88,132 matches
-
unei observații cât de cât obiective. Ea are figurate elemente pline de haz care nu sunt mai puțin interesante sub aspect documentar. Scena se desfășoară la poalele unui deal de pe care coboară trupele de dorobanți călare și niște catâri, la confluența trecerii drumului peste un podeț pricăjit și deteriorat. Soldații se străduiesc să-și determine animalele îndărătnice să treacă peste spărtura podului. Aproape de centrul compoziției, în prim plan, apare un măgar proptit cu picioarele din față în bârnele podețului. El opune
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
și Moldova. Șoseaua ocolește centrul Focșaniului pe șoseaua de centură ce trece pe la est, intrând în oraș în zonele sale periferice. La nord de oraș, DN2 se apropie de malul drept al Siretului și traversează râul Putna în apropiere de confluența celor două râuri și, la Tișița, se intersectează cu DN24 care duce spre Tecuci și Bârlad. Înainte de intrarea în Mărășești, DN2 trece pe lângă Monumentul bătăliei din Primul Război Mondial ce a avut loc în această zonă, după care trece printr-
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
(în rusă "Кривой Рог") sau Kryvyi Rih (în ucraineană "Кривий Ріг", transliterat "Krâvâi Rih" sau "Krîvîi Rih") este un oraș în sudul Ucrainei situat în partea de vest a bazinului carbonifer Donețk, la confluența râurilor Inguleț și Saksahan. Intră în componența regiunii Dnepropetrovsk. A fost fondat ca un sat de cazacii zaporojeni în 1775 și avea doar 2.184 de locuitori în 1781. În 1881 o companie franceză a început să exploateze depozitele locale
Krivoi Rog () [Corola-website/Science/309324_a_310653]
-
județului Alba, pe teritoriul comunei Poșaga, între satele Poșaga de Jos, reședința comunei, și Poșaga de Sus. Se găsesc în partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul pârâului Poșaga, afluent pe stânga al Arieșului, la 6 km de la confluență. Căi de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni. Este o rezervație naturală complexă, având un suport geomorfologic pitoresc, cu formele carstice caracteristice reliefului calcaros: abrupturi, creste, turnuri și ogașe prăpăstioase. Totodată conține și unele specii de plante rare. sunt străbătute de
Cheile Poșăgii () [Corola-website/Science/309402_a_310731]
-
și Munții Suhard la nord (cu Vârful Runc - 1.149 metri). Geologia teritoriului este formată din șisturi cristaline (Munții Suhard, în partea de nord) și din roci de natură vulcanică (Munții Călimăni, în partea de sud). Municipiul este așezat la confluența râurilor Bistrița Aurie și Dorna. În afară de aceste două cursuri de apă principale, la confluența cărora s-a format Depresiunea Dornelor, localitatea mai este străbătută de câteva pârâuri: Argestru, Chilia, Colăcelul, Roșu, Negrești. Clima este una temperat-continentală, cu o temperatură medie
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
formată din șisturi cristaline (Munții Suhard, în partea de nord) și din roci de natură vulcanică (Munții Călimăni, în partea de sud). Municipiul este așezat la confluența râurilor Bistrița Aurie și Dorna. În afară de aceste două cursuri de apă principale, la confluența cărora s-a format Depresiunea Dornelor, localitatea mai este străbătută de câteva pârâuri: Argestru, Chilia, Colăcelul, Roșu, Negrești. Clima este una temperat-continentală, cu o temperatură medie anuală de 5,2 °C. În luna iulie media este de +15 °C, iar
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
din 2 februarie 1365 (Ketwyssou). . Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alți autori, localitatea este atestată din anul 1549, cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluența celor două râuri - nume întâlnit până la începutul secolului XX. În anul 1373 se marchează hotarul Vișeului cu Borșa, în anul 1385 apare Vișeul inferior (de Jos). Anul 1453 este anul în care Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și guvernatorul Ungariei
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
focul în mijloc, iar paturile erau aranjate radial pentru a se putea încălzi mai ușor și pentru a-și usca hainele pe timp de iarnă. Astăzi de pe Valea Vaserului lemnul se transportă pe cale ferată îngustă. Orașul se află situat la confluența a două râuri, Vișeu și Vaser, la o altitudine de 427 m deasupra nivelului mării, având latitudinea nordică 47 grade și 43 minute și longitudinea estică de 24 grade și 25 minute, având înfățișarea caracteristică orașelor de munte. Se învecinează
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
care urmează să polarizeze forța de muncă de pe Valea Someșului. Orașul Jibou este amplasat în partea nord-estică a regiunii istorice Crișana, la limita cu regiunea Transilvania, în partea de nord-est a județului Sălaj, pe malul stâng al râului Someș, la confluența acestuia cu Agrijul. Localitatea se află la 25,7 km est de municipiul Zalău, reședința județului Sălaj. Este al treilea oraș ca mărime din Sălaj, după Zalău și Șimleu Silvaniei. Constituie un nod feroviar important, punctul de întâlnire a căilor
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
țării, în timp ce ansamblul țigănesc "Porumbeii de aur" promovează folclorul și datinile etniei romilor. În cadrul Casei de Cultură, funcționeză cenaclul literar "Pană cărășană", al cărui nume a fost sugerat de poetul Gheorghe Azap. Membrii acestui cenaclu își aduc contribuția la revista "Confluențe". Nu este lipsită de interes organizarea taberelor de vară ale pictorilor din toată țara care pictează în jurul Oraviței, unde peisajele sunt încântătoare și nici activitatea grupului de speplogi din Caraș care anual se întâlnesc cu speologi din toată țara și
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
(în , în ) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Căpeți, Ilieși, Săcădat și (reședința). Este situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluența cu râul Sovata. Oraș aflat pe cursul superior al râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-Sovata, la poalele dinspre sud-vest ale Munților Gurghiu (Carpații Orientali), altitudine 475-530 m, 60 km est de municipiul Târgu Mureș (reședința Județului Mureș). Se poate ajunge
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
care înseamnă oraș. Orașul Manchester este poziționat pe o suprafață în formă de "bol", fiind învecinat în nord și est cu Dealurile Penninne și în sud cu Câmpia Cheshire. Centrul orașului se află pe partea estică a Râului Irwell, lângă confluența Râurilor Medlock și Irk. Manchester are reputația unui "oraș ploios", în ciuda unei medii anuale a precipitațiilor de 809 mm, care este mult mai mică decât în orașe ca Plymonth, Cardiff sau chiar New York care are o medie anuală de 1200
Manchester () [Corola-website/Science/305034_a_306363]
-
anul 1939, populația localității era de 6.321 locuitori, dintre care 3.887 (61.49%) moldoveni (români), 1.990 (31.48%) ucrainieni si 377 (5.96%) ruși. Satul Nezavertailovca reprezintă punctul extrem de sud al regiunii transnistrene și este amplasat la confluența râurilor Cuciurgan și Turunciuc (un braț al Nistrului). La revărsare în Turunciuc, râul Cuciurgan formează un liman de aproximativ 18 km lungime și 2 km lățime. Nezavertailovca se află la cca 36 km de Tiraspol, cca 65 km de Odesa
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
În perioada romană, sec. II-IV, au existat alte două așezări umane (denumite Răuțel I și Răuțel II), aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Așezarea Răuțel I se află în partea de sud al satului actual, pe malul drept al Răuțelului, la confluența unui pârâu cu acesta. Stațiunea Răuțel II este situată în partea de nord-est a localității, pe malul drept al unui pârâu. Principala îndeletnicire a populației constituia agricultura și meșteșugăritul. Una dintre movile este situat la 200 m de cimitir, are
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
peste 50 de gospodării. Unde mai pui că actualele centre raionale Telenești, Rezina, Criuleni, Strășeni dispuneau respectiv doar de 12, 28, 28 și 41 lăcașe. În 1772 la Sărăteni făceau slujba patru preoți. Satul este așezat în centrul Basarabiei, la confluența a patru râuri - Răut, Dobrușa, Ciulucul Mare și Ciulucul Mic, de unde pornea o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el servea drept popas de etapă
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
(în ; în ) este cel de-al doilea oraș ca mărime din Cehia. Vila Tugendhat din a fost înscrisă în 2001 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Brno este situat în sud-estul țării, la confluența râurilor Svitava și Svratka. Orașul este cel mai important loc din punct de vedere politic și cultural al regiunii Moravia de Sud (pop: 1,3 milioane). În același timp, reprezintă și centrul provinciei Moravia, una dintre regiunile istorice ale Coroanei
Brno () [Corola-website/Science/305983_a_307312]
-
s-au mutat în Israel. Polonia este locul de unde au emigrat cei mai mulți evrei în Israel. Cultura Poloniei are o istorie de 1.000 ani. Situată în Europa Centrală, caracterul culturii s-a dezvoltat ca rezultat al geografiei sale, fiind la confluența culturilor din Europa Centrală (germană, ucraineană, cehă și austriacă) și culturile din Europa de Vest (franceză și olandeză), culturile din sudul Europei (italiană și turcă), culturile europene nordice (lituaniană, suedeză și daneză) și culturi din Europa de Est ( ucraineană și rusă), împreună cu influența culturală
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
Centrală (germană, ucraineană, cehă și austriacă) și culturile din Europa de Vest (franceză și olandeză), culturile din sudul Europei (italiană și turcă), culturile europene nordice (lituaniană, suedeză și daneză) și culturi din Europa de Est ( ucraineană și rusă), împreună cu influența culturală a culturii evreiești. Confluențe au fost transmise și de către imigranți (evrei, germani și olandezi), alianțele politice (cu Lituania, Ungaria, Saxonia, Franța și Suedia), cuceriri ale statului polonez (Ucraina, Belarus și Letonia) sau cuceritori al Poloniei (Rusia, Regatul Prusiei, Monarhia habsburgică, mai târziu Imperiul austriac
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
municipiul Iași, intrând în oraș prin partea de sud, prin cartierul C.U.G. Apoi, traversează cartierul Nicolina II, după care prin cartierul Nicolina I străbate cartierele Galata și Mircea cel Bătrân, la capătul acestuia vărsându-se în râul Bahlui. Confluența celor două ape are loc în zona fostului Stadion Constructorul. Pe teritoriul municipiului Iași, albia râului Nicolina este regularizată, fiind controlate debitele salubre, cele necesare satisfacerii cerinței de apă a consumatorilor casnici și industriali sau cele de viitură. Au fost
Râul Nicolina, Bahlui (Iași) () [Corola-website/Science/306056_a_307385]
-
anul 2009, râul Nicolina a fost inclus în programul național de monitorizare a calității apelor din bazinul hidrografic al râului Prut. Secțiunea de recoltare a probelor necesare efectuării analizelor fizico-chimice a fost stabilită la circa 50 metri în amonte de confluența cu râul Bahlui, frecvența de recoltare a probelor fiind trimestrială. Ca principale surse de poluare a râului Nicolina au fost identificate: unitățile industriale S.C. Moldoforest S.A. Iași (aflată pe teritoriul comunei Ciurea), S.C. Fortus S.A. Iași (care deversează în apele
Râul Nicolina, Bahlui (Iași) () [Corola-website/Science/306056_a_307385]
-
sunt despărțiți de culmile piemontane prelungi și joase (300-400 m.) de la bordura Semenicului și de Depresiunea Ezeriș de râul Bârzava. Limita de est este formată din două sectoare distincte: în primul sector Bârzava prin cursul superior și Poneasca, pană la confluența cu Minișul îi desparte de Munții Semenic care domină împrejurimile cu relieful sau înalt (vârful Piatra Goznei 1447 m.). În al doilea sector, limita urmează linia sinuoasă a contactului dintre calcare și rocile care nu carstifică, șisturi cristaline și granit
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
granit, din care sunt alcătuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domină dealurile amintite (cu 150-200 m.), începând din valea Minișului pană în valea Nerei. În partea de sud-vest, cheile adânci ale Nerei, cuprinse între confluența pâraielor Bresnic (la est) și Beu (la vest) cu Nera, formează limita dintre Munții Aninei și cei ai Locvei. Contactul cu Dealurile Oraviței și Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcată de abruptul calcaros al Munților Aninei care le
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
în lungul unei mari dislocații tectonice marcată de roci eruptive. La nord de Gârliște limita vestică este pusă in evidența de ruptură de panta dintre munte și Depresiunea Lupacului, după care ea urmează vaile Lupacul Mic și Bârzăvița pană la confluența acesteia cu Bârzava. Munții Aninei, cu înalțimea lor maximă în vârful Leordiș (1160 m.), au trăsături geomorfologice caracteristice, ca o consecință a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus în sinclinale și anticlimale cu a direcție NNV-SSE, iar relieful
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
Campigna ("Parco Nazionale delle Foreste Casentinesi del Monte Falterona e Campigna"). la 1385 m deasupra mării. Arno are o lungime de 241 km, este al treilea râu al Italiei ca lungime, primește ca afluenți râuri aparținând următoarelor bazine: Casentino (până la confluența cu Chiana), Val di Chiana, Valdarno superior (o lungă vale delimitată în dreapta de Pratomagno și în stânga de dealurile provinciei Siena), bazinul râului Sieve (care se varsă în Arno înainte de intrarea în Florența), Valdarno mijlociu (cuprinzând orașele Florența, Sesto Fiorentino, Prato
Râul Arno () [Corola-website/Science/304822_a_306151]
-
Pare astfel probabil că numele în persana veche a apărut prin etimologie populară, pe baza numelui preiranian al râului. Eufratul este cel mai lung fluviu din vestul Asiei. El are o lungime de aproximativ 2.780 kilometri. Se formează prin confluența a două râuri, Kara (Eufratul apusean), care izvorăște din Podișul Armeniei din estul Turciei, la nord de Erzurum și Murat (Eufratul răsăritean), care izvorăște dintr-o zonă aflată la sud-vest de Muntele Ararat, la nord de Lacul Van. Cursul superior
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]