9,812 matches
-
gât cel de-al doilea Bloody Mary, își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. I-am văzut urmele de pe gât când eram jos, acolo, cu Marie, zisei eu. Vânătăi. Bineînțeles, nu pot fi sigură, dar... —Brr... Sally tremură, cu capul și umerii scuturându-i-se ca un câine de apă. Nu cred că vor găsi persoana asta. Am o presimțire. Își mișca mâinile tot timpul, jucându-se cu suporturile pătate de sub paharele de bere, desprinzând bucățele de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
crede, zisei eu direct, că Philip Cantley a ucis-o pe fata pe care am găsit-o moartă în canal. Shirley Lowell. Sophie amuți. —O, Doamne! zise ea, abia respirând. O, Doamne! Părea pe punctul de a face o criză; tremura din cap până în picioare. M-am încruntat, surprinsă fiind de reacția atât de violentă pe care o avusese față de afirmația mea. La urma urmelor, cine era Philip Cantley pentru ea? După care Sophie începu să plângă. Printre lacrimi, zise: Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
replică lipsită de sens, se năpusti către peretele din spate și începu să se cațere anevoie pe scara lui Iacob, treaptă cu treaptă. Avea o condiție fizică atât de proastă, încât fundul aproape că-i atârna până la genunchi. Mașinistul, care tremura acum de îngrijorare, se întoarse și dădu cu privirea de mine. Se înțepenise! zise el pe un ton destul de patetic. N-aveam ce face! Am dat din cap în semn că-l înțeleg și apoi am lăsat din nou capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pătrată tăiată în podeaua zonei de servicii, unde am dat peste o grămadă de oameni. În afară de toți cei car lucrau acolo și de mașiniștii de jos, mai erau acolo și MM, Matthew, Sally, Thierry, Bez și Ben. Ultimul dintre ei tremura în mod vizibil și stătea cât de departe putea de margine, în ciuda înălțimii parapetului. Simplul fapt că știa cât de sus se află era, fără îndoială, suficient pentru a-i da amețeli. Probabil că nu-i venea prea ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
striga de dincolo de gazon. Se apropie în fugă de noi, contrastând puternic, cu capul ras și cu ghetele ei butucănoase, cu decorul acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n picioare. — Cineva tocmai a încercat s-o omoare pe Violet! Capitolul douăzeci și doitc " Capitolul douăzeci și doi" Violet era pe jos, chircită sub terasă, iar în jurul ei se îngrămădiseră mai mulți oameni. Janey încerca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apă și două pastile albe. Aproape că m-am repezit, dintr-un impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sângele i se prelingea pe frunte și-i picura în ochi. A deschis ochii și mi-a spus: —Violet! Ai pățit ceva? Asta m-a înfuriat atât de tare, încât m-a trezit instantaneu. M-am ridicat în capul oaselor, tremurând de nervi. Televizorul bâzâia, de parcă ar fi fost invadat de paraziți. Era șase dimineața, iar Hugo nu sunase. M-am târât pe scară în sus, mi-am scos rochia de pe mine și m-am ghemuit în pat ca un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care am abandonat-o, cu regret. — Dar ea știa de tine? Știa că-l omorâseși pe Philip? zisei eu, în schimb. Nu știu! zise Ben, aproape țipând. Dar știe ceva. Și nu mai suport! Își rotea privirea prin cameră, agitat, tremurând din cap până în picioare. Cu Philip a fost așa de ușor, adăugă el, de parcă ar fi simțit nevoia unei explicații. Deja era cu capul pe birou, aproape adormit. N-a trebuit decât să-i fac injecțiile. Am folosit două seringi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o poartă și am adormit, de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns. Am tremurat din nou, am tușit zdravăn, când un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns. Am tremurat din nou, am tușit zdravăn, când un glas de femeie mă chemă: „Fetițo, fetițo, vino aici!“ Plimbându-mi ochii în toate direcțiile, am văzut, foarte sus deasupra mea, în cadrul unei ferestre boltite, o basma în dungi și o mână care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viperă sau al doctoriilor din prafuri amestecate cu miere, căci era cu mult mai interesat de știință și de experiment decât de practica medicală. Cum ar fi putut el de altfel, cu mâinile acelea pe care alcoolul le făcea să tremure constant, să opereze un ochi cu cataractă sau chiar să coasă o plagă? Ar fi putut el prescrie diete - „dieta este începutul oricărui tratament“, a spus Profetul -, să-și sfătuiască pacienții să nu facă abuz de băutură și de alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căderea Granadei, istorisirea lui începea întotdeauna din sălile tapisate ale Alhambrei. — Eram treizeci, veniți din toate colțurile orașului, de la Najd până la Fântâna Lacrimilor, și de la mahalaua Olarilor până la Câmpul cu Migdale, iar cei care strigau cât îi ținea gura nu tremurau mai puțin decât ceilalți. N-am să-ți ascund că eu însumi mă simțeam terorizat și că aș fi dat bir cu fugiții de nu m-aș fi temut că mă fac de râs. Închipuie-ți așadar nebunia demersului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spune că un potop se va abate peste noi, un potop de sânge și de foc, o pedeapsă căreia îi vor cădea victime toți cei care s-au îndepărtat de la viața naturii preferând corupția orașului.“ Vorbea sacadat, iar mânile îi tremurau. Tu stăteai pe genunchii mei, fiule; te strângeam foarte tare în brațe și te sărutam cu dragoste pe ceafă. „Piază rea ce ești, i-am zis Sarei mai mult cu enervare decât cu răutate! Nu vezi că nenorocirile de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brațul din pumnul încleștat al lui Mohamed și și-a ridicat ușor vălul. Soldatul s-a apropiat, a ținut-o câteva clipe pe după umeri și a strâns-o apoi la piept. Tata s-a făcut livid și a început să tremure. Știa că era pe punctul de a o pierde pe Warda și, lucru încă și mai grav, fusese umilit în fața întregului cartier, jignit în bărbăția lui. În ce mă privește, nu pricepeam desigur nimic din drama care se juca în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a pierde orice urmă de considerație; și, în timp ce ea tremura în colțul ei, se mângâia cu gândul că fusese victima unei nedreptăți. Un sentiment care poate răni, dar care pune și balsam pe rană, un sentiment care uneori poate ucide, dar care, mult mai des, dă femeilor puternice motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
graiul, iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte să dea uneori nas în nas cu moartea. Nu se află ea la capătul oricărei ursite? Salma a mai găsit puterea să răspundă, tremurând, implorând parcă: — La capăt, fără îndoială, numai că aici, ea apare la începutul prezicerii. În chip de răspuns, omul își înălță ochii spre cer și își întoarse palmele cu fața-n sus. Din gură nu i-a mai ieșit nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-și recite formula și să toarne picătura de elixir. În a doua seară însă, s-a întâmplat ceea ce orice ființă cu un dram de judecată ar fi putut ghici. Mohamed era alături de Warda, iar maică-mea s-a strecurat tremurând în odaia lor. Tocmai se pregătea să toarne din lichid când concubina a scos un țipăt ascuțit, așa că taică-meu s-a trezit și, cu un gest de apărare, și-a apucat fragilul agresor de tendon. Salma a căzut plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai subțirică, se îndreptă spre locul unde stăteam postat. Nu eram liniștit. La rândul ei, s-a oprit și s-a întors către mine. Mă pregăteam să-mi iau binișor picioarele la spinare. Stai aici la adăpost și mai și tremuri? Era vocea lui Harun! Nu mi-a dat timp să scot o vorbă. Nu face nici un semn, nici un zgomot! Numără până la o sută, apoi vino după mine acasă! Mă aștepta la ușă. — Povestește, am explodat eu. Mi-a răspuns abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la locul său, cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de viță veche, îndrăznise să emită oarece îndoieli în legătură cu ascendența pe care o revendica Șchiopul. O părere ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
odihna oamenilor și a animalelor, procurarea de merinde și repararea câtorva ustensile; era însă scris că aveam să rămânem acolo mai multe luni, căci, chiar a doua zi de la sosirea noastră, unchiul s-a îmbolnăvit. I se mai întâmpla să tremure de friguri în timpul zilei, când căldura era sufocantă, și să asude prin toți porii în timpul nopții, când era la fel de frig ca în vârf de munte. Un neguțător evreu din caravană, foarte priceput în îngrijiri medicale, a pus diagnosticul de friguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la pieptul meu și a izbucnit în plâns. Am strâns-o în brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit de pieptul meu, înăbușindu-și încetul cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în legătură cu fete de cincisprezece ani, și niciodată în brațele soțului lor. Am scuturat-o pe Fatima și am încercat s-o ridic; capul i-a căzut înapoi pe spate, cu ochii închiși, cu buzele întredeschise. La rându-mi, începeam să tremur, mai puțin, recunosc, din grijă pentru verișoara mea, cât mai curând din teamă de ridicolul care mi s-ar lipi ca o pecete de neșters până la sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai poți să-ți așezi privirea asupra mea și nici n-ai să mai poți să-mi atingi chipul cu degetele tale. În provincia asta, eu sunt cel care taie capete și numele meu este cel care îi face să tremure pe țărani și pe oamenii orașelor. Curând, tot ținutul ăsta se va pleca la trecerea mea, iar tu vei povesti fiilor tăi într-o zi că șeriful șchiop era prietenul tău, că a poposit în casa ta și că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]