14,396 matches
-
securitate și nu știu unde și-au săvârșit condamnarea. Pe Pr. Mihai Apostol, l-am întâlnit - hăt târziu - în Balta Brăilei. În timpul detenției de la penitenciarul Bacău, am fost anchetat ca martor de un procuror de drept comun, care voia să-l găsească vinovat pe Pr. Iosif Chelaru, fost paroh de Săbăoani, de evaziune fiscală în legătură cu reparațiile și pictura bisericii ce le-a efectuat în acea localitate. Căutând să mă intimideze ca să declar cum dorea tov. Procuror, i-am spus că dacă mă pune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bani. Puterea comunistă, fără Dumnezeu, nu putea accepta așa ceva. Așa securitatea a avut motiv să găsească acuze și să condamne fără milă, fie că au ajutat acest scop, fie că n-au voit să dea mărturie falsă contra celor mai vinovați, cum spuneau anchetatorii. Și așa, cerut-a Satana să ne cearnă și ne-a cernut securitatea cum i-a plăcut. Pe unii dintre noi, sigur că ne-au oțelit aceste grele încercări, însă pe alții i-au distrus fizicește și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
figuranți, însă etica morală dar și profesională îi obliga să refuze această sarcină ingrată, eschivându-se sub diverse pretexte. La ultimul termen de judecată din 20 februarie, prin Sentința nr. 104, completul de judecată, în unanimitate de voturi, îi găsește vinovați și-i condamnă la: „Crimă de înaltă trădare” pentru inculpații: Tătaru Ștefan, Rotaru Mihai, Todea Alexandru (viitor cardinal), Guțiu Gheorghe (viitor episcop), Ritti Emil (viitor episcop) și Mihoc Martin: Muncă silnică pe viață; „Complicitate la crimă de înaltă trădare” pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1 iulie 1963, când ne-au dus la Jilava. Pe Pr. Mihai Dămoc și pe Pr. Iosif Chelaru i-au dus la Gherla. Ei erau bolnavi și cu condamnare mai mare, de opt ani, sau șapte ani deși nu erau vinovați cu nimic. Cu Pr. Matei Ghiuzan m-am rugat tot timpul. El cunoștea bine Ascetica și Mistica de Tanquerey și făceam meditație împreună și celebram și Sf. Liturghie împreună la Giurgeni, la Strâmba și la Salcia. Erau oameni care ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-se cu avionul săptămânal la Bacău pentru a dirija anchetele în realizarea unei organizații catolice împotriva statului comunist. În acest sens am fost silit să declar că eu am făcut manifestul, că Ungureanu era aghiotantul meu, iar toți preoții fiind vinovați că m-au format ca dușman al statului. Procurorul a cerut pentru mine pedeapsa capitală, schimbată pe viață și apoi redusă la 7 ani, pentru a păstra o ierarhie în pronunțarea pedepselor: Vaticanul, pedeapsa capitală pentru că i-a format pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
viață este tocmai faptul de a deveni un prieten desăvârșit. Trist sunt și acum, dar de data aceasta e o tristețe cu totul diferită de dorul acela îngrozitor care m-a chinuit nu demult... 1 septembrie 1952 Suntem toți vinovați... Vinovați de a fi în viață! 5-8 septembrie 1952 La marginea nebuniei! 10 septembrie 1952 Am din ce în ce mai mult impresia că toate realitățile mele, felul meu de a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cel mai bun“! Pi Er Scrisă luni, 10 noiembrie, la miezul nopții. P.S. Îmi vei răspunde oral la această scrisoare. 12 noiembrie 1952 I-am dat scrisoarea lui Mihai... și am adăugat: — Ai în ultimul timp, văzându-mă, un surâs vinovat. Nu-ți șade bine. Tu nu-mi datorezi absolut nimic! Ceață cu miros de frunze moarte... 14 noiembrie 1952 Sunt devorat de pasiune... și nu am cum s-o potolesc decât scriind, fie ce-o fi! 17 noiembrie 1952 Vreau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă las în seama ta! (fr.) da: am luat raționalizatele, coadă lungă, ocupație pasivă, dar totuși o ocupație. Neliniște interioară, gânduri vinovate... Sau nici măcar gânduri, ci mai degrabă năzuințe sub formă de impulsuri. țelul nu mai e atât de limpede ca de-obicei. Tendința de a te bucura tru pește se strecoară înainte și ia proporții neliniștitoare, amenințătoare. Dorința unei tovărășii vesele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Îi țineam deoparte de riscurile mele, al căror sens oricum nu-l pricepeau. Dar, prinși în legea tribală a satului și a statului, li s-a pus în cârcă o responsabilitate pe care n-o aveau. Iar eu mă simțeam vinovată, însă nu puteam face nimic, nu puteam retracta un singur cuvânt nici în fața lor, nici în fața statului. Să fi fost acesta locul meu de baștină, patria, doar pentru că știam limba celor două facțiuni băștinașe? Dar tocmai pentru că o știam ajunseserăm
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se află nu dedesubtul vieții, ci în urma ei. Mi-era dor de acasă, măsimțeam vinovată ca și când mi-aș fi luat picioarele la spinare, lăsându-i pe ceilalți pradă voracității pământului sătesc cu înfloritorul său panoptic al soiurilor de moarte. Eram obișnuită să văd moartea în plină viață cotidiană. și pentru că mă gândeam la ea, moartea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
timp am făcut aici inutil umbră pământului. Iar Tu, utilizând limbajul și tehnica unui adevărat păstor ce ești, în marea Ta milă, mă vei repartiza fie în partea dreaptă la oi -, adică nevinovat, fie în partea stângă la capre -, adică vinovat. Nu, nu mi-e frică de sentința Ta. Vreau doar să evit penibila descompunere terestră și să mă teleportezi atunci când vei socoti că a venit timpul direct în fața Ta, la judecată, fără a mai trece prin stadiul de hoit. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând o iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii ființei omenești. Erau furcile caudine ale umilinței nedrepte, jignitoare și triviale la care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de noapte timp de șase ani, trăindu-și visele, speranțele și nădejdile care dimineața se spulberau în cele patru zări odată cu răsăritul soarelui, lăsând locul unei realități îngrozitoare, hâde și dezarmante care-ți lua piuitul. Spune, Doamne, cu ce suntem vinovați? "Câte greșeli și câte păcate am făcut?" (Iov, 13:23) Și se făcuse dimineață. Trebuia să ne sculăm și să începem o nouă zi. Care "zi"? Ascultați. Ni se întâmplase un lucru minor; cu totul banal în condițiile unei vieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale!! Vă amintiți de doctorul morții, înfiorătorul criminal nazist Joseph Mengele, procedând la selectarea evreilor pe suprafața peronului de la Auschwitz în momentul coborârii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai frumoase cuvinte pe care mi-a fost dat să le aud vreodată: Aciocîrlănoaiei, nu mai plânge. Liniștește-te, nu mai plânge. Lasă, va trece și asta. Înțeleg foarte bine ce s-a întâmplat. Nu ești vinovat, nu. Alții sunt vinovați. Și a plecat doamna dirigintă obosită și foarte tristă, strângând catalogul la piept cu duioșie ca pe un prunc, lăsând să-i cadă asupra lui două boabe de mărgăritar de mila unui copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am venit și noi. La ora de limbă română toți spuneau că nu știu, la orice întrebare a profesoarei; acest fapt o scotea din sărite, văzând că toți spun că “nu știu nimic”. Cred că în sinea ei se simțea vinovată că a făcut prea mare valava, când am plecat toți din clasa și au fost atâtea eliminări. La început profesoară a pus un rând de note proste la toti, dar când să pună al doilea rând s-a oprit și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
făceam și eu cam același lucru doar că în forme mult mai violent-comunitare decât ei. Am uitat totul. Nici măcar nu mai sunt capabil să beau o bere cu prietenii, să merg la discotecă, să suport zgomot și fum. Mă simt vinovat după ce am închis ușa. Observație banală despre timpul linear al Canadei: viteza nebună cu care se consumă zilele aici, existența ritmată doar de logica week-end-ului (week-end, week-end, week-eeeeend! cântă vocile de la radio), existența golită de orice urmă de religiozitate sau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot spune așa ceva. În România bănuiesc că cineva ar fi avut curajul să-i spună ceva de genul "mă nebunule, potolește-te", iar atmosfera s-ar fi detensionat dintr-o dată. Aici toată lumea privea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un robot performant și rezistent, un doborâtor de recorduri în breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul și în respirația meseriașului. Strachina plesnise sub călcătura mea voinicească. Nu numai că mă simțeam vinovat, dar nici măcar nu știam cum aș fi putut drege busuiocul. Într-un fel, convorbirile care urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul unei existențe din care n-au
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care repeta derutată un anu mit titlu: Întâmplări din irealitatea imediată. Ce-ar mai fi putut însemna și asta? R.P. Bun. Suntem tot în trecut și vă întreb acum care erau ereziile socio-mondene de care s-ar fi putut face vinovată o fată în tinerețea dumneavoastră? Dar un băiat? A.R. Pentru noi, elevele de liceu din anii 1940, erezie ar fi fost să ne întâlnim cu băieții la grădină, să vorbim cu ei, să ne sărutăm - vai de mine! Erezia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sale. Să-i cunoască și să-i arate cu degetul! Comportamentul lor e un atentat permanent împotriva bunului-simț. Un scrib punând lumină pe întuneric, un pictor decorând «pieptul de aramă» al cârmacilor, un muzician «cântând» afonia puterii sunt poate tot atât de vinovați ca și obiectul lor de cult. Ei pun gaz peste foc, incendiază durerea țării.“ Democrația originală și adaptabilitatea lichelelor Virgil Ierunca sperase probabil ca, într-o bună și demnă zi, numele inventariate de el în „Antologia rușinii“ să reprezinte un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Știrea zilei a doamnei Gabriela Vrânceanu-Firea din data de 28 februarie 2008 de pe canalul Antena 3, cu numărul de înregistrare 2719/04.03.2008, nu a fost încă soluționată, vă aducem la cunoștință că invitatul emisiunii, Mădălin Voicu, se face vinovat și de apologia ceaușismului, nu doar de jignirea memoriei marelui exilat Virgil Ierunca. Polemica în jurul Antologiei rușinii s-a declanșat ca urmare a articolelor lui Adrian Majuru din Adevărul, 25 februarie 2008, și Mirelei Corlățean din Cotidianul, 27 februarie 2008
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
idei și cu aere de șefi. Să te vedem deci ce știi să faci și pentru «Cântarea României», punem curcile alea bătrâne să cânte, că de furat nu le duce nimeni grija... Și asta ca s-o știi, ești la fel de vinovată ca și ele, sunt cu ochii pe tine... N-am să-ți dau eu ție lecții despre ce ordine și disciplină am trăit eu la vremea mea, de-asta am ajuns unde sunt acum, căci întotdeauna mi-a plăcut să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vezi că e mai bine. Ea îl știa pe doctor. L-a sunat de la poarta spitalului, apoi l-am așteptat pe un coridor, lângă o fereastră. Aveam un sentiment de scârbă și totodată de frică. În general, doctorii te scoteau vinovat de orice boală, darămite în situația mea, cu o afecțiune care se lega de o zonă mai mult sau mai puțin morală. Ginecologul ăsta era un bărbat chel și uzat. A venit până lângă geam și-a vorbit continuu: — Ea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
gestionări a lumii făcute de către oameni, că ele se datorează păcatelor omenești, a prostiei, a îngâmfării, a lăcomiei, a ticăloșiei de a-i jefui pe alții și a trăi pe spinarea lor. Nimeni ,,din neant” nu era (și nu este) vinovat de această stare, doar oamenii cu inconștiența și prostia lor își fac singuri rău. Iar pentru a schimba modul de gândire al unei societăți este nevoie de timp, este nevoie de o educație corectă, este nevoie de informare, este nevoie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]