9,974 matches
-
Messire Solomon, spune-ne mai bine unde se găsește acum jupânul Urs. Am străbătut un drum lung ca să-l Întâlnim. Trebuie să știm unde se află, viața unor oameni foarte Însemnați depinde de acest lucru. Oameni ale căror nume nu Îndrăznim să le numim! Bătrânul Își privi oaspeții Încercând să le citească gândurile. Da, se vedea după chipurile lor că veniseră cu vești importante. știa că poate să aibă Încredere În prietenul lui, Josua. Era un om cu totul și cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu e vorba de mine, ci de un prieten al meu. Bastarda i-a Întors spatele, Închipuie-ți! O asemenea târfă Îi Întoarce spatele unui cavaler de cea mai nobilă spiță, care Îi face curte. și asta nu-i tot! Îndrăznește să-și bată joc de el, să-l facă de râs Înaintea tuturor. Un adevărat gunoi! Tatăl ei e Într adevăr de neam, dar pe maică-sa n-o știe nimeni. și pe deasupra iubește un negustor, un simplu negustor! Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sculptat chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața tinerei ducese Clémence și a soțului ei, Conrad. Conrad aprobă: — Da, Adelheid avea Într-adevăr ceva regesc. Trăsăturile ei erau demne de a fi Întipărite pe veci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cădea atunci când bicicleta se oprea, săream de pe ea. Panta nu-mi permita s-o urc pe bicicletă până la loc drept. Astfel, măcar am putut admira priveliștea cu vite sau oi, presărate pe dealul din stânga, dar și cele câteva floricele care îndrăzneau să reziste perenității ciulinilor dominanți în condiții vitrege. Intrarea în comuna Heleșteni a fost relaxantă: era localitatea dinaintea Ruginoasei, însă nu știam că-i formată din mai multe sate, eu intrând atunci în primul dintre ele - Obroceni. Mesajul vertical, binevoitor
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
între picioare. Destul de mult... Speriat, analizam dezastrul. Chiar cu mare grijă, și când mergeam se vedea ruptura! Să mai și urc pe bicicletă, nici vorbă. Primul gând: imposibil să mai ajung la Miclăușeni. Supravegheat cu atenție de un câine, am îndrăznit să intru în curte, cu bicicleta plasată strategic, cu rol de scut împotriva lui și a privirii posibilor vizitatori. Panicat, m-am așezat pe-o bancă, căutând disperat variante. Salvarea a fost muzeografa care, alerată de lătratul insistent, a ieșit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
așezat, dar nu mișca nimeni, ochii noștri, fără să clipească, erau ațintiți spre mama. Era o liniște încărcată de teamă. Nu se auzea nimic. Doar țăcănitul roților la capătul șinelor. Atât. Plecam spre BĂRĂGAN. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, eu am învins lumea. (Ioan 16:33) 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR Garnitura lungă și grea, asemenea unei omizi păroase și zbârlite, s-a pus din nou în mișcare, la început încet, apoi din ce în ce mai iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Păi, cum?! Eu să nu fiu ascultat?! Mie să mi se opună ăștia... Ăștia...??? Reprezentantul forței publice era atât de tulburat, încât derapase într-o tranzitorie criză lexicală, nemaigăsindu-și cuvintele adecvate în liliputanul său vocabular de "dom' milițian". Să-ndrăznească! Să-ndrăznească numai, că le-arăt eu cine sunt! Da, da! Vă arăt eu vouă, la toți, la toți! Și plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Eu să nu fiu ascultat?! Mie să mi se opună ăștia... Ăștia...??? Reprezentantul forței publice era atât de tulburat, încât derapase într-o tranzitorie criză lexicală, nemaigăsindu-și cuvintele adecvate în liliputanul său vocabular de "dom' milițian". Să-ndrăznească! Să-ndrăznească numai, că le-arăt eu cine sunt! Da, da! Vă arăt eu vouă, la toți, la toți! Și plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sticlă de vermut roșu, o nouă victorie asupra materiei amorfe... Acum aveam casa învelită. Ne aflam în a doua parte a lunii decembrie, se făcuse mai frig și nori negri, încărcați cu zăpadă zgrunțuroasă, se profilau amenințător pe dunga orizontului, neîndrăznind, încă, să depășească această linie imaginară, străduindu-se, parcă, să respecte un ipotetic tratat militar, în virtutea căruia se stipula admiterea invaziei hoardelor dezlănțuite, echipate în costume albe de camuflaj, de-abia în zilele din apropierea Crăciunului. Era, după cum vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost țintă unei acțiuni de "spargere a anturajului" (am aflat termenul din cercetările de la Memorial, atunci știam doar că se lansau despre mine cele mai absurde zvonuri, că nu mai avem telefon, că nu mai sosea poșta, că nu mai îndrăznea nimeni să vină la noi). Am parcurs relativ ușor această perioadă dură pentru că în liniștea pe care o crease în jurul nostru decuparea din contextul social am început să scriu romanul " Sertarul cu aplauze", despre care îmi închipuiam că va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de condiționări și acțiuni mai profunde și mai tainice, astea toate întrunindu-se, întrepătrunzându-se ca o justificare existențială, ideatică și deopotrivă estetică. A.B. Referindu-se la eseurile dvs., unii exegeți au remarcat erudiția inserată în text și subtext. Îndrăznesc să cred că am o predispoziție creativ-euristică, de aflare a noutăților ideatice (nu de puține ori... antice). Astăzi e de neimaginat un scriitor adevărat care să nu "devoreze" cu aviditate tomurile de filozofie, aș vrea să zic, însă nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de evoluție ci de/ statornicie cică preocupați drept clișeu multiplicat la/ xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga/ și iartă-mă pre mine maculatul că/ te-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor al/ merituoasei dar nedreptățitei Poezii Române în care/ îndrăznesc să cred că se află și inima mea cum/ în mijlocul unei uriașe rodii una din semințe se află între/ două elipse împurpurate... însângerate..." (1996). A.B.În titlurile mai multor antologii e prezent tandemul "secolele XX-XXI". De netăinuit. Mai înainte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pian, cred că ar cânta precum scrie: cu minuțiozitate, calm, rafinament. Gândul zboară, intuiția mea merge în direcția bună. Angela îmi oferă o carte cu autograf. Zâmbesc, și eu i-am adus o carte (volumul II de interviuri), dar...nu îndrăznesc s-o fac. Nu încă. Încerc să mă apropii de această femeie fascinantă, te impresionează privirea ei, dar, mai ales când începe să vorbească. Vorbim despre orice, e un fel de femeie-pedagog, femeie-dicționar, femeie-carte, nu îndrăznesc s-o întrerup, vorbim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de interviuri), dar...nu îndrăznesc s-o fac. Nu încă. Încerc să mă apropii de această femeie fascinantă, te impresionează privirea ei, dar, mai ales când începe să vorbească. Vorbim despre orice, e un fel de femeie-pedagog, femeie-dicționar, femeie-carte, nu îndrăznesc s-o întrerup, vorbim despre literatură...vorbim... I A.B.Am venit în casa ta cu gânduri curate și mi-ai deschis ușa cu inima largă...e bine aici la tine. Ce înseamnă casa ta pentru tine? Multă vreme am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
destinul, n-aș vrea să-i adaug nici un adjectiv calificativ, tocmai pentru a nu-l provoca, precum imprudentul Oedip, am fost coleg de grupă, între anii 1963-1968, cu Adrian Păunescu, Ion și numai Ion Alexandru. Ei au plecat. A mai îndrăznit-o Mircea Nedelciu, marele prozator al generației optzeciste. Ne întâlneam, mai ales, în librăria editurii Cartea Românească, sau prin subsoluri, unde patrona Florin Iaru. S-a prăpădit, în mod absurd, poetul Ștefan Drăghici, de la Călărași. Primele mele pierderi scriitoricești s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este ocupat, că s-a dus Bulgakov cu "Maestrul și Margareta". Sau cazuri de scriitori care au scris cărți despre ei, soțiile lor, și le-au publicat în străinătate. Câte neveste de scriitori romani care au suferit în lagăre au îndrăznit să scrie cărți despre soții lor și apoi să le publice în Occident? Dimpotrivă, soția română obișnuiește să "umble" prin operele soțului. Cum s-a întâmplat în jurnalul lui Rebreanu, care este tăiat în fel și chip, sau cu Agatha
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cum sunt primite cărțile dumneavoastră? mai întreb eu serioasă. Huliganic, decopertate, julite, până la limita mutilării, strigă Maestrul. Și sute de întrebări se îmbulzeau precum însetații la stropitoarea cu apă. Și ce fel de scriitor sunteți, de dreapta, de stânga? mai îndrăznesc eu. Ei, sunt... apolitic de stânga, dar mai în față! răspunse râzând zgomotos. "Poate că nu sunt decât un om confuz, vorba Domnului Cehov"... lui Radu G. Țeposu Nu știu cam câți ani aveam, să fie vreo 17. Profesorul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
face că acolo am descoperit "poșta redacției", locul acela în care citeai texte semnate de cei ce băteau la porțile afirmării. Mi-am făcut și eu curaj să trimit câteva poezii. Scriam de prin clasa a V-a, dar nu îndrăznisem să arăt nimănui poeziile mele. Am pregătit două plicuri cu texte pentru poșta redacției din Amfiteatru și Convorbiri Literare. Firește ca aveam emoții, îmi aduc aminte că prima scrisoare i-am adresat-o redactorului șef de la Amfiteatru, Domnului Radu G.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lui ianuarie 1950 în camera 4-spital de către un 'comitet' din care făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Bogos, Pătrășcanu, Gherman și alții. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce aminte: Privea spre mine fără a îndrăzni să întrebe ceva. Avea fața umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliți de viață. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viața întreagă. Se ruga la cerul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cameră alături de alți agresori (Livinschi, Popa, Mărtinuș, Pușcașu, Murărescu, Fuchs, Steier, Rek, Juberian), prima replică s-a legat tocmai de aceasta: ' Ce faceți aici, bandiților? Țineți ședință legionară?'. Timaru și apoi Duduța l-au înfruntat: ' Cine ești tu? Și cum îndrăznești să ne insulți și să ne faci bandiți?', însă răspunsul a venit sub forma schingiuirilor. Enumeră torturile îndurate: trântit pe spate, cu capul țintuit la podea de bocancul unui reeducat și cu mâinile imobilizate de alții, a fost lovit la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Spiritul? Nu știam, de asemenea, că odată intrat în Ambasada Indiei, însoțind-o pe Diana, mă pregăteam, de fapt, la modul cel mai subtil, pentru un alt salt, unul real, într-o lume la fel de reală și la care nici nu îndrăzneam să visez - India. Pentru că, dacă anul 2004 a reprezentat un eșec în planul eforturilor mele de stabilizare materială, în cel al căutărilor spirituale a fost un mare triumf, finalizat prin călătoria în India! În loc de concluzie: adevărata noastră viață - cea care
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fără mofturi, cu aceeași bucurie nedisimulată și ar mai fi cântat de n-am fi fost condiționați de timp. Așa înțeleg eu muzica în Sahaja Yoga: muzică a sufletului! Așa înțeleg eu bucuria, deschiderea, sinceritatea - plenitudinea în Sahaja Yoga! Aș îndrăzni o definiție aproximativă: Sahaja Yoga = deschidere + sinceritate + bucurie + ... S-ar mai putea adăuga și alte caracteristici, dar... mai contribuiți și voi cu ceva! Important este să ne manifestăm conform acestor calități. Copiii aceștia, chiar și când greșeau, zâmbeau angelic și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ploaia densă ce s-a revărsat peste întreaga țară. Plecați sâmbătă dimineața spre Piatra Neamț, ploaia - torențială, uneori - nea însoțit tot drumul și ne-a cam îngrijorat pe toți cei din interiorul mașinii. - Ce păcat că nu putem admira frumusețea naturii! - îndrăzneam să gândim cu voce tare. Natura nu ni s-a dezvăluit așa cum ne-am fi dorit noi, dar tot ea a fost cea care a șters umbrele din sufletele noastre și a mai spălat din relele plaiului românesc. În mijlocul acestei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pământean? Sau consideri că sunt mai... evoluat spiritual? Trebuie să înțelegi că energia Kundalini trezită în oameni are calitatea de a ne face pe toți egali în fața lui Dumnezeu! Dar... care îți este întrebarea? - Dacă așa pui problema... fie! O să îndrăznesc! Iată: tu ai întâlnit-O pe Shri Mataji de atâta vreme, jonglezi cu energia Kundalini cum vrei, meditezi oricând și oriunde dorești... Spune-mi: s-au produs schimbări în ființa ta, ești mai... sănătos, mai puternic, mai... inteligent? (după o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
defectuoasă a centrilor energetici (sau chiar blocarea lor) ar crea premisele apariției unor boli... - Pentru că... - Pentru că fiecare centru energetic se ocupă de buna funcționare a câte unui organ sau grup de organe din corpul nostru fizic!... - Interesant!... Chiar spectaculos, aș îndrăzni! - ... Și dacă centrul energetic nu este bine, este firesc ca și organele pe care el le guvernează să fie în suferință! - Înțeleg!... Dar... ți-aș mai pune, totuși, o întrebare incomodă!Tu pune întrebarea, iar eu sper că voi fi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]