criterii congruente. EXERCIȚIUL A.4. În același sens, se poate cu ușurință alege o temă-titlu identică cu manifestările sale textuale, în discursuri diferite (aceasta pentru a ieși din limitele impuse de schema 1
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se dă un context precis (situațional sa contextual) care va constrînge așezarea în text2. EXERCIȚIUL B.1. În clasă, doi elevi merg la fereastră, unul după celălalt, și descriu ceea ce văd. Comentariu: Cu toate că obiectul referențial descris este același, elementele descriptive reținute: 1) nu sînt toate identice, 2) nu apar în aceeași ordine. Este vorba despre o primă abordare a faptului că descrierea este, cum am văzut, atît o activitate selectivă, cît și o activitate constructivă care depinde de descriptor și de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o parte ea va fi productivă. Este vorba de a alege o culoare predominantă pentru planetă 4 și de a stabili o listă de atribute descriptive plecînd de la observarea cu atenție a semnificantului și a semnificatului cuvîntului desemnat de culoarea reținută. De-mersul este următorul: a) Căutarea cuvintelor pentru observarea semnificantului cuvîntului (exemplu: roșu denumește prin anagramare și paronimie: "ușor", "ușier", "oușor", "roș"). b) Asocierea cuvintelor rezultate din semnificatul cuvîntului (exemplu: cuvîntul roșu prin sinonimie și asociere de idei aduce după
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de puritatea lor. Asupra acestei conduite istoricul Neagu Djuvara a ținut dealtfel să atragă luarea aminte, convins fiind că numai o atitudine critică față de trecut poate stimula comprehensiunea și prin aceasta forțele creatoare ale prezentului. E un gând ce trebuie reținut, ca o notă indispensabilă în abordarea oricărui moment istoric. Ștefan însuși, spune cronica, n-a fost "fără păcate", iar trecutul românesc nu se poate citi corect fără a ține seama de acele scăderi care îl îndrituiau pe Cantemir să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în istorie; despre literaturile romanice etc. Când ucigașii săi l-au smuls de la masa de lucru, N. Iorga tocmai scria Istoriologie umană, din care nu apucase a pune pe hârtie decât puține capitole. Epitetul umană din sinteza proiectată se cuvine reținut, în ciuda caracterului său oarecum pleonastic, deoarece e semnificativ pentru concepția marelui istoric despre aventura cronotopică a omenirii. Istoria îi apărea ca o tragedie, în care scenele descriu "evenimente" și confruntă personaje, iar actele duc mai departe conflictul. O construcție dinamică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lideri ai comunității, „nu doreau să intre în gura satului [pentru că] sigur vor exista și nemulțumiți”; alții se temeau că „unii vor munci, iar alții vor privi” și, astfel, drumul nu va fi dus până la capăt; alții erau mai degrabă reținuți și neîncrezători în capacitatea unei comunități - cu un stoc de educație redus și lipsită de pregătire financiară sau tehnică - de a-i „controla” pe cei care vor asigura coordonarea proiectului și vor gestiona banii din grant. Totuși, dincolo de aceste poziții
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]