88,170 matches
-
În fizica statistică, prin particule identice se înțelege o categorie de particule care nu pot fi deosebite între ele, nici măcar în principiu. La scară atomică, sunt identice particulele elementare care posedă aceleași caracteristici fundamentale (masă, sarcină electrică, spin), cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar și sisteme care au o structură internă intră în cadrul acestei definiții dacă această structură rămâne neschimbată în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice și atomii. În mecanica statistică
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
rezultă explicit din schimbarea semnului determinantului la permutarea liniilor. Iar dacă două coloane sunt identice, determinantul este zero și nu poate reprezenta funcția de stare a unui sistem fizic. Acest rezultat exprimă principiul de excluziune al lui Pauli (principiul interdicției): Caracteristicile sistemelor de particule identice sunt rezumate în tabelul care urmează.
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
superioară energiei de repaus, un spectru continuu de stări de energie negativă, nemărginit inferior, inacceptabil fizic ca atare. De asemenea, ea admite soluții care corespund unei particule cu aceeași masă ca electronul, dar de sarcină electrică opusă. Pornind de la aceste caracteristici, Dirac a formulat în 1931 ipoteza că ecuația sa nu descrie un singur electron, ci un sistem de particule, electroni dar și particule de sarcină opusă pe care le-a numit „antielectroni”. Examinând urmele lăsate de radiația cosmică în camera
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
un singur electron, ci un sistem de particule, electroni dar și particule de sarcină opusă pe care le-a numit „antielectroni”. Examinând urmele lăsate de radiația cosmică în camera cu ceață, Carl Anderson a descoperit în 1932 o particulă cu caracteristicile antielectronului, care astfel a devenit realitate și a primit numele de "pozitron". Teoria multiparticulă construită pe această ipoteză, numită electrodinamică cuantică, descrie comportarea unui sistem de electroni și pozitroni care interacționează prin intermediul câmpului electromagnetic. Ea a căpătat forma definitivă în
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
teoriei perturbațiilor și reprezintă "structura fină" a nivelelor de energie. Adunând rezultatele din relațiile (30), (33) și (36), se obține Ignorând degenerescența provenită din orientarea momentelor cinetice (numerele cuantice magnetice), stările nerelativiste formula 49 prezintă degenerescența de ordin "n" în raport cu formula 50 caracteristică pentru câmpul coulombian. Interacția spin-orbită elimină această degenerare, dar nu complet: stările relativiste formula 51 sunt dublu degenerate, corespunzător celor două valori formula 52; face excepție starea cu formula 53, care e nedegenerată. Nivelul nerelativist cu număr cuantic principal formula 54 se despică în
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
exista un studiu complet despre anatomia "Pikaiei". Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Cărți și articole”) au publicat o descriere cât se poate de completă a anatomiei sale, bazându-se pe toate cele 114 specimene fosile. Au găsit caracteristici noi și interesante și le-au considerat a fi însușiri primitive ale primelor cordate.឵ Bazându-se pe aceste descoperiri, au construit un scenariu nou pentru evoluția cordatelor. Ulterior, Mallatt și Holland (2013, vezi secțiunea „Cărți și articole”) au rezumat
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
nou pentru evoluția cordatelor. Ulterior, Mallatt și Holland (2013, vezi secțiunea „Cărți și articole”) au rezumat întreaga istorie a studiilor despre Pikaia, au inclus acolo și observațiile lui Conway Morris și lui Caron și au tras concluzia că multe din caracteristicile descoperite de ei nu ajută la clasificarea "Pikaiei" ca o cordată bazală. Când trăia, Pikaia era un animal comprimat, similar cu o frunză de salcie. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un țipar. Spre deosebire de țipari, este probabil că "Pikaia
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
la cap și se termină în vârful cozii. Există multe dezbateri pe acest subiect în comunitatea științifică. Arată ca un vierme care a fost aplatizat pe stânga și dreapta, această înfățișare nesugerând o cordată. Fosilele din șisturile de la Burgess arată caracteristici ale cordatelor, cum ar fi notocordul sau o coardă dorsală de nervi — toate esențiale în evoluția cordatelor. Notocordul lungește și rigidizează corpul, astfel încât să se poată undui. La pești și la toate vertebratele ulterioare, notocordul alcătuiește coloana vertebrală, care face
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
a fost prima misiune a programului Discovery al NASA care este format din misiuni interplanetare cu costuri și durate de dezvoltare limitate. Această sondă de 800 kg, dintre care 56 de kilograme de instrumente științifice, avea ca obiectiv determinarea principalelor caracteristici ale asteroidului între care masa și distribuția sa internă, compoziția mineralogică, câmpul magnetic și compoziția regolitului și interacțiunile cu vântul solar. Sonda a fost pusă pe orbită în jurul lui 433 Eros la 14 februarie 2000 și a dus o campanie
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
de imagini, uneori foarte detaliate, ale asteroidului Eros și i-a măsurat talia, masa și distribuția acesteia, cât și câmpul său magnetic. Aceste date au permis precizarea relațiilor care există între asteroizi, comete și meteoriți. Ele au permis definirea principalelor caracteristici ale unui asteroid din apropierea Pământului. În sfârșit, ele au dezvoltat înțelegerea noastră asupra materiei și a condițiilor în care s-au format și au evoluat planetele. Numeroase mici corpuri cerești (comete, asteroizi și meteoroizi) circulă în partea centrală a Sistemului
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
recenzați) au fost numiți "asteroizi din apropierea Pământului" și sunt susceptibili să percuteze Terra. Orbitele acestor asteroizi evoluează relativ rapid, la scară geologică, ca urmare a coliziunilor și interacțiunilor gravitaționale cu planetele interioare. Asteroizii din această categorie nu par să aibă caracteristici specifice, dar formează un eșantion reprezentativ al asteroizilor care trec mai departe de Soare. La începutul anilor 1990, cunoștințele asupra asteroizilor proveneau din trei surse: observațiile de la distanță efectuate de la observatoarele astronomice situate pe Pământ, survolul asteroizilor 951 Gaspra și
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
fost denumită în onoarea geologului și astronomului american Eugene Shoemaker, specialist în asteroizi, care a demonstrat pentru prima dată originea externă a craterelor de impact de pe Terra și de pe Lună. Obiectivul principal al NEAR Shoemaker este de a determina principalele caracteristici ale asteroidului între care masa și distribuția internă, compoziția mineralogică, morfologia, câmpul magnetic. Obiectivele secundare cuprind studiul proprietăților regolitului, interacțiunile cu vântul solar, detecția indicilor care reflectă o activitate internă ca emisia de gaze sau praf și variațiile vitezei de
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
În sociologie, genul (sau gender) este totalitatea caracteristicilor psihosociale și culturale care deosebesc oamenii în două categorii distincte, bărbați și femei. Cuvântul „gen” vine din latină: „"genus"”. Cuvântul are pe larg sensul de categorie, tip, specie, și mai puțin sensul de sex. În alte limbi majore cuvântul echivalent
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
un bărbat. Simbolic “destinate” discreției și resemnării, femeile dau dovadă de “intuiție” pentru a prevedea și satisface dorințele dominanților; de aici sensibilitatea lor la toți indicii non verbali (tonul vocii, calitatea privirii), dar și capacitatea de a descrie în detaliu caracteristicile fizice și psihice ale soțului, spre deosebire de bărbați apți să vorbească mai degrabă despre femei în general și atunci în descrieri stereotipe (P. Bourdieu, 1998: 37). Polisemia semnelor gestuale și dependența lor contextuală este actualizată în numeroase circumstanțe. Astfel contactul vizual
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care o plasează; textura apotecii este descrisă ca fiind cărnoasă, piciorul, scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a pălăriei și lungimea și grosimea piciorului sunt caracteristicile sale notabile.” Lucrând sub asistența lui Underwood, Kupfer a comparat structura microscopică a himeniului lui "Chorioactis geaster" cu a celui unor specii similare:"Geopyxis carbonaria", "Urnula craterium" și "Urnula terrestris" (cunoscută acum ca "Podophacidium xanthomelum"). A tras concluzia că "Chorioactis
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
a participat la înființarea în cadrul politehnicii bucureștene a Facultății de Aeronave, al cărei decan a fost în perioada 1972-1981. În calitate de profesor la această facultate, între 1976-1988 a predat cursurile de Teoria motoarelor de aviație, Teoria motoarelor cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele de aviație. În calitate de conducător de doctorat (1972-1987) a condus pregătirea prin doctorat a unor personalități din aeronautică și învățământul aviatic (prof. Ștefan Ispas, prof. Virgil Stanciu etc.). În 1988, după decesul
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
a Facultății de Aeronave, al cărei decan a fost în perioada 1972-1981. În calitate de profesor la această facultate, între 1976-1988 a predat cursurile de Teoria motoarelor de aviație, Teoria motoarelor cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele de aviație. În calitate de conducător de doctorat (1972-1987) a condus pregătirea prin doctorat a unor personalități din aeronautică și învățământul aviatic (prof. Ștefan Ispas, prof. Virgil Stanciu etc.). În 1988, după decesul soției sale, Pimsner a plecat din România
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
Claudel, un renumit avocat și om de stat al acelor vremuri, le-a cerut francezilor să-i elimine pe algerienii violenți. Acest tip de argumente l-au determinat pe Camus să schimbe unele părți din povestirea lui. Această povestire este caracteristică pentru existențialism, școala predominantă de gândire din epoca literară a acelor vremuri. Ea prezintă, de asemenea, conceptul absurdismului impus de Camus, precum și mai multe exemple de alegeri umane. Dilemele cu care se confruntă Daru sunt adesea văzute ca reprezentând dilemele
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
de importanță federală Sevastopol, din contra, a crescut cu 18 mii sau 4,8 %. Rezultatele preliminare ale recensământului au fost făcute publice pe 16 decembrie 2014. În august 2015 au fost făcute totalurile în profil teritorial: numărul și distribuția populației, caracteristicile sale demografice, socio-economice și etno-lingvistice, condițiile de trai, numărul și componența familiilor. Rezultatele complete și definitive sunt așteptate a fi publicate până la finele anului 2015, pe site-ul oficial al RosStat. Rezultatele finale pentru 10 din 11 secțiuni ale recensământulului
Recensământul populației din districtul federal Crimeea (2014) () [Corola-website/Science/333370_a_334699]
-
definitorii ale structurilor lui Palladio și este considerat unul dintre vârfurile carierei sale. Este o clădire mare și albă, cu un dom încununat de o statuie a Mântuitorului. Un fronton triunghiular central este suprapus pe fațadă unuia mai mic. Această caracteristică clasică amintește de fațada lui Palladio pentru San Francesco della Vigna, unde a folosit o adaptare a unui arc de triumf. Palladio este cunoscut pentru aplicarea proporțiilor geometrice riguroase la fațadele bisericilor, iar "Redentore" nu face excepție. Înălțimea totală este
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
text, a trăit în / sau / după secolul al II-lea. Lucrarea, scrisă în latină, descrie 42 din cele 48 de constelații ale lui Ptolemeu, concentrându-se îndeosebi pe miturile asociate fiecăreia dintre ele, însoțite de discuții despre pozițiile relative și caracteristicile unor stele. Cele șapte corpuri ale Sistemului Solar cunoscute în epocă (Soarele, Luna, Venus, Mercur, Jupiter, Saturn și Marte, în această ordine) fac și ele obiectul unei descrieri. Constelațiile lui Ptolemeu care nu figurează în "" sunt: Prima versiune tipărită cunoscută
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
grup feminin franciscan înființat de sfânta Clara de Assisi și sfântul Francisc de Assisi - ramura feminină a Ordinului Franciscan ,care având același fondator are și aceeași spiritualitate cu Primul Ordin, dar alături și în complementari etate cu el, are o caracteristică proprie: dimensiunea contemplativă în clauzură. Și astăzi caracteristicile fundamentale sunt contemplarea, penitența, iubirea silențioasă, smerita dăruire fraternă de slujire în comunitatea marii familii umane .) pe fondul crizei instituite între 1230 - 1260, după moartea fondatorului Ordinului Franciscan, Sfântul Francisc de Assisi
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
Assisi și sfântul Francisc de Assisi - ramura feminină a Ordinului Franciscan ,care având același fondator are și aceeași spiritualitate cu Primul Ordin, dar alături și în complementari etate cu el, are o caracteristică proprie: dimensiunea contemplativă în clauzură. Și astăzi caracteristicile fundamentale sunt contemplarea, penitența, iubirea silențioasă, smerita dăruire fraternă de slujire în comunitatea marii familii umane .) pe fondul crizei instituite între 1230 - 1260, după moartea fondatorului Ordinului Franciscan, Sfântul Francisc de Assisi. De asemenea, în altă parte, s-au construit
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
în cadrul eucariotelor nu e cunoscută. "" este un organism neparazit, înotător și heterotrofic. Celula este mică (în medie 6-7 × 2,5 μm) și în formă de ou. Baza celor două flagele lungi este sub vârf (sunt subapicale). Există un singur nucleu. Caracteristicile ultrastructurale nu sunt cunoscute. "Kamera lens" are un stil de viață saprofit și se poate găsi în infuziile de fân. William Saville Kent a văzut mase de spori ai săi în 1880. Prima descriere validă (sub numele de „"Monas lens
Kamera lens () [Corola-website/Science/333398_a_334727]
-
se introduce mărimea denumită "sensibilitate spectrală relativă" V. Dacă se iluminează o suprafață perfect difuzantă cu lumină verde cu λ= 555 nm, sursa de lumină având fluxul de energie radiantă constant formula 1 și se iluminează o altă suprafață, cu aceleași caracteristici ca și prima, cu o lumină de altă culoare, se constată că, pentru ca ochiului cele două suprafețe să pară la fel de luminoase este nevoie ca fluxul de energie radiantă al acestei surse formula 2 să fie mai mare dect cel al sursei
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]