10,371 matches
-
deasupra pristolului. La baza altarului principal se găsește un frumos motiv floral sculptat în marmură albă, ce datează din anul 1817. Ca și majoritatea bisericilor armenești, Biserica armenească din Iași nu are pictați decât pereții interiori ai cupolei, aflați în fața altarului. Pe pereții cupolei se află doar două picturi ale unor evangheliști. Pe pereți sunt puse icoane, dar aceștia nu sunt pictați. Biserica a avut multe icoane, dar majoritatea acestora s-au pierdut datorită vitregiei timpurilor. În prezent, în patrimoniul acestui
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
cu două uși împărătești. Ea are 15 icoane, iar în centrul ei se află icoana „Maica Domnului cu pruncul”, ce are o compoziție frumoasă, într-un autentic stil armenesc. După stilul bisericilor armenești, și Biserica armenească din Iași are pe lângă altarul central și două altare laterale, în care se află câte o icoană. La începutul secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan enumera următoarele icoane vechi aflate în această biserică: În patrimoniul bisericii s-a aflat, o lungă perioadă, o Evanghelie
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Ea are 15 icoane, iar în centrul ei se află icoana „Maica Domnului cu pruncul”, ce are o compoziție frumoasă, într-un autentic stil armenesc. După stilul bisericilor armenești, și Biserica armenească din Iași are pe lângă altarul central și două altare laterale, în care se află câte o icoană. La începutul secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan enumera următoarele icoane vechi aflate în această biserică: În patrimoniul bisericii s-a aflat, o lungă perioadă, o Evanghelie scrisă pe hârtie, în
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
săteni care spune că biserica a fost mutată de pe un deal din apropiere. Clopotul ce datează din anul 1642 provine de la o biserică mai veche. Sub aspect planimetric, biserica are planul dreptunghiular, cu lungimea considerabil mai lungă decât lățimea. Absida altarului, decroșată, este prevăzută cu două cămăruțe laterale, una în partea de nord, servind ca proscomidiar și alta în partea de sud, servind ca diaconicon. Forma poligonală, cu șapte laturi a absidei altarului conferă bisericii de lemn din Bărboși statutul de
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
cu lungimea considerabil mai lungă decât lățimea. Absida altarului, decroșată, este prevăzută cu două cămăruțe laterale, una în partea de nord, servind ca proscomidiar și alta în partea de sud, servind ca diaconicon. Forma poligonală, cu șapte laturi a absidei altarului conferă bisericii de lemn din Bărboși statutul de unicat printre bisericile de lemn din județul Mureș. Intrarea se face pe latura de vest și duce spre un mic coridor. Pronaosul este despărțit de pronaos, mai mult simbolic prin intermediul unei intrări
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
cucerește localitatea Ușui și, ulterior, toți membrii de familie dobândesc acest nume. Numele tatălui lui Ușui era Uzaemon, iar mama să se trăgea din familia Kawai. În Miyamo cho, numele său este inscripționat pe o mare poartă torii, pe un altar Amataka, o localitate învecinată cu locul unde s-a născut,loc unde Ușui a fost o singură dată. Frații lui Ușui au donat piatră cu inscripția, în aprilie 1923. Frații lui , Sanya și Kuniji, au devenit unul medic iar celălalt
Mikao Usui () [Corola-website/Science/317620_a_318949]
-
averi din Rusia însă un bărbat cu multe contradicții. Erau zvonuri că ar fi avut o aventură cu Marele Duce Dmitri Pavlovici al Rusiei. Xenia s-a căsătorit la 9 februarie 1914 în prezența Țarului care a condus-o la altar. Înaintea revoluției, Alexandru era dezamăgit de cursul evenimentelor din Rusia și de viața de la curte. Atât Xenia cât și Alexandru au petrecut perioade considerabile de timp în afara Rusiei; ambii s-au întors înaintea începutului Primului Război Mondial. După Revoluția din 1917, au
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317673_a_319002]
-
moșii din partea locului: Popești, Florești, Mălăești și Tauru. La ei se referă pisania de peste intrare: "„Anul 1882 octomvrie 8 sau prenoit aceasta biserică a:4 oară de titori ân biserică ânsemnați”". Lista ctitorilor este reluată și completată în pomelnicul din altar, lungă „cât un pomelnic”, la capătul căruia apare însemnat: "„1883 septemvrie 8, sau [t]rnosit biserica preotu Rafail zugravu”". Biserica de lemn a fost înlocuită în 1909 de o biserică nouă de zid, ridicată în Crețești. Biserica de lemn a
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
Au păstrat-o până în zilele noastre, după ce, din vechime, i-au mai adăugat câte ceva, fără a schimba prea mult din înfățișarea pe care a avut-o dintru început. Bisericuța din Goila este una modestă și aproape neschimbată de la momentul construcției. Altarul are un plan pentagonal, cu pereții longitudinali ușor retrași spre interior, iar laturile de răsărit se încheie în vârf ascuțit. Deasupra altarului, acoperișul este ușor denivelat față de coama acoperișului navei. Crucea din vârful turnului se ridică doar cu puțin peste
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
care a avut-o dintru început. Bisericuța din Goila este una modestă și aproape neschimbată de la momentul construcției. Altarul are un plan pentagonal, cu pereții longitudinali ușor retrași spre interior, iar laturile de răsărit se încheie în vârf ascuțit. Deasupra altarului, acoperișul este ușor denivelat față de coama acoperișului navei. Crucea din vârful turnului se ridică doar cu puțin peste acoperiș, deoarece clopotnița are un coif piramidal, terminat cu un glob, fără obișnuita săgeată. Pereții bisericii nu au linie verticală, ci una
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
bârne mai subțiri, legate prin cuie de lemn în arcul dublou median. Console nu există, acoperișul pornind direct din cununa superioară a pereților, iar cheotorile sunt ascunse. Lipsa elementelor decorative este suplinită prin piesele de mobilier, specialitatea locuitorilor satului. Ușile altarului pictate pe pânză, au fost realizate de David Zugravu. Inscripția de pe ușa diaconească atestă:"...s-au zugrăvit la anul 1764. David Zugravu". La ușa „proscomidiei”, inscripția reamintește numele talentatului pictor de biserici: „să se știe că acsete dveri amu zugrăvitu
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
bisericii. Dintre icoanele pe sticlă, o „Sfântă Troiță” este cu totul ieșită din comun, artistul popular contopind într-o figură trei fețe distincte încadrate în nimbul triunghiular. O imagine similară nu se întâlnește în Bihor decât pe un perete al altarului bisericii de lemn din Șebiș. Cele mai multe din icoanele de la Goila datează din secolul al XVIII-lea. Mai mulți cercetători amintesc că la biserica din Goila se afla înainte vreme o Cazanie scrisă la 1724 de copistul „Popa Ioan din Țara
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
zugrăvit în anu 1861...Gavril, Gavrileanu Ioan, Gavril Iancu...”. Sunt poate numele credincioșilor care au contribuit cu bani la pictarea bisericii. În tinda femeilor pereții sunt pictați: în jurul temei centrale , Fecioara cu Pruncul sunt portretele Mucenițelor. Cele trei uși ale altarului sunt și ele pictate cu temele: Sf.Arhidiacon Ștefan, Bunavestire și Sf.Ioan Zlataust. Există icoane pe lemn valoroase: Mormântul Domnului (sec.XVIII), Sfântul Apostol Ioan (sec.XVIII), Maica Domnului (sec.XVIII), Iisus Hristos (sec.XVIII), Bunavestire (sec.XVIII).
Biserica de lemn din Ciuntești () [Corola-website/Science/317692_a_319021]
-
nu, printre care și nasul Fecioarei, care a trebuit să fie reconstruit dintr-un bloc tăiat din spate. După atac, capodoperă a fost minuțios restaurată și înapoiata bazilicii Sfanțul Petru, imediat după intrare pe partea dreaptă, între Sfântă Ușa și altarul Sfanțului Sebastian, iar acum este protejată de un geam blindat. O copie a statuii Pietà, realizată de sculptorul István Toth, a fost amplasată în 1906 față Bisericii Sfanțul Spirit din Oradea. Lucrarea a fost renovată în 1959 dar la 22
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul altarului principal al bisericii Sfânta Sofia din Padova, operă care nu a dăinuit timpului. În anul 1448 izvoarele menționează activitatea artistului într-un atelier independent, alături de foști colaboratori padovani ai lui Fra Filippo Lippi. Acest atelier pictează frescele capelei Ovetari din
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
prietenie, transformată apoi în una de rudenie; în 1454 artistul se căsătorește cu o fiică a lui Bellini. La rândul său, Mantegna îi va influența pe Gentile și Giovanni Bellini, fiii lui Jacopo. O ședere la Veneția este dovedită de altarul bisericii S. Zeno din acest oraș, executat de Mantegna între anii 1458 și 1459. În această operă apare pentru prima oară în arta Italiei de Nord tema "Sacrei Conversații". În 1459 Mantegna se mută la Mantova, unde este numit pictor
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
află în localitatea omonimă, aflată în zona suburbană a orașului Târgu Cărbunești din județul Gorj. Aceasta este una dintre bisericile de lemn din Oltenia bine conservate, atât în interior cât și în exterior. Se distinge prin nișele în consolă de la altar, prin picturi interioare, prin pisanie și pomelnic cu numele ctitorilor, inscripții, și prin sculpturi decorative exterioare. Poartă hramul „Sf. Împărați” și datează din anul 1812, sau chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechimea bisericii este disputată. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait propune o datare din secolul 18, bazată pe trăsăturile bine păstrate la altar, la ferestrele originale și reliefată de sculptura bogată a pridvorului și de peretele plin dintre tindă și naos. Nu este însă exclus ca toate aceste trăsături, considerate arhaice, să fi supraviețuit în această zonă de puternică civilizație a lemnului până în
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
iar la anu 1868 sau ânpodobit cu dzugrăveală de titori ânsă[m]nați la proscomendie prin stăruința dl. Costandin ...tru cop... cruce[r]... pro[ta] Costandin ...”". Numele ctitorilor picturii interioare de la 1868 se regăsesc detaliat în pomelnicul de la proscomidie, în altar. Aici se disting ctitorii mari, cei mici, ctitorii străini, precum și pomelnicul zugravului Rafail și al preotului Constantin. Anul 1863 se găsește zgâriat ușor pe ușa bisericii, împreună cu o reprezentare a Mariei cu pruncul. O scurtă însemnare pe peretele de sud
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
Presupunerea este întărită, credem, de episcopul Sinesie al Aradului care, în conscripția sa din anul 1755, menționează o biserică de lemn „veche”, la Roșia. Biserica avea hramul Bunavestire, un preot Ioan Popovici (deci „fiul popii”, adică urmașul tatălui său la altar) și un “diac” Ionaș ( probabil Ianăș). Totodată, episcopul notează că parohia era compusă din 24 de case. Această biserică a-a aflat pe un platou ce se desprinde din “dealul lui Lazăr Dalcă”, cel care este înscris în conscripția comitatului
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
de elansare a turnului. Sugestia este întărită de panta acoperișului bisericii, mult mai abruptă decât la celelalte biserici din Valea Mureșului, precum și efectul „iluzionist” al șindrilei denumite „praștilă”. O altă notă aparte prezintă cele nouă ferestre ale bisericii (trei la altar, patru la naos și două la pronaus), prevăzute cu ancadramente terminate cu arce în segment de cerc. Ferestrele au o deschidere mai mare decât cea obișnuită, ceea ce asigură o mai bună luminozitate în interiorul bisericii. Pictura bisericii ortodoxe a fost finalizată
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
cea obișnuită, ceea ce asigură o mai bună luminozitate în interiorul bisericii. Pictura bisericii ortodoxe a fost finalizată în anul 1820 de către pictorul Nicolae din Lupșa Mare. În naosul bisericii, pictorul Nicolae din Lupșa Mare a zugrăvit "Ciclul Patimilor" iar în absida altarului a fost pictată "jertfa lui Avraam", "Sf. Troiță" și "friza patriarhilor". Icoanele împărătești au fost pictate cu o decorațiune în ipsos și datează din secolul XVIII-lea. Zugravul Nicolae de la Lupșa Mare a realizat la biserica de lemn din Roșia
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
zugravul Nicolae notează că a terminat pictura bisericii din Roșia pe data de 17 aprilie 1820. Acest an este incizat pe spatele celor două icoane împărătești, Maica Domnului cu Pruncul pe tron și Iisus Hristos Învățătorul, de pe iconostas, iar în altar, același an este menționat la finalul textului de pe rotulusul pe care îl ține în mână Sfântul Ioan Botezătorul, înfățișat într-o icoană de mari dimensiuni, adosată iconostasului. În schimb pe bolta naosului, în medalionul în care este reprezentat Iisus Hristos
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
Iisus Hristos Pantocrator, în dreapta, jos, este scris anul 1819. Din aceste date se desprinde o concluzie: în anul 1819, zugravul Nicolae a executat pictura murală, iar în anul 1820, cea a iconostasului, încheind, probabil, cu cele două icoane mari din altar, Sf. Ioan Botezătorul, menționată mai sus și Sf. Sava (Destul de ciudată si neobișnuită plasarea acestor două icoane în altar, pe spatele iconostasului). Programul iconografic este cel cu care ne-a obișnuit Zugravul Nicolae, având însă un număr mai mare de
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
zugravul Nicolae a executat pictura murală, iar în anul 1820, cea a iconostasului, încheind, probabil, cu cele două icoane mari din altar, Sf. Ioan Botezătorul, menționată mai sus și Sf. Sava (Destul de ciudată si neobișnuită plasarea acestor două icoane în altar, pe spatele iconostasului). Programul iconografic este cel cu care ne-a obișnuit Zugravul Nicolae, având însă un număr mai mare de teme și scene. Registrele sunt despărțite de benzi decorative, alcătuite din vrejuri elegant ondulate și purtând flori, sau din
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]