10,102 matches
-
al cursivei care conducea la ambarcațiune când, deodată, Jones se zbârli. Ripley se opri, cu ochii căscați spre tambuchiul deschis. Răzbăteau zgomote neobișnuite. Bestia pusese stăpânire pe navetă. Lăsându-l pe Jones în siguranță pe un culoar al punții B, refăcu în sens invers parcursul până la sala mașinilor. Cum pătrunse în habitaclul de control, o voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute, douăzeci de secunde. O înconjura un zid de căldură, fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să reconfirme sentința pronunțată odinioară Împotriva lui. Aproape că-și imploră judecătorii să-și amintească toate motivele pe care le-au avut ca să-l urască și să-l considere un pericol pentru cetate. Inima lui Socrate tremură la gîndul că refăcînd procesul ar putea fi achitat. Aceasta ar Însemna că moartea lui a fost absurdă. Se ridică și le strigă foștilor săi judecători: Condamna-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am murit din greșeală. Accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
marea e la fel de generoasă cu cei infideli, ca și Ariadna, și Îi lasă să plece nestingheriți... Apoi, dintr-odată, amintirile. Anteu renaște odată cu memoria. Zeii dorm În stînci, În nisipul și apa mării. Trîntindu-se la pămînt, În nisipul cald, el reface legătura cu zeii. Căci e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E destul să mă Întorc, să ating trupul mamei mele Geea și mă simt Întărit și-mi recapăt Încrederea În puterile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce În țărînă șarpele se reface din bucățile Însîngerate. Sfinxul nu suie niciodată pe Olimp și nu intră nici În atelierele sculptorilor de la apogeul clasicismului grec. Acolo sînt zeii, iar el e totdeauna de aceeași parte cu Oedip, unde zvîcnește un sînge plin de speranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
totdeauna, primăvara. Ieri am reinternat-o. Aha, vasăzică ai internat-o. Buun. Da’ Bazil de ce n-a apărut? — Bazil face baie. L-a durut capul, începea să se bâlbâie, nu e semn bun. Știi, crizele lui. Câteodată revin. Baia o să-l refacă. — În cadă face baie? Ei, nu, că înnebunesc! Bazil face baie în cada lui Bombonel? Spune adevărul, face baie în cada marelui doctor de nebuni, spune? Ești misionar apostolic, ești ambasadorul Crucii Roșii, Semilunii Verzi, al Organizației Unite numite Pomana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți la masă ; și din bucuria mare , Am făcut o sărbătoare . Tu Marie și Lenuță V‐am adus câte‐ o rochiță; Mamei capot și‐un halat 140 Lui Culai de îmbrăcat. ș‐ apoi timpul a trecut Noi muncind ne‐am refăcut; Am mai scăpat de nevoi Dar te‐ ai dus de lângă noi. Mamă, de când ai plecat Am tot plâns și am oftat; Doamne, Doamne, ce păcat! Că Ileana te‐a urmat. Nu știu cum s‐ a întâmplat Cu destinu‐i blestemat; C‐ a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sa, dincolo de cea a lui Dumnezeu. Așa cum am mai relevat și altă dată, este cea mai radicală concepție despre geniu, neîntrevăzută până la Eminescu. De asemenea, în ce privește sensul iubirii, autorul Luceafărului are o concepție cu totul nouă: prin contopire, cei doi refac primordialitatea: Două inimi când se-mbină/ Când confund pe tu cu eu,/ E lumină din lumină,/ Dumnezeu din Dumnezeu"; mai sus încă, substituie spiritul etern din ajunul creației: transa din contopirea dragostei este o "jertfă adusă Marelui Spirit". Pentru asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deja ambiguu prin imperfecțiunea cunoașterii umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a fi respinsă ca factice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o feerică nuntă cu natura. În balada Meșterul Manole, divinitatea sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar suferința metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu, unitatea primordială din preludiul creației, așa cum scrie Eminescu într-un fragment postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mijloace poetice, se conturează o întreagă dramă, gol existențial, prin numai patru substantive, două verbe (unul în participiu adjectivat), două adverbe și două prepoziții, deci zece cuvinte din fondul principal. Este adevărat, cireșele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor șapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune convingător existența unei lumi în disoluție temporală (cătunul vechi, părăsit, depopulat), o mișcare pregnantă, în sens descendent, (căderea cireșelor, dar
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
de scenă n-a vrut să răspunză... 2002 : Dan Tudor propune o nouă Noapte..., la Galați. Veta, Tamara Constantinescu, e o « Ofelie de mahala », iar Zița (Liliana Lupan) « este o ingenuă tomnatecă, supraponderală și machiată la greu, nerăbdătoare să-și refacă stabilitatea erotică ». Printre alte inovații danubiene : Rică este jucat de-un bun actor ...aflat la vîrsta pensiei ; și ca să nu pară soluția bizară, nici Spiridon nu-i mai tînăr (e un « haidamac mongoloid, cu părul alb, ce mișună printre personaje
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-și termine pledoaria. Cum bătrânul continua să peroreze, îi făcu, nervos, semn să se oprească: - Maestre, zâmbi colcăit Goncea, nu vă preocupați de problema tinerilor. Avem tineret căcălău. Toți adjuncții dumneavoastră or să fie numai tineri. Comitetul de inițiativă care reface partidul e numai din tineri. Adică e tineri, dar nu e mucea-fucea, să nu mă înțelegeți cumva greșit. Nu e din tinerii, copilandrii ăia, de-a ieșit la început, acolo, la hăuleală și pușcoace. Entuziasmul și frenezia tinereții i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
picteze cu gândul să-l expună la Anuala artelor plastice din toamna lui 1952. Se împlineau atunci 15 ani de când Tudorache S. Teodorescu stătuse ascuns câteva zile la Șoptireanca. Ideea compoziției era că Tudorache venise acolo, în plină ilegalitate, să refacă, prin discuții de om la om, unitatea mișcării comuniste din regională, după ce, în toamna lui 1936, mai mulți membri de partid refuzaseră să dea curs indicației Cominternului de a se înscrie voluntari în Brigăzile internaționale care aveau să lupte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A renunțat, temându-se ca gestul său să nu fie interpretat cumva ca o ploconire, târzie, în fața fantomelor trecutului. În 1968, când la Plenara partidului comunist din aprilie a fost reabilitat, printre alții, și Lucrețiu Pătrășcanu, Focan a vrut să refacă tabloul, dând portretului trăsăturile acestuia. Pătrășcanu era tot în fața unei ferestre, prin care se zărea de data aceasta o pădure de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și cu nevastă-sa, care până în ultima clipă m-a aburit că ne refacem împreună și... Atunci a apărut Pigasie și mi-a vorbit. Știi cum a venit? Aveam un paing în celulă, undeva în colțul dinspre ușă. Și chiar în zori, când să mă dau jos din pat, paingul coboară și până la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Buzăului, de unde veneau Goncenii. A mai retezat și din dimensiunile hiperbolice ale narațiunii, păstrând însă ideea cu văzutul satului buzoian al Goncenilor din Cosmos, mult poetizată, mai mult ca o marcă a permanenței românești de data aceasta. Primele trei volume refăceau așadar destinele strămoșilor lui Goncea. O istorie în plan general, căci înaintașii săi mai de soi, cât de cât atestați documentar, erau abia de pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Oricât se străduise dr. Pomponică Strungă, directorul Filialei Județene a Arhivelor Naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la Primărie în repartiție ca și cum ar fi în gestiune. Cât a lipsit Macatist, eu nu l-am uitat, dar mi-am spus că dacă tot a venit dreptatea pe care o aștepta tot românul a venit și momentul să mă refac la Facultate, care am vrut mai demult dar tot nu s-a putut, că chestia aia cu eliminarea din toate facultățile a ținut până la revoluție pentru mine, nici nu mă mai interesa la o adică, dar asta-i altă discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o gură hulpavă le-ar fi înghițit. Dincolo de biserică începea noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se gândește cè el nu se poate lèuda cu asemenea performanțe școlare, a fost mereu un elev indisciplinat, ea, cu un zâmbet larg înflorindu-i pe fațè, întèrește cè, în general, era o fetițè foarte cuminte cèreia îi plècea școală, Refacem împreunè drumul ei de întoarcere de la școalè, o ascult povestindu-mi totul, încurajând-o, nu vreau sè-mi ascundè nimic din trecutul ei de școlèrițè, vreau sè știu totul în amènunțime! Urmeazè, apoi liceul, o domnișoarè promițètoare, înflorind miraculos, dar trebuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ceară ajutor pentru a sta departe de el. La AA vin tot felul de oameni. Unii sunt puțin snobi în legătură cu experiențele lor, cei care au încurcat-o rău de tot. Cei care au fost distruși și a trebuit să-și refacă întreaga viață. În general, noi primim cu înțelegere pe oricine. Pentru a participa la întrunirile AA este nevoie să conștientizezi faptul că ești alcoolic, indiferent de ceea ce înseamnă asta pentru fiecare în parte. Este cel de al treilea pas dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mi-am dat seama cât de nefericită sunt abia după ce am început să vin la întrunirile Ex-ilor Anonimi. Incredibil, nu-i așa? Cred că eram mult mai bine înainte. Mă descurcam, într-un fel sau altul - divorțul era aranjat, îmi refăcusem oarecum viața, copiii erau sănătoși. Mi-am petrecut ultimele săptămâni încercând din răsputeri să renunț la acest grup. Problema mea e că, dacă mă apuc de un lucru, trebuie să îl duc la bun sfârșit. Presupun că e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar arăta pasionat de la început; cred că mi s-ar opri inima sau aș lua-o la sănătoasa. Nu mai am reflexele de altădată. Patrick mi le-a tocit, așa că am nevoie de o reconstrucție lentă, constantă, ca să le pot reface în parametrii lor de altădată. —Rebecca... începe Jake. Mă uit la el și-l încurajez cu un gest. Nu sunt în stare să vorbesc în momentul ăsta. —Scuză-mă că dau buzna la tine așa - mă urcasem în mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]