9,583 matches
-
schimbat în gândirea lui Tito. Un grup de anticomuniști ca mine, care scăpaserăm ajungând în Iugoslavia comunistă, am fost lăsați să plecăm în Occident, ca un gest de bună credință din partea guvernului. Am fost puși pe tren cu direcția vest. Tremuram de frică, dar eram plini de speranță. Poate că într-adevăr ceva se schimbase. Speranțele noastre s-au multiplicat atunci când am vazut că vagoanele noastre de animale au fost atașate unui tren care mergea în direcția Trieste. Speranțele s-au
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
sau subprefectului. Periodicitatea depindea de importanța ziarului. În micile orașe nu existau decît foi de anunțuri, apolitice, proprietate a unui tipograf pentru care acesta reprezenta o activitate secundară. Publica(iile opoziției, lipsite de mana anunțurilor legale și ai căror tipografi tremurau pentru brevetul lor, aveau o existență dificilă și adesea efemeră. Numai foile clericale, susținute de episcopie și de notabilitățile conservatoare, puteau supraviețui alături de foile prefecturilor. Monarhia din Iulie a f(cut posibil( apari(ia c(torva publica(ii ale opoziției
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
prin platou pentru a lansa propriile ipoteze asupra cazului. Ai senzația că te-a aruncat cineva într-un capitol dintr-un volum al Rodicăi Ojog Brașoveanu. Telefonul din bikini sau Necunoscuta din congelator? Cocoșatul are alibi sau Plan diabolic? Antenele tremură de la atâția neuroni tur(b)ați la maximum preț de câteva ceasuri bune. Pe ecran se succedă imagini cu biata femeie, în vacanță, la Dubai. Alt mister: ce rezultă din succesiunea de poze? Că împricinata avea viață dublă sau că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
unuia dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, saxofonistul norvegian Jan Garbarek, acompaniat de Manu Katche, Rainer Bruninghaus și basistul care l-a înlocuit pe contrabasistul Eberhard Weber, marele absent de la această ediție. Vineri, și 13, ajungem deci la Gărâna, tremurând încă de pe ruta zgâlțâitoare Timișoara-Reșița, și sărim imediat din mașina parcată din motive de aglomerare departe de intrarea în Poiană, grăbindu-ne înspre scenă din motive de timp. Trecând de tot cârdul de polițiști care împânzeau locul cu folos, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mea și în timp ce o sărut mâinile îmi alunecă spre curul ei, apoi în sus spre talie și apoi și mai sus spre sânii grei și fermi, îmi trec palmele încet peste sfârcurile mici făcându-le să se întărească în timp ce ea tremură gemând. Apoi o întind în pat și îngenunchind într-o parte îi miros buzele pizdei, inhalând adânc, încă mai are picături de apă pe părul pubian și respir delicat peste ea și urmăresc cu un deget forma labiilor, fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
un film de 21 de minute atât de stilizat și de frumos cum rar am văzut. Desenat la perfecție, animat cu mintea deschisă, astfel că personajele își modifică permanent proporțiile corpului, iar fondul bej e format din liniuțe supraimpresionate care tremură ca niște crenguțe bătute de vânt, de parcă ar fi vii. Cred că, dacă ar fi făcut animație, așa ar fi lucrat și Käthe Kolwitz. Mi-a mai plăcut un alt film japonez, din 1963, Namida wo shishi no tategami ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
umbra lui Belmondo în A bout de souffle. Dar Godard nu vine să-și ia premiul pentru întreaga activitate. S-a răzgândit în ultimul moment și a trimis o scrisoare neplăcută. Wim Wenders e fiert. Primele emoții. Pleoapele Maiei Morgenstern tremură. Nu ia Mungiu pentru scenariu, ia Fatih Akin, care are nepolitețea de a spune că nu a văzut celelalte filme. Mai sunt trei categorii. Nici Anamaria Marinca nu ia pentru interpretare feminină. Premianta Helen Mirren (pentru, firește, The Queen) ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
bătăile s-au repetat și inima a început să-mi țopăie în piept. Mi-am tras capul sub pătură, cu speranța că nu mai aud nimic. O cam băgasem pe mânecă. Trebuie să recunoașteți că nu e nici o rușine să tremuri din pricina unui vizitator necunoscut, în plină noapte, la etajul opt. Puțin a lipsit să nu urlu către părinții care se aflau în camera alăturată, cu ușa deschisă. Așa aș fi făcut dacă curiozitatea nu m-ar fi împins să pândesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
The Other Comecon Members Won’t Have a Choice”, se încheia cu fraza profetică: „Până în 1990, o nouă generație politică va prelua conducerea în toate țările Europei de Est”. Pășiserăm în iarna lui 1989 și, în căsuța mea din Dămăroaia, tremuram nu numai de frig, dar și de teama că se apropia sorocul, iar România rămânea singura țară est-europeană care infirma predicția. Dar în 22 decembrie, cu opt zile înainte de „termen”, explozia populară din Piața Palatului l-a pus pe fugă
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
strică. Pentru încheiere, hai să zic și două lucruri care mă enervează la Dan: durerea la basca pe care o afișează atunci cand zboară cu avionul (am mai scris despre cum moțăie plictisit, ca un navetist pe ruta Pașcani-Iași, în timp ce eu tremur de emoție mai ceva decât aripile avionului intrat într-o zonă de turbulenta) și felul său de a fi fumător numai lunea sau joia, la jumătatea lui aprilie sau la sfârșitul lui septembrie, pe scurt, doar când are chef, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
sâmbăta și duminica, atunci când adversarii săi n-au voie de la BEC să apară pe ecran. Ultima ispravă a fost inaugurarea unui parc de utilaje agricole: Năstase s-a urcat pe un tractor pornit și a spus ceva important, păcat că tremura tractorul și vocea premierului odată cu el. În lipsa lui Năstase din arenă, Geoană se mai sacrifică o dată ca la locale. El este omul care ia bătaie ori de câte ori partidul o cere. Oricât a transpirat și ne-a cerut să-l privim în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O satiră dură la adresa dictaturii „Preacuviosul“ călugăr Metodiu, însoțit de tânărul Iovănuț, își începe aventura în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
romane, Amor vincit și Le Sortilège. Versurile din cele două culegeri au un farmec puternic, o frumoasă armonie, o tristețe dezamăgită, profundă, dureroasă, ca o chemare a morții. Pesimismul, angoasa, regretul, dorința, dorul, cum se spune în română, fac să tremure fiecare pagină. Sunt vise, renunțări, evocări, amintiri, tristeți ale unei inimi îndurerate care este: "La fleur sans joie éclose au bord des nuits". Acest adio spus tinereții au un farmec care te duce cu gândul la Verlaine: "Mourez comme l
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Teodorescu s-a împrietenit cu el, presimțind cât de prețios este un lăutar care știe atâtea lucruri nescrise. La invitat să stea în casa lui de la București. Șolcan, fiu de robi, era neîncrezător. S-a lăsat rugat mult timp. Încă tremura când s-a hotărât și era convins că aveau să-l arunce în închisoare. S-a liniștit la sosire, când a văzut că se pregătise pentru dânsul o masă plină cu bucate, țuică, rachiu și tutun. S-a familiarizat cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
iar, A treia zi iar, A patra zi iar Lucrau în zadar! Domnul se mira Ș-apoi îi mustra, Ș-apoi se-ncrunta Și-i amenința Să-i puie de vii Chiar în temelii! Meșterii cei mari, Calfe și zidari, Tremurau lucrând, Lucrau tremurând Zi lungă de vară Ziua pân-în seară, Iar Manole sta, Nici că mai lucra, Ci mi se culca Și un vis visa, Apoi se scula Ș-astfel cuvânta: "Nouă meșteri mari, Calfe și zidari! Știți ce
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
zi iar, A patra zi iar Lucrau în zadar! Domnul se mira Ș-apoi îi mustra, Ș-apoi se-ncrunta Și-i amenința Să-i puie de vii Chiar în temelii! Meșterii cei mari, Calfe și zidari, Tremurau lucrând, Lucrau tremurând Zi lungă de vară Ziua pân-în seară, Iar Manole sta, Nici că mai lucra, Ci mi se culca Și un vis visa, Apoi se scula Ș-astfel cuvânta: "Nouă meșteri mari, Calfe și zidari! Știți ce am visat De când
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
s-o lupta Și pe mine m-o lua? ................................ Cântă, mândro, nu tăcea, Că mi-o fi cântecul tău Drag ca suflețelul meu". Ea se supune și cântă. Precum Demodoc, care avea o voce atât de frumoasă încât făcea să tremure grinzile, vocea Anei este atât de frumoasă încât răzbate ca un fulger prin pădure și face copacii să se plece. Arambașa aude și se repede într-acolo. Îi spune încrâncenat lui Ghiță: Cine dracul te-a adus, Cine-n calea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
El se oprește curând și, întinzându-i soției un pahar cu vin, îi spune: Ține, mândro, vin de bea, Vinișor din mâna mea, Că de-acilea încolea, Ori ăi bea, ori n-ăi mai bea Vin rece din mâna mea!". Tremurând, Ana cade în genunchi. Soțul îi adresează vorbe grele, judecând-o ca pe o femeie adulteră. "Am făcut de-o căpicioară Și, pustia, vârf că n-are. De-o vrea bunul Dumnezeu, Să-i fac vârf cu capul tău!" Apucând
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la curte. Ștefan stă pe tron în mijlocul boierilor. Văzând-o pe bătrână, bate din palme și poruncește pe loc supliciul lui Corbea. Sprijinit cu coatele pe fereastră, el se uită la calul cel frumos, măcinat de dorință și cu barba tremurându-i. îi trimite pe boieri să ceară animalul, dar bătrâna spune: "Ci-mi este de dăruială Cui mi-o sta pe el călare. Vodă, dacă auzea, Boierii, dacă vedea, Pe slujbași că-i trimetea Să-ncalice pe Roșul". Dar fiecare slujbaș
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mâncat?". Îi taie capul dintr-o lovitură și-l azvârle prin temniță. Trupul decapitat îl dă câinilor de pe stradă. Apoi cumplitul haiduc merge la palat, unde voievodul adunase divanul de vornici și logofeți. La vederea lui Corbea, toți încep să tremure. Justițiarul înaintează învârtind sabia uriașă, scoate ochi, taie capete, se lasă îmbătat de măcel, se scaldă în sânge; apoi urcă pe Roșul și pornește la galop spre viața liberă și aventurile eroice. Dacă dușmanul patriei întâmpină o ură înverșunată, nu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ai cădea sub o secure! Arde-ar lemnele din tine Cum arde inima-n mine. Că mă-nchin pe la icoane Cu ochii pe la cucoane, Și citesc, întorc la file Cu ochii pe la copile. Unde văd o fată mare, Rasa-mi tremură-n spinare" Crăciunul, Anul Nou, Paștile sunt prilejuri pentru spectacole, perindări ale copiilor care cântă purtând în vârful unui băț o stea luminoasă din hârtie lucioasă, urmați de magi și soldați romani: "Sculați, sculați boieri mari, Sculați voi, români plugari
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
prea ușoară. Omul nu se împotrivește morții; el o primește cu ușurință pe această "crăiasă/a lumii mireasă" cu care se însoară. Abia ieșit din natură, pare să găsească plăcută întoarcerea în sânul ei". Nu, moartea nu-l face să tremure; dar, totodată, ce bravură și ce îndrăzneală nebunească! Cum acceptă el moartea dinainte! Nu se teme și nu fuge de ea, precum un leu în luptă, iar faptele lui de vitejie dau strălucire istoriei și legendei. Descrierile naturii și ale
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
preot e pe punctul de a se culca cu o burgheză din Etampes al cărei soț e plecat în călătorie. Soțul se întoarce pe neașteptate; preotul se ascunde într-un coș mare de răchită, dar își uită în cameră mantaua. Tremură atât de tare încât coșul se răstoarnă. Preotul astfel descoperit se face că a venit să înapoieze coșul, după ce și-a lăsat mantaua drept gaj. Doamna îl invită să mănânce și îi dă de băut soțului, care se îmbată. Preotul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
felul în care limba i se rotea mângâindu-l și încercând să-l excite. L-a lins delicat, cu blândețea unei pisici, după care și-a strecurat vârful în gură și și-a strâns buzele în jurul lui. L-a simțit tremurând"*. Vénus erotica, p. 75. Avantajul unui asemenea tip de povestire, care adoptă un mod de narațiune clasic (persoana a treia, perfect compus/imperfect), este că-i permite cititorului să se deplaseze între punctul de vedere al unui spectator exterior și
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
păduri, parcă mai fericit. Filmul însă se termină, personajul din carte moare - „N-am știut că există asemenea chin pe lume și m-am chircit de durere; groasă, litera «u» mi s-a lăbărțat în ochi și a început să tremure“. Cel real va mai trăi o lună și un pic. Va muri la 52 de ani. „Regret elementul sociologic“ Filmată în 1989, producția BBC a apărut în 1990. „Acum, când revăd acest film, regret că elementul sociologic a fost împins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]