11,435 matches
-
și emite ipoteze pentru definirea și evaluarea unor aspecte noționale sau tematice. T. analizează scrierile lui Walther von der Vogelweide din primele decenii ale secolului al XIII-lea (de menționat că nu traduce nici un citat, deși sunt mai puțin accesibile), relevându-le conținutul, particularitățile prozodice și de stil, comparate mereu cu altele similare, și conchizând că e cel mai modern dintre poeții timpului. Germanistul nu neglijează nici literatura clasică și modernă, așa cum atestă studiile despre Goethe, Kleist, Uhland, Nietzsche, Stefan George
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
judecă inteligent”, dar și ale cărții: „Nu e numai «fotografie» și nu e deloc imaginație poetica; fără să caute «a face știință» și a-și afirmă individualitatea, el vorbește despre un subiect pe care l-a trăit”. Virtuțile literare se relevă cu deosebire în Transsiberiana (1934) și în Ogio-san (Domnișoare) (1938). Este vorba, în primul rând, de „înzestrarea vizuală fericită”, de „strategia vizuală înrudită prin dinamismul lapidar cu a cineastului”, de „o adevarată punctuație cinematografică” (Doina Curticăpeanu). Ț. va colabora, de
TIMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
Un porc de câne (1933) și Bercu Leibovici (1936), unde reconstrucția trecutului e înlocuită de schița de moravuri contemporane (Manevre, Berzele din Boureni, Alegeri libere) sau de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj). La apariție critica a relevat filiația caragialiană, dar și nota personală a râsului lui T., lipsit de „causticitate acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
întreagă filosofie”, volumul Critică, estetică, filosofie (1972), mai unitar, propune un aperçu asupra zonelor-nucleu ale esteticii secolului al XX-lea, întregul conținut gravitând în jurul problematicii sistemelor lui Benedetto Croce și Georg Lukács, care polarizează întrucâtva gândirea estetică a veacului. Exegetul relevă opoziția dintre cele două concepții, incompatibilitatea dintre „imanentismul” și „spiritualismul absolut” crocean și materialismul dialectic și istoric cultivat de autorul lucrării Istoria și conștiința de clasă, nu însă fără a constata o seamă de puncte comune. Semnalează teze ale principalului
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
lăsat să plutească pe o apă curgătoare. Caloianului i se atribuie rolul de ajutor al Sfântului Ilie. Simbioza dintre elementele păgâne și cele creștine constă în aceea că denumirea obiceiului este luată din calendarul creștin, în timp ce forma și conținutul lui relevă un rit anterior creștinismului. Un ritual de secetă este și Paparuda sau Paparudele, în care se utilizează dansul mimic și măștile fitomorfe, combinate cu elemente de magie homeopatică (udatul cu apă al Paparudelor). Caloianul (păpușa de lut), Cămașa ciumei (momâia
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
oamenii lui trădează partidul", fiind încântați că nu li se "cunoaște slova" la telegraf și o semnează cu mult curaj: "mai mulți membri ai partidului". Farfuridi are automatisme ce creionează "întruparea prostiei solemne."(Ștefan Cazimir), prin formule aberante, care-i relevează incultura: "eu am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în târg". Discursul lui Farfuridi din actul III este un model al comicului absurd, care scoate în evidență platitudinea gândirii, confuzia lingvistică a personajului, iar stilul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cu scrisoarea", deși Zoe îl roagă să nu povestească alegătorilor, pentru că ar face impresie proastă, Dandanache repetă întâmplarea " Când i-am pus pițorul în prag ori coledzi, ori "Războiul", mă nțelegi tranc! depeșa aiți..." Spiritul său machiavelic, mișelia personajului sunt relevate printr-o replică ce conturează magistral personajul, autorul scriind în paranteză "aparte", sugerând astfel imbecilitatea lui: "E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie și tot nu prițepe", referindu-se bineînțeles la Trahanache. Personajul este grotesc
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-și numele pentru totdeauna în istoria - încă nescrisă - a presei românești moderne, de certă ținută europeană. Cuvintele pe care Nicolae Titulescu, în anii aceia ministru de Externe al României, le-a transmis redacției Universului cu prilejul morții lui Bacalbașa, îi relevă acestuia meritele reale și nu putem să nu le amintim aici, în încheierea acestor repere biografice, desigur incomplete: „Independența de gândire, talentul lui și combativitatea lui, care nu a călcat niciodată regulile curteniei vor rămâne de-a pururi pilde pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cele ce se relatează în ziarul oficios al bandiților nu merită nici o dezmințire deoarece publicul român cunoștea că tot ce iese din pana acestor conștiinți vândute nu este decât calomnie și neadevăr. Dar indignațiunea nu mă poate opri de a releva cele scrise de dânsul cu ocazia alegerilor din Capitală în no. său de azi. Se zice în acel ziar că în capul a 300 bandiți aș fi mers de la primărie la culoarea de Galben, spre a lua urna care fusese
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inevitabilă a dezvoltării economice a țării noastre, mai ales în direcția creării - printr-o politică protecționistă - a unei industrii naționale, datorită pătrunderii în România a produselor industriale austro-ungare etc. A prevalat însă - cum era și firesc - aspectul politic al problemei, relevat cu pregnanță și de Ion Strat, „raportorul comitetului de delegați al secțiunilor“: „Este însă ceva, d lor de putați, care este mai presus de toate considerentele economice, administrative și fiscale pe care ne-am încercat a vi le expune și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe lângă guvernul francez, de aceea el se grăbi ca să desmintă știrile ziarului pa rizian, mai cu seamă în părțile unde afirma că România s-a angajat într-o politică ostilă Franței. Iată scrisoarea lui C.A. Rosetti: „Permiteți-mi a releva câteva pasage din articolul d-tale de ieri. Nu știu absolut nimic în privința tratatului ce ziceți că s-ar fi încheiat între împăratul Alexandru și principele Carol și necrezând chiar aceasta, las răspunderea asupra acelora care v-au dat această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la Junimea din Iași, unde avea admiratorii săi, dar nu era decât - spre a întrebuința un termen preferit astăzi - un poet regional. Cu Scrisoarea III, în care poetul a pus toată patima lui politică și toată ura împotriva liberalilor, se relevă și se impune. De aci înainte Eminescu rămâne, căci este consacrat mare poet național.153 Alături de cei doi mari poeți de geniu apare, dând multe speranțe pentru viitor, poetul căpitan Carol Scrob. Cine cunoștea până atunci pe Carol Scrob? Aproape
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la București) și de emoție. La sfîrșit, mi-a dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă nici el n-a relevat a fost „condiția” (tristă, amară) a defunctului, de intelectual într-o „provincie ingrată”, frînt tocmai cînd intrase într-o fază creatoare, compensație tardivă la anii, numeroși, de sterilitate. Cîndva, probabil, am să mai revin aci la Alistar. Am fost asistentul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și cîteva din vorbele spuse în diverse împrejurări de cel pe care îl evoca. Una, favorabilă lui, încerca să sugereze bunele raporturi avute cu istoricul literar. „Ești singurul cazac om de lume”, i-ar fi spus acesta. Alta, tăioasă, a relevat suspiciunile lui Călinescu față de Tudor Vianu. Odată, la Academie, după ce l-a întîmpinat cordial, radios, pe autorul marii Istorii a literaturii române cu „Salut, colega! Mă bucur să te văd!”, esteticianul a primit următoarea replică: „Nu te bucuri, rîzi!...” Cam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ca să le poată măcina, le-a pus laolaltă cu ale lor. *Astăzi (joi, 8 mai) va fi înhumat mareșalul Iosif Broz Tito. Începînd de duminică, radioul, televiziunea, ziarele comentează realizările lungii sale cariere politice. Lumea e unanimă în a-i releva marile merite: opoziția atît față de Hitler, cît și față de Stalin, inițierea (alături de Jawaharlal Nehru și Gamal Abdel Nasser) a mișcării de nealiniere, introducerea în țara sa a programului de autoconducere și autogestiune, elaborat împreună cu Edvard Kardelj etc. Ce imens contrast
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus, n-am apucat să scriu nici o cronică sau recenzie, întrucît în redacție de cărțile sale se ocupă Sporici, fostul lui coleg de liceu; personal îl consider mult mai bun ca eseist decît ca prozator) a început cu „partea biografică”, relevînd că în Bacău a parcurs cîteva „experiențe cruciale”, inclusiv pe cea a debutului în literatură. Orașul nostru a constituit „nucleul de foc al existenței sale”. Felul său de a pronunța cuvintele m-a făcut să mă gîndesc la un orator
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are substanță, coerență și o pasiune demonstrativă care te face să-l urmărești atent. Trecînd să răspundă la întrebarea despre aparenta lipsă de ordine în darea la tipar a volumelor din ciclul Zăpezile de-acum un veac, a ținut să releve că de la început „în jurul acestuia s-a dat o bătălie: bătălia negației”, dar nu din rațiuni estetice. A început - se știe - publicarea ciclului cu cartea a V-a, Scrisoare de la Rahova (1977) și a observat că „ceva deranjează într-un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dării de seamă” - mai multe evenimente: acordarea unei „Diplome de Onoare” de către Academia Română de Literatură și Artă, reunită în ședință festivă, o recepție la Primărie, un spectacol și o întîlnire cu publicul. La primul (în răspunsul la laudatio) Ionescu a relevat că în opera sa există „rădăcini românești” și a menționat influențele lui Caragiale, Urmuz, Tristan Tzara și ale suprarealiștilor. Apoi, solidarizîndu-se cu „exilul românesc”, a făcut următoarea remarcă: „Românii și-au pierdut țara, dar au cucerit lumea”. Deși valabilă doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai des repetată spune că „la fotbal și la literatură se pricepe toată lumea”. Trec peste asocierea ușuratică a două domenii diferite: într-unul treaba se face cu piciorul, în celălalt cu mîna, care e mai aproape de cap. Altceva vreau să relev: că desconsiderarea talentului literar nu e un lucru nou. Așa ceva s-a întîmplat și la începutul epocii moderne, nu numai la noi, ci și în Franța. Iată ce scria Sainte-Beuve în Portrete contemporane (1830-1837): „Omul de talent se naște, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a nu fi excesiv și, prin urmare, plictisitor. Deși nu sună prea avantajos, sînt o natură pedagogică. De altfel, chiar și anamneza pe care mi-o fac aci are, în ciuda aspectelor dezagreabile (cine nu le-a avut?) pe care le relev, un sens pozitiv, tinde la afirmarea unei etici ce s-a clădit pe experiențe contradictorii, pe lupta temperamentului cu intelectul, a instinctului cu cenzura religioasă, a deprinderilor simple cu sofisticările civilizației. Pentru a fi cinstit cu mine însumi, mă arăt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se înțeleagă că, actualmente, aceasta nu e predată corespunzător în „învățămîntul preuniversitar”, că ar trebui mai mult devotament etc. Intitulată „Literatură și etică”, „scrisoarea” pornește, desigur, de la realități incontestabile (programe nesatisfăcătoare, profesori fără vocație sau slab pregătiți, elevi dezinteresați) și relevă starea de nemulțumire a autorului (cunoscut și ca autor de cărți de metodică) atît față de modul simplist, primitiv, cît și față de cel tehnicist, complicat, în care e prezentată literatura română în școală. Fiind însă compusă cam de sus, rău (aspect
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
merge. „Pentru completare de varză”, îi răspunde el pretențios. „Au un pensionar la dispoziție (copiii, desigur) și nu vor să stea inactiv”. Probabil că și ea își va fi justificat la fel de banal „ieșirea”. Discuția lor (mai ales începutul) mi-a relevat însă că amabilitățile nu-s excluse nici la „vîrsta a treia”. * Într-un interviu difuzat de BBC (8 decembrie 1986), Vintilă Horia și-a reafirmat opinia că „literatura este o tehnică de cunoaștere”, cu posibilități de feed-back, adică de corectare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la nou” și „viziunea politică orientată după principii ferme”. Abil ca întotdeauna, Eugen Verman, „secretarul perpetuu” al organizației, s-a dedat la cîteva considerații despre „puritatea ideologică a revistei”, convins că, în fața secretarei, acesta-i aspectul cel mai important de relevat. Partea întîi a „reprezentației” s-a încheiat cu mulțumirile aduse de G. tovarășei Jipa, care „s-a implicat alături de noi în ofensiva pentru calitate” și organizației de partid pentru că l-a sprijinit în anumite situații. Aceleași clișee au fost folosite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
p. 16), mi-a atras atenția următoarea frază atribuită de autor lui Tvardovski: „Ils ont commencé par l’art abstrait, mais il me semble qu’ils ont en vue le réalisme”. E o observație cu adevărat perspicace. Orice retrospectivă atentă relevă că acest fel de a proceda se întîlnește nu doar într-o epocă și într-un loc, ci aproape oricînd și cam peste tot. Realismul e un magnet a cărui forță de atracție crește pe măsură ce înaintăm în vîrstă și experiența
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urmare, e nevoie să mi explic insistența. G. trebuie privit ca o figură reprezentativă pentru acest deceniu, în care forfanteriile de limbaj ascund realități dintre cele mai dureroase. Or, fotografiind în varii situații „personajul”, eu tocmai asta am încercat să relev: contrastul dintre ceea ce el vrea să pară și ceea ce e în realitate: moralist fără morală, loialist fără loialitate, riguros fără rigoare etc.; contrastul dintre declarațiile sale referitoare la „stilul de muncă” (în aparență acceptabile) și conduita de mic revizor (arendaș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]