11,011 matches
-
absolută, la tot ceea ce stă în această lume de alunecări și căderi, la realitatea ultimă"19). Interesant este și faptul că, în interviul acordat lui Claude- Henri Rocquet, Încercarea labirintului, Eliade însuși își explică numele, ca provenind de la mir (rădăcină slavă care înseamnă pace) și helios: "Cuvântul Eliade este de origine greacă și fară îndoială te face să te gândești la Helios . La început se scria Heliade. Un joc între Helios și Hellade: soare și grec" (sublinierile autorului) nume pentru care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dicționar al numelor de familie românești, Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică. etc., Dana Luminița-Teleoacă enumeră antroponimele care pot fi puse în relație cu sărbătoarea Paștelui "mai numeroase în raport cu toponimele și în mare parte împrumuturi grecești și slave": Pasca, var. Pască; Pascalu Pascali; Pascaliu; Paschievici; Pascotă; Pasculescu, var. Păsculescu; Pashal; Paskov; Pasti(ia); Păscălin(e); Păscăloiu; Păsculeț ș.a.; Dana-Luminița, Teleoacă, Impactul terminologiei religioase românești asupra domeniului onomastic (Sărbători creștine), articol diponibil la adresa web http://onomasticafelecan.ro/iconn 1
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
op. cit., vol. I, p. 256. 477 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. II, p. 479. 478 Christian Ionescu, op. cit., p. 46. 479 În ce privește originea sa, pentru a ajunge în limba română, cuvântul sanscrit a urmat două itinerarii: ebraică → greacă → greacă bizantină→ v. slavă→ rom. samfir sau ebraică → greacă → latină → franceză → rom. safir (Christian Ionescu, op. cit., pp. 293-294); Al. Ciorănescu, op. cit., p. 849, stabilește echivalențe între formele zamfir, zafir, safir, samfir. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 906 stabilește aceeași echivalență, zamfir-safir, fără o identificare a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o formă neclară a adâncului, tulburea întrepătrundere a umbrei cu lumina: Spre sânul adâncimei fluide am privit;/ Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit/ De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare" (Pytagora); Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă" (În ceață). Nu un orizont de vizibilitate întâmpină vederea, ci greoaia așezare a contururilor, desenul șters al profilurilor. Nu e de mirare că, în încercarea de a desluși ceea ce apare, ochiul rătăcește în adâncul difuz, intuind mai degrabă decât văzând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
igneică a solarității, deschid vederii o altă perspectivă. O imagine în mișcare, unde lumina nu doar luminează trecerea spre altceva, dar și face posibilă reflectarea inaparentului în privirea în care se revarsă. De la "în ochii mei și-a pus azurul slava" (Poezia), "și-n ochii tăi,/ însângerat, amurgul mărgeanele-și aprinde" (Ultima verba. Cântarea lui Samson), trecând prin "ai vrea măcar privirea s-o ții în loc sub pleoape" (Sinaia, I), până la " Aș vrea să sparg ferestrele din trup/ pleoapă rece pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
echivala cu intuiția eidetică a înțelegerii albe, cea care întrezărește imaginea întrupată poetal (încarnare a logosului) în mediul transparent al posibilului semnificabil. Între pământ și aștri se înalță, așadar, o liră miriacordă, un imens organon, cu miile de coarde ale Slavei"; "e un sistem de relații infinite, o perpetuă comunicare de forme", o "neîntreruptă simfonie de lumină"20. În acest spațiu al oglindirii și al prefacerii, lumea întreagă se arată a fi "până în moleculele sale ca un sensorium Dei, focarul sensibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se rostogolește un astru aprins"? O lume de culmi, se pare, configurată la altitudinea unei imposibile cuprinderi; nu imaginarul tărâm de nicăieri, rod al spaimei de real și al distanțării compensatorii, ci lumea reală a cărei culme e veșnicia însăși, slava ei întrevăzută în aprinderea astrului. Imaginația realizează conversiunea ascensională prin care ceea ce apare deasupra sensibilului și sub inteligibil se arată a fi fâșia îngustă a unei liziere invizibile 3 din care accesul se face în ambele direcții, cota înaltă de pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o intimă întrepătrundere, de o identificare în adânc, pusă în abis, în ascunsul ce înfășoară întregul posibil; înălțarea de aici e putința slăvirii, a unui poate ce desfășoară claritatea, seninătatea, pacea 6: Dar poate suntem chiar norii ușori suiți în slavă,/ Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă/ Atât de senini. O pace apărând treptat la orizont ca o navă,/ Și timpul ca un fum prin mâinile noastre de apă". Ultima imagine ia naștere în timpul care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ea strălucește ca icoană, precum "aurul de minuni și lumină": "un istm de frumusețe"63. Atinsă de suflarea mângâietoare a increatului, "inima s-aprinde îndată cu o rază", arde în focul ce nu o mistuie, devine ea însăși scânteie a slavei, "scânteia inimii", synderesis (scintilla animae sau apex mentis)64, fiind expresia fondului increat al sufletului: "Ce inimă domnească-mi visam!/ Doamne, atinge-te de ea, să s-aprindă, ori să n-o mai am"65. Fondul nu e fundamentul; el
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trece prin lumină și dă sens tuturor celor ce apar limpezite ca frumusețe a lumii. Este lumina suprafirească din poemul Taborul 69, în care - spre deosebire de Horeb lăuntric, dar complementar acestuia - revelația nu mai e căutată, ci împlinită. Înălțarea sufletului în slavă e o întoarcere acasă (" Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri") în strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul de amiază,/ Nălucitoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
celor ce apar limpezite ca frumusețe a lumii. Este lumina suprafirească din poemul Taborul 69, în care - spre deosebire de Horeb lăuntric, dar complementar acestuia - revelația nu mai e căutată, ci împlinită. Înălțarea sufletului în slavă e o întoarcere acasă (" Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri") în strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul de amiază,/ Nălucitoare piatră de sine luminează,/ Și-n ziua
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cum se poate însă ca ceva ascuns să lumineze și să rostească în lumină pe cele pe care le întemeiază tocmai prin această pro-punere originară? "Ca-n oul ce păstrează un zbor înalt de-aripe,/ Pân'ce-i sosește timpul în slăvi să-și ia avântul". Imaginea țâșnește odată cu posibilul semnificabil al venirii în lume. În lumea poemului, ceea ce se spune se arată totodată, apare ca imagine ieșită din ascunsul inaparent. Zborul înalt de aripi nu e consecința teleologică a unui act
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
va veni și care deja este - pune creația în început. Cuvântul, ca sămânță a nemuririi, nu e creator decât în actul prin care ceea ce este păstrat ca potență a vieții veșnice iese la lumină, sosește cu lumina pentru a da slavă celor create în numele lui: "A fost de-ajuns un nume, al tău, sol dezrobirii,/ S-au spart și veac și lume; ținut prizonier/ A izbucnit din țăndări, viu, vulturul iubirii,/ Cu ghearele-i de aur să ne răpească-n cer
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pare să se vadă fără rest - în lumina ce inundă distanța - este chipul care le întemeiază pe toate, imaginea de sub imagine din care tot ce este izvorăște: "lumina-va taina iar/ numai nevăzut să vadă/ din nou cum încep, în slavă/ cele ce păreau morminte/ lucruri și așezăminte/ dinăuntru, din afară/ tăinuind vor lumina" (s. n.)29. Înainte de a zăbovi asupra ultimei imagini, să spunem că noul început convertește pe cele ce nu (mai) sunt la ființă; cele ce par pentru totdeauna
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întoarce - precum reflectarea într-o oglindă - în Cuvântul care îi dă viață 55. A vorbi în lumină înseamnă a lumina, a vedea numind "lumină/ odihnind lumină", "făcând fiecare lucru rostit, străveziu"56. Cuvintele care se rostesc în izvorul Cuvântului dau slavă inepuizabilului, "izvorul vieții/ pururi izvorând"57. Logos-ul se revarsă neîncetat în toate cele care îl manifestă, dând nume chiar transparenței care îl arată în trupul cuvintelor. Dacă "lumina și adâncul sunt veșmintele"58, ce se vede este tocmai ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
numenal. Ceea ce strălucește acum, neînchipuit de intens, e o "lumină mai presus de strălucire", căci tot ce, fără a fi văzut, dă de văzut, înalță vederea "dincolo de cer, în lumină"75. Chipul supraceresc al divinului se ascunde în lumină, în slava nevăzutului, iar ceea ce "numim lumină nespusă și singura lumină/ ascunsul"76 e vălul transparent al luminii prin care se filtrează imaginea lui Dumnezeu. "Oare nu vi s-a părut niciodată/ lumea atât de transparentă?"77 Iar chipul divin nu este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
icoană, "rugăciune exprimată prin imagine"86: "bucură-te floare, căci te-a văzut/ Dumnezeu în rugăciune/ pe când nu erai/ de la-nceput". Ceea ce ia ființă este pe măsura ființării care își face în ea încercarea; crește - se în-ființează - slăvind, fiind în slava și în lucrarea închinării 87. Se lasă în voia vederii lui Dumnezeu încă dinainte de a fi, așa cum chipul nevăzut al peisajului se pictează el însuși pe pânza transparentă a luminii care îl învăluie. Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ne privește, imaginea ascunsă întipărită în pânza vizibilului, înseamnă că ea se arată în lume (și în lumea poemului) drept fața epifanică a supranaturalului care însuflețește natura. Natura însăși dobândește chip, întemeietor și rostitor, fiind astfel "slujitoarea unei destinații de slavă", căci ea "se adeverește purtătoarea posibilităților infinite de creștere și arătare"1. Natura e ca atare destinată să se depășească prin slujirea unei desăvârșiri care o transcende în starea ei de natură pură, autosuficientă, purtând în sine posibilul infinitului care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se deschide în noaptea naturii. Or a vedea ceea ce luminează nu înseamnă a vedea lumina, ci a fi în lumină, a purta lumina în propria natură, fiind purtat de lumină, la fel cum cel care slăvește e cuprins de lumina slavei. Pentru ca această cuprindere să fie totodată o deschidere, o ieșire în neascunsul prezenței văzătoare, natura trebuie să treacă dincolo de ea însăși, să se înscrie în trecerea la limită dincolo de orice limită impusă de propria ordine suficientă. În alt sens însă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și văzut în toată splendoarea, din acest imn de bucurie și adorație fără ostenire, din această cumpănă în care ai dori să rămâi pe veci, nemișcat, în această rumoare a unor zori ce numai ochii cântători ai spiritului în veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în contemplație", "se simte chemat îndărăt să întoarcă fața, să se întoarcă spre lume, să contemple lumea din înalt și să se umple de ea"36. Din piscul adorației fără
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și al destăinuirii, când - în sfârșit - totul începe să fie, căci "nu mai este nevoie de așezarea vălului peste fața lumii, începe să se vadă fața lumii reală pe temeiul existenței sale creaturale"42. Omul nu doar se bucură de slava invizibilului ca de lumina ochilor, ci începe să slăvească în cuvânt, să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-ntunecime", în "marele Departe" unde domnește nevăzutul 49. În depărtare vizibilul dispare împreună cu orice imagine care l-ar pune în vedere; se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba lucrurilor care nu se văd, slăvind întru "slava celor de departe"50. Și atunci perspectiva se deschide înapoi, în spatele ochiului care trebuie să se întoarcă, să se lase răsfrânt în vâltoarea acestei curgeri. Vederea se varsă pe albia care o poartă spre ceea ce va fi să vadă, ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
calificată de un orizont în care lucrurile se prezintă într-o imagine vizibilă, recognoscibilă. Singurul care se pune în vedere este nevăzutul, imaginea inaparentă care strălucește atât de intens încât ia ochii, e adorată fără să fie văzută, slăvită în slava luminii sale orbitoare. "E atâta bucurie-n mine/ Că am orbit nainte de a fi/ Și cu orbirea intru în lumine.// Ce văd e demn de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este antifraza pentru eu nu mai văd: "de când văzut-am nu mai am vedere", revelarea biunivocă în care, pentru a se pune în vedere, nevăzutul se dă într-o lumină care îl ascunde, îl dezvăluie în propriul văl, în "toată slava ei/ Fără chip"76. "Menirea dezvelirii" nu stă însă în datul intrinsec al vederii, ci în "slava chipului ceresc"; Nu poate sta prea mult ascuns/ Chipul făpturilor", "Din toate strigă chipul să se vadă,/ Și nevederea e, văzut / Și adorat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care, pentru a se pune în vedere, nevăzutul se dă într-o lumină care îl ascunde, îl dezvăluie în propriul văl, în "toată slava ei/ Fără chip"76. "Menirea dezvelirii" nu stă însă în datul intrinsec al vederii, ci în "slava chipului ceresc"; Nu poate sta prea mult ascuns/ Chipul făpturilor", "Din toate strigă chipul să se vadă,/ Și nevederea e, văzut / Și adorat se vrea adorator cosmul slăvit". Adorarea, slăvirea cu evlavie nu au ca obiect vreo imagine pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]