88,132 matches
-
plan. Lipsa apei în Orientul Mijlociu face ca Irakul să se teamă că Siria și Turcia vor folosi o mare parte din apa Eufratului, înainte ca aceasta să ajungă în Irak. Actualmente irigațiile din sudul Irakului reduc drastic debitul râului la confluența cu râul Tigru, unde se formează râul Șat al-Arab.
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
Paltinul de pe râul Doftana, barajul Poiana Uzului de pe râul Uz, barajul Vidraru de pe râul Argeș, barajul Stânca-Costești de pe râul Prut și altele. De asemenea, pentru producția de energie hidroelectrică s-a executat cascada de centrale hidroelectrice de pe râul Bistrița până la confluența cu râul Siret, Au început, și diferite sisteme de gospodărire a apelor dintre se poate menționa sistemul de lacuri de acumulare din bazinul râului Bahlui pentru apărarea municipiului Iași. În 1967 Comitetul de Stat al Apelor a fost desființat și
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
bazine, printre care cel al Târnavelor și bazinul Timiș-Bega s-au executat poldere de atenuare a viiturilor. Pentru producția de energie s-a realizat barajul Porțile de Fier pe Dunăre și a început amenajarea hidroenergetică a Oltului în aval de confluența cu Lotrul și a Siretului în aval de Bacău. Pe lângă sarcinile legate de proiectele de investiții propriu zise, sectorul de proiectare al ICPGA și-a continuat eforturile de lărgire a preocupărilor. În această privință trebuie remarcate următoarele direcții spre care
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
limita apelor teritoriale, între Saint-Pierre și Newfoundland nu are suveranitatea bine definită între Franța și Canada. Climatul este rece și umed, insulele având peste 1.500 de mm precipitații anual și o umiditate de peste 80%. Sunt situate de asemenea la confluența dintre curentele de aer rece arctce și masele de aer oceanice, mai calde. Temperatura medie în timpul iernii este de doar -3 °C, cu temperaturi ce coboară rar sub -10 °C, iar media temperaturilor în timpul verii este de 16 °C, cu
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
drum spălînd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, întîlnind roci dure să-și croiască un defileu prin îngustimile căruia își strecoară apele. Eroziunea diferențiată a creat în acest mozaic litologic o alternanță de strîmtori și mici depresiuni apărute mai ales la confluența Oltului cu afluenfii săi. La ieșirea din defileu, la vărsarea Pîrîului Sărat, Oltul își lărgește valea cu 2-4 km în mica depresiune a Racoșului care urmărește cursul Oltului pe aproximativ 16 km. Aici au luat ființă localitățile Racoș, Mateiaș, Dopca
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
cel mai reprezentativ. Se extind pe o lungime de aproape 20 km și o lățime de 10 km între valea Oltului la sud și o limită nordică care începe de la Merești, trece la nord de cheile Vîrghișului, îndreptîndu-se apoi spre confluența dintre rîurile Cormoș și Valea Fierarului (după Al. Roșu - Geografia Fizică a României). Spre sud culmile au înălțimi reduse (600-800 m) (vârful Pârâu Fântânii - 847 m, vârful Chingii - 815 m, vîrful Tipia Racoșului - 820 m), atingînd 900-1.000m doar către
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
latura sudică a grupei nordice a Carpaților Orientali, între paralelele de 47°08'30" și 47°29'10" latitudine nordică și meridianele 24°36'10" și 25°08'40” longitudine estică. Limita septentrională corespunde văii superioare a Someșului Mare (între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează depresiunile Bîrgăului spre vest (Podișul Transilvaniei) sau un uluc
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
în Tarcău, precum și pe văile Tărcuței (pe dreapta sensului de curgere) și Cășăriei (pe stânga sensului de curgere) "Repezișul-cascadă de la Ianuș" - Se află în satul Cazaci. Aici cândva exista un complex meșteșugăresc, cu moară, stează și piuă. "Valea Tărcăuței", înainte de confluența cu Tarcăul se adâncește într-un interesant defileu - defileul Tărcuței, iar spre vărsare Ața străbate un sector de chei săpat în gresie - Cheile Aței. "Stânca Piatra Șoimului" - Are 485 m și este situată în satul Piatra Șoimului din comuna cu
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
în principal de cele două mari artere hidrografice - Prahova și Doftana - a căror obîrșie se află în imediata vecinătate; cursul lor constituie pe mai mulți kilometri hotarul dintre munții Baiului, Bucegi și Grohotiș. Cele mai multe aparțin bazinului hidrografic Prahova, care până la confluența cu Doftana se întinde pe circa 880 kmp. Doar în nord-estul regiunii, de pe versanții vârfului Paltinu, mai multe pâraie aparțin Doftanei Ardelene, care se varsă în Părlung. Dispunerea geografică a Munților Baiului în cadrul Carpaților de Curbură, desfășurarea sistemului orografic de la
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
edificiu vulcanic din țara noastră. Reprezentînd o limită clară spre sud-vest, pe o lungime de 22 km, valea Coșnei are un talveg ce coboară de la 1150 m (cît are la obîrșie, în Pasul Suhard) la 860 m (în punctul de confluență cu Dorna). La rîndul ei, Dorna, de la confluența cu Coșna pînă la Vatra Dornei, curge în zona limitei sudice, cale de 15 km. La confluența Dornei cu Bistrița Aurie se află cea mai coborîtă cotă din zona Masivului Suhard, respectiv
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
clară spre sud-vest, pe o lungime de 22 km, valea Coșnei are un talveg ce coboară de la 1150 m (cît are la obîrșie, în Pasul Suhard) la 860 m (în punctul de confluență cu Dorna). La rîndul ei, Dorna, de la confluența cu Coșna pînă la Vatra Dornei, curge în zona limitei sudice, cale de 15 km. La confluența Dornei cu Bistrița Aurie se află cea mai coborîtă cotă din zona Masivului Suhard, respectiv 791 m altitudine absolută. Masivul Suhard a apărut
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
1150 m (cît are la obîrșie, în Pasul Suhard) la 860 m (în punctul de confluență cu Dorna). La rîndul ei, Dorna, de la confluența cu Coșna pînă la Vatra Dornei, curge în zona limitei sudice, cale de 15 km. La confluența Dornei cu Bistrița Aurie se află cea mai coborîtă cotă din zona Masivului Suhard, respectiv 791 m altitudine absolută. Masivul Suhard a apărut în urma marilor cutări ale scoarței terestre produse în era secundară, prezentîndu-se ca o prelungire sud-estică a sîmburelui
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
de această din urmă sa și șaua (1300 m) dintre Picioru Stejii (1398 m) și vîrful Iacob (1 372 m) și, în sfîrșit, Oușoru (1 639 m) — care ocupă partea sud-estică a Munților Suhard, între șaua respectivă și unghiul de confluență al Bistriței Aurii cu Dorna. Energia de relief prezintă diferențe mari, de la cîteva sute de metri, pînă la aproape 1 000 m, în zona muntelui Omu, unde atinge valoarea maximă (în raport cu Bistrița Aurie la Cîrlibaba). Rețeaua hidrografică, cu aspect radial
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
al Bistriței; o mică parte din vestul masivului aparține bazinului hidrografic al Someșului Mare, a cărui obîrșie se află chiar aici. BISTRIȚA AURIE, cum este denumit sectorul Bistriței din amonte de Vatra Dornei izvorăște din Munții Rodnei și, pînă la confluența cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, din care 45 km formează limita nordică, nord-estică și estică a Munților Suhard. Bistrița Aurie, renumit rîu al Moldovei, prin frumusețea lui, primește din Suhard un număr de 20 de afluenți
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
primește din Suhard un număr de 20 de afluenți direcți, iar prin intermediul Dornei alți 14 afluenți, cei mai mulți colectați de Coșna. Datorită numeroșilor săi tributari, precum și constituției geologice predominant cristaline prin care curge, în condițiile unui climat cu precipitații abundente, înainte de confluența cu Dorna, Bistrița Aurie realizează aici un debit bogat (circa 12 mc/s). Un aport substanțial îi aduc afluenții care coboara din Suhard, cu scurgere permanentă și debite relativ constante. Cei mai importanți sînt: Rusaia, Gîndacu, Diaca (cel mai mare
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
este un curs de apă, afluent al râului Olt. Râul este format la confluența a două brațe: Râul Bâlea și Pârâul Doamnei. În anul 1892, după construirea căii ferate între Avrig și Făgăraș, s-a construit un pod feroviar peste râul Cârțișoara, între stațiile Scoreiu și Cârța. În iulie 2009, a avut loc deplasarea
Râul Cârțișoara () [Corola-website/Science/306333_a_307662]
-
este un curs de apă, afluent al râului Crișul Negru. Cursul superior, amonte de confluența cu Râul Fagu este cunoscut și sub numele de Râul Pietrele Roșii. Conform unei legende a locului, odată, o împărăteasă trecând cu caleașca prin zonă a oprit să se răcorescă în apele sale limpezi și reci. De atunci pârâul este
Râul Crăiasa () [Corola-website/Science/306391_a_307720]
-
terasele din dreapta Măgurii Uroiului, unde a fost identificată o așezare pre- și protoistorică, proprietarul terenului fiind primăria comunei Rapoltu Mare. Șefa de santier este Angelica Baloș, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, din Deva. Zona în discuție se află la confluența Streiului cu Mureșul, în stânga drumului județean ce leagă Simeria de Geoagiu. Aceasta este dominată de înălțimea de natură vulcanică reprezentată de Măgura Uroiului. Înălțimea de aproape 400 de metri a acestui deal oferă o excelentă vizibilitate în vest, est și
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
satele Fierbinții de Jos, Fierbinții de Sus și Grecii de Jos. Orașul se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Ilfov, pe malurile râului Ialomița, la coada lacului Dridu pe care acest râu îl formează chiar înainte de confluența sa cu Prahova. Prin oraș trece șoseaua județeană DJ101, care îl leagă spre est de Dridu și Jilavele (unde se termină în DN1D), și spre vest în județul Ilfov de Nuci, Moara Vlăsiei, Balotești (unde se intersectează cu DN1), Corbeanca
Fierbinți-Târg () [Corola-website/Science/306422_a_307751]
-
și mănăstirilor aflate pe traseul urmat de Nicodim în căutarea locului sfânt de la Tismana și descris de Ștefan Ieromonahul. De-a lungul timpului acesta s-a tot lărgit, cuprinzând o salbă de lăcașuri de cult de la Izverna și Ponoare până la confluența râului Tismana cu Jiul, ba chiar și până în Banat. Prin faptul ca Nicodim și ucenicii săi au construit un mare număr de mănăstiri, multe mănăstiri construite la două-trei secole după Tismana, și-l arogă pe acesta ctitor sau pe un
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
III. Circuitul Damiș-Toaia-Peșteruța-Damiș. Traseul începe la bifurcația din centrul satului, urmează drumul din dreapta, se depăsesc câteva case izolate, apoi se cotește ușor spre stânga (în dreapta se depășește avenul din Hârtopul Mare) și se continuă drumul înainte, până se ajunge la confluența a două pâraie. Urmând malul drept, după câțiva zeci de metri, se întâlnește Peștera de la Toaia, la baza căreia, cu circa 40 m mai jos, se află ponorul cu același nume. La ape mari, aici se formează un lac temporar
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
este un oraș și un district ne-metropolitan situat în Marea Britanie (Anglia), situat la confluența Tamisei cu râul Cherwell, la 84 km nord vest de Londra și destul de aproape de alte așezări britanice renumite, așa cum sunt Bath, Stratford-upon-Avon (orașul natal al lui Shakespeare), Cotswolds. ul este locul unde se îmbină romantismul orașului medieval cu vitalitatea centrului
Oxford () [Corola-website/Science/301494_a_302823]
-
consulta articolul Nume alternative românești de plante. Relieful comunei Osica de Sus este alcătuit din câmpul înalt, care face parte din Câmpia Piatra Olt și din interfluviul Olt-Olteț. Pe moșia comunei, se dezvoltă larg terasele celor două râuri care au confluența situată în dreptul morii și fostului C.A.P.-ului. În valea Oltului, terasa I are o lățime de 3-4 km, iar în valea Oltețului are o lățime de circa 1 km. Ultima eră geologică, numită Cuaternar, durează de aproximativ 1 milion
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
de pe versantul stâng a râului Târnava Mică, la aproximativ 2 km de localitatea Sângeorgiu de Pădure și aproximativ 42 km de municipiul Târgu-Mureș. A luat ființă prin construirea unui baraj în valea pârâului Cușmed, la 1,5 km amonte de confluența acestuia cu râul Târnava Mică. Pârâul Cușmed este afluentul cu cel mai mare aport de debit din bazinul hidrografic al râului Tîrnava Mică, cu un bazin hidrografic de 157 km, 56 km de cursuri de apă cu caracter permanent, o
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]