11,416 matches
-
somație. Soldatul a tras în plin. Omul era surd și nu a auzit somația. A murit pe loc. De cu seară se spovedise și venea la biserică să se împărtășească. Acestea sunt momentele mai însemnate care am ținut să le relatez. Maica lui Dumnezeu De câte ori creștinul bun, soldatul înscris în Armata Maicii Domnului, nu repetă cuvintele Maica lui Dumnezeu din Bucură-te, Marie, și vai, prea adeseori nu-și dă seama, nici nu se gândește, ce mare adevăr cuprind aceste două
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca episcop în clandestinitate la București pe parohul de Galați, franciscanul Ioan Duma OFMConv. ca întru episcop pentru scaunul episcopal de Iași. Din necazurile acestui episcop clandestin, dar fără fotoliu, marginalizat de comuniști și de ai săi, vom încerca să relatăm în rândurile ce urmează din ceea ce am reușit să cunoaștem. Deși nu avem documentație în acest sens, totuși considerăm că amintirile care mai dăinuie în memoria confraților de suferință din familia franciscană care au înfruntat împreună teroarea comunistă a celor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care-l chema Dumitraș, numele nu mi-a spus nimic. Numai când l-am auzit cântând în noaptea de Înviere, mi-am amintit de glasul și numele preotului de la Pitar Moș”. Cum s-a îmbolnăvit de plămâni la Pitești îi relatează chiar el surorii mai mici, Ana. Unul din colegii de celulă mai în vârstă, familist, avea patul sus lângă fereastră și se îmbolnăvise grav din cauza curentului și să fi rămas în acel loc i-ar fi pus în pericol viața
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
multe ori rămânea la baracă și nu era scos la muncă, sau era pus la munci mai ușoare. Cu trecerea vremii lucrurile și faptele se uită, dar ne mai întâlnim și dacă suntem împreună ne aducem bine aminte. Acestea le relatez așa mai pe scurt despre viața mea și despre cele petrecute în închisoare, ca să nu plictisesc. Și dacă am îndurat ceva, le știe mai bine Cel din Cer, care știe să răsplătească pe fiecare. Au îndurat și au suferit Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
murise și fusese târât pe scări mort, într-un sac, în noaptea aceea!... Acestea le cunosc și le subscriu. - Alte lucruri mai importante nu am de semnalat. Le cunosc desigur mulți alții, mai bine decât mine. Cele ce le-am relatat, îmi iau toată răspunderea că sunt adevărate. Pr. Gheorghe Patrașcu Marie, Maica vieții noastre Către Inima Neprihănită a Mariei Marie, Maica vieții noastre, Stăpână-a lumii și Regină, Neprihănitei tale inimi Popoarele-n genunchi se închină. Ref. Fii veșnic binecuvântată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai spunea despre un om și altceva: „Der ist schlecht wie Spucke“ - e rău ca un scuipat. Acest verdict lapidar era tot ce poate fi mai insultător la adresa cuiva. Există o legătură între scuipat și vorbit. După cum o demonstrează cele relatate de Nádas, scuipatul începe acolo unde cuvintele nu mai reușesc să exprime disprețul. A scuipa pe cineva întrece orice înjurătură, înseamnă, de fapt, o altercație fizică dură. Deoarece, la fel ca în majoritatea limbilor de origine latină, în română aproape
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai fi oprit dacă voiam să-i spun totul prietenei mele care mă descosea despre amănunte de la interogatorii? Să spun totul vrea să însemne: tot ce poate fi spus în cuvinte. Așa se face că de fiecare dată i-am relatat toate faptele, însă nimic mai mult - nici o vorbă despre plantele care îmi lămuresc propria stare când mă reîntorc acasă trecând pe lângă grădini. Nu i-am spus niciodată nimic despre băbătiile acelea de piersici, ori despre zahărul de hoit, ori despre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
săracilor: „Nimeni n-o să vă creadă, cu așa o poveste ajungi de râsul lumii. În cazul cel mai bun ne vor considera pe toți nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a verificat încă o dată lacătul de la ușă, a aruncat câte o privire la fiecare din cele patru gemulețe privind în interiorul camerei de gazare, apoi, luându-mă de mână, am pornit cu toții spre casă. Ajunși la căsuța noastră, tata i-a relatat mamei cele întâmplate de așa manieră încât să n-o alarmeze prea tare. Mama însă intrase în alertă și mă sucea în toate părțile, pipăindu-mă și răsucindu-mă ca pe un titirez, deschizându-mi și mai mult pleoapele, forțându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastră naviga cu toate mecanismele în perfectă stare de funcționare pe o mare aparent liniștită. Doar departe, dincolo de linia tulbure a orizontului, se arătau primele semne prevestitoare ale unui uragan înfricoșător... Ne-am oprit la moș Danilov. Tata i-a relatat cele întâmplate, iar bătrânul, ca un consilier înțelept, a apreciat la superlativ hotărârea luată. Măi Văsălie, e un lucru foarte bun ce vreți să faceți. Copiii au nevoie de lapte. Hai să mergem. Și ne-am îndreptat spre stâna situată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
putea să coboare la sud, 500 de mile, și să realizeze cel puțin un act de bravură: să ajungă la Capul Horn, punctul meridional extrem al Americii. Dar renunță. Schimbă drumul. Destinația Anglia: „Este sfârșitul jocului meu”. 22: Paris Match relatează că la căsătoria ultimului Beatles celibatar, Paul McCartney, o mulțime de liceene au înconjurat primăria londoneză strigând cu disperare: „Nu fă asta, Paul!”. Declarațiile de dragoste scrise pe zidul casei sale au fost înlocuite cu un singur cuvânt: TRĂDĂTORULE! 23
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de adaptare și inițiere figura și participarea la diverse sindrofii de familie sau reuniuni mondene. Curiozitatea gazdelor și a musafirilor de a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care am trecut, relatate cu resemnare și cu un patos abia reținut depășeau forța comună de imaginație a unui locuitor al „lumii libere“, devenind stânjenitoare, neverosimile: alimente raționalizate, întreruperi de curent electric, lipsă de medicamente, cozi la ulei, la zahăr, făină și lapte, la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Cifrele fabuloase ale morților și răniților din Timișoara, groaza că sora mea, prietenii și mătușa ar fi putut să se numere printre victime, neputința de a intra în legătură cu cei de-acasă, primele imagini televizate ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile de coșmar din căminele de copii abandonați și handicapați, stabilimente ce semănau cu barăcile unor lagăre de exterminare ce stârneau în Germania un val de oroare se contopeau într-un amestec de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dr. Alexinschi Ovidiu-Eugen mi-a pus diagnosticul de ,,demență alcoolică” (deliriim tremens- exact ce voiau torționarii), iar eu mam întors la casa părintească. Aici mă simțeam mai bine, dar lucrurile tot nu erau în ordine. Acum mă întorc pentru a relata un episod petrecut cu ani în urmă. La un moment dat m-am gândit să mai merg și eu la cinema, rula un film interesant,,Ultimele zile ale lui Hitler”- și m-am dus să-l văd. Era matineu, în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
M-au dus în salon în regim de detenție forțată, m-au pus să mă dezbrac, mi-au luat tot, m-au jefuit de bani (hai că o să-ți facem niște injecții mai speciale care costă). Scena pe care am relatat-o pare a fi desprinsă dintr-un film horror, dar reprezintă ceea ce s-a întâmplat efectiv atunci: te duci la un consult de rutină și te trezești încarcerat fără motiv la spitalul de bolnavi psihic. Am stat internat mai mult
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și igienă, care au reușit perfect. Un adevărat miracol (un exemplu printre multe altele) pe care știința nu l-a putut explica. Dar care a fost explicația pe care a dat-o însuși Arigo? În stare de transă el a relatat că în momentele în care vindeca pacienții, spiritul unui medic decedat în timpul primului război mondial, intra în trupul său și realiza miraculoasele vindecări. Medicul respectiv nu reușise să-și ducă munca până la capăt în timpul vieții, iar după moartea sa se
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dar contemporanii și succesorii lui imediați nu au avut prețuire pentru performanța domnului muntean - întâia unire a românilor. Însuși cronicarul Miron Costin, care atât de mult a scris despre unitatea moldovenilor, muntenilor și transilvănenilor, se mărginește la următoarea observație, după ce relatează uciderea lui Mihai: „Și așea s-au plătitu lui Mihai Vodă slujbele ce au făcutu nemților“ Nici-un cuvânt despre marea faptă a Viteazului - unirea din 1600 - ceea ce arată că la data înfăptuirii ei, conștiința unității de neam nu devenise și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
carte, nu au înțeles complexitatea și noblețea acestei profesiuni. Un episod petrecut cu mulți ani în urmă mi-a întărit această constatare. Iată-l: O foarte iscusită și prețuită învățătoare de la Liceul „Costache Negruzzi”, pe nume Codrina Ludu, mi-a relatat, cu obidă în suflet, că într-o zi de iunie, când încheierea anului școlar bătea la ușă, când cu elevii clasei a IV-a pe care o conducea făcea recapitularea finală a materiei pentru a ajuta pe copii să-și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au făcut fotografii cu întregul grup de participanți și s-au imortalizat imagini cu ajutorul camerelor video. Într-o sală de clasă dotată cu un mobilier ergonomic ultramodern, s-a desfășurat adunarea festivă în care, odată cu strigarea catalogului, foștii elevi au relatat ce s-a petrecut în viața și activitatea lor de la precedenta întâlnire, 27 mai 2000. Astfel, am aflat că unii dintre foștii mei elevi au dobândit diplome universitare și sunt institutori, că alții, la vârsta de 50 de ani sunt
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dintr-un articol apărut în "Adevěrul". Câteva fraze numai, e drept. Câteva fraze inofensive, cred eu. Câteva fraze care, departe de a exprima o opiniune, o reflecție, un sentiment, un îndemn sau ceva de felul acesta, nu făceau decât să relateze un fapt, un fapt banal și adevărat (dacă n-ar fi fost banal și n-ar fi fost adevărat, de ce s-ar fi atins de el cenzura?). Neplăcerea asta mi se întâmplă rar, foarte rar; nu pentru c-aș pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
botezat în privința numelui. Bucuria era imensă, ziarul îl cumpărasem de la o tonetă din Piața Unirii, unde abia îl mai găsisem fiind și foarte târziu. Mă oprisem în parcul din spatele agenției de voiaj C.F.R. citind liniștit, chiar de două ori, articolul relatat cu ocazia expoziției: „... sculptura a fost lăsată la urmă, cu toate că aici avem a remarca prezența unui tânăr talentat, debutant în cadrul Asociației Artiștilor Plastici: Constantin Iftinche. Lucrările sale dovedesc un foarte dezvoltat simț al artisticului, al măsurii formelor. Suntem convinși
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
univers ca al Greciei antice, unde sculptura a ajuns la o atît de glorioasă Înflorire, trebuia să se nască, mai devreme sau mai tîrziu, un Pygmalion care să se Îndrăgostească de propria sa statuie. Povestind această Întîmplare În Metamorfoze, Ovidiu relatează În amănunt cum Afrodita s-a Înduplecat de rugămințile lui Pygmalion și a inspirat viață pietrei din care s-a Încarnat frumoasa Galateea. Lucrurile sînt totuși mult mai clare dacă facem abstracție de zeiță. Cum ar spune Rousseau, Pygmalion preferă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aceste lucruri? Și că n-am Înțeles Întrebarea pe care sfinxul a adresat-o tatălui meu? Nu puteam. Iar moartea e la fel de omenească, da, ca orgoliul tatălui meu cînd a sosit tînăr la porțile Thebei...) Un fost marinar mi-a relatat ieri o Întîmplare, din acelea care intră de obicei În coloanele de fapt divers ale ziarelor. CÎinii unui cioban internat la spital s-au așezat În fața porții și, fără să mănînce nimic, nu s-au mișcat de acolo cîteva zile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rațiunile acestei alegeri? În primul rând, dacă este incontestabil caracterul autobiografic al acestei scrieri, nu mai puțin important ni se pare - ca de altfel și în cazul Jurnalului mișcărilor lăuntrice - caracterul fragmentar al acesteia. Într-adevăr, textul se mărginește să relateze viața Sfântului începând cu episodul tragic petrecut la Pamplona în 1521, de care este legată convertirea religioasă a tânărului cavaler, și până în anul 1538, când Ignațiu se stabilește la Roma și când proiectul Societății lui Isus intră în faza de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1966). După o viață dedicată artei pianistice pe care a dăruito cu pasiune publicului, a împărtășit-o cu generozitate discipolilor, Eliza Ciolan a trecut la cele veșnice în ziua de 24 iunie 1980, la Cluj-Napoca. Talentatul publicist ieșean, Aurel Leon, relata: „Antonin Ciolan, alături de soția sa, Eliza Ciolan, strălucită profesoară și pianistă a Iașilor, au dorit în clipele din urmă să se odihnească pe veci pe pământul Eternității, cimitirul din apropierea casei din strada Călărașilor în care au petrecut atâția ani de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]