28,520 matches
-
avea înțeles, cu condiția să fie depășită investigația de tip etnografic, în care s-a perseverat pînă nu de multă vreme. Ea a dus la confuzii și la simplificări nedorite. Lectura strict literală a complexului de forme poetice, identificarea unor amănunte ce privesc viața oieritului, nu trebuie nesocotite; ba sunt necesare pînă la un anume punct. Dar Miorița este un „text deschis”, cum s-a mai spus. Ea se pretează la o serie de abordări din perspective diverse și specializate: folcloristică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la îndemîna oricui. Individul grăbit și fără îndrumarea de rigoare riscă să nu întrezărească nicicînd calea care să ducă spre esența problemei. E mai comod și mai profitabil, într-un sens sau altul, să te oprești la suprafața lucrurilor, la amănunte devenite „nesemnificative”, eventual să le bagatelizezei cu umor, decît să treci dincolo de aparențe și să constați, „pe viu”, că ele sunt prea adesea înșelătoare. Miorița constituie tocmai un caz tipic de aparență înșelătoare. A susține că nota caracteristică a poemei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
părăsi pămîntul, În lumea Infernului ea coborî; Ea părăsi domnia, ea părăsi stăpînirea, În lumea Infernului ea coborî. Ce a determinat-o pe zeiță să părăsească cerul, pămîntul și domnia n-o să știm exact niciodată, după cum o să ne scape în amănunt motivul agresiunii demonilor Galla asupra păstorului Dumuzi; poate dorința de a străbate ținuturi improprii, spiritul de aventură nelipsind în timpurile mitice și eroice. Inanna nu este sigură de izbîndă în călătoria sa. De aceea ia cu sine „cele șapte legi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Telepinus, ca și mînia zeiței Hator-Tefnut, lasă loc unui ludic naiv la suprafața corpului mitic. Este și cazul morții lui Lazăr, cel căzut din copac. În fapt, suntem avertizați asupra respectării unei ritmici cosmice prestabilite, pînă în cele mai mici amănunte, atîta timp cît se poate ajunge oricînd la viață ori la moarte. De aceea intervin cu precauție zeii cei mari pentru îmbunarea lui Telepinus și, probabil, a lui Lazăr, acesta din urmă fiind jelit în alai de tinere fete. La
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-și găsește locul în combinația eros-vegetație. S. N. Kramer arată că Inanna și-a schimbat statutul comportamental de-a lungul mileniilor: fecioară războinică în epoca dinastiilor timpurii (Etana - Balih - Iltasadum), zeiță a frumuseții la regii din Isin și Larsa. Este un amănunt care arată cît de greu se armonizează culturile între ele (sau aceeași cultură, în interiorul ei, de la o epocă la alta) și cît de înșelătoare pot fi jocurile aparențelor. A spune despre Afrodita că este o divinitate a frumuseții înseamnă a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mențin în anonimat: Cu cămașa ca tina, Cu pielea ca zăpada. Mai criptice sunt cele trei versuri care urmează: Cu cîrligul supt genunche, Cu căciula subsuoară, Săvăi cu gluguța goală. Partea narativă nu ne spune nimic: deocamdată, rămîne opacă în legătură cu amănuntele de aici; trebuie să ne adresăm altor surse. Ce-i spune cititorului versul: „Cu cîrligul supt genunche”? Ne lămuresc textele paralele. Cîrligul era semnul distinctiv și onorific al păstorului, cornul răsucit și de aur cu care berbecele din bestiarul fabulos
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
feciori, Mari colindători. Înainte le ieșeà-re, Le ieșea Sfînta Marie, C-un colac de grîù, C-o ploscă de vinu. Din colac tăià-re, Cu plosca-nchina-re, Din gură-ntrebà-re... Semn distinctiv: Maica îi întîmpină pe cetași cu daruri, potrivit momentului și datinei, amănunt care nu apare în niciuna dintre variantele propriu-zis mioritice. Apoi: Cam pe drumul mare, Domnului nostru, Cam pe lîngă cale, Ciată de voinici Cu cai pogonici. 'Nainte le iasă Cea Sfîntă Mărie C-un colac de grîu, C-o ploscă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Asemenea imagini se plasează într-o vreme eroică, de basme și balade fantastice, de lupte disperate împotriva unor năvălitori care pustiau totul în cale, ca năpîrcile, ca balaurii. Dunărea nu poate da lămuririle cerute, deși feciorul a fost descris “în amănunte”. O sfătuiește, însă, pe bătrînă să adreseze întrebarea și lunii, sora mai mare, pentru că stăpînește cu luminile toate întinderile. Urmează același rulaj de portrete, în cunoscuta retorică aprinsă; și de data aceasta, fără rezultatul dorit. Intră ceața în rol, la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de proba cunoașterii și a dialogului. Răspunsul a venit din partea aștrilor cerești, luna și soarele. Drept urmare, i se indică bătrînei zona aproximativă unde feciorul zăcea sub ape; nu și faptul că era sfîrtecat în bucăți. Femeia avea cunoștință despre acest amănunt, în baza datelor de inițiată în meșteșuguri de breaslă vrăjitorească. Astfel, reușește, după multe eforturi, răbdare și iscusință, să adune părțile disparate ale trupului, să le așeze la loc și să-și readucă feciorul la viață. În cele din urmă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zei. Ei mîncară dar nu-și astîmpărară foamea, ei băură dar nu-și potoliră setea”. Lucrurile se reglementează, în cele din urmă, prin eforturile comune ale zeilor mari, de sus, și ale vietăților mici, de pe pămînt. Ca o chestiune de amănunt, dar nu lipsită de interes, răspunderea cade asupra albinei, așa cum ariciul din legenda cosmogonică românească este solicitat, într-o situație la fel de critică, să corecteze fizionomia pămîntului zămislit „inițial” de Dumnezeu. Telepinus este evocat în cîntece patetice și ritualuri adecvate, se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cele două tărîmuri, „de sus” și „de jos”, simboluri esențiale și corespondente dipticului viață-moarte. Este greșeala lui Enkidu. În varianta babiloniană citată, Iștar se salvează, cu condiția să numească în locul ei o persoană apropiată, încă în viață. Este un schimb. Amănuntul amintește de acele narațiuni „nuvelistice” în care omul sărman pleacă de acasă din cauza sărăciei: sau vrea să-l caute pe Dumnezeu, pentru a afla de la dînsul de ce nu are urmași. Cînd ajunge la o margine de lume, îi iese în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din urmă, seceta, secerînd multe vieți în Moldova și în toată țara. Într-un cuvînt, labirintul este o cale pierdută. Se poate spune că romanul Noaptea de Sînziene se afla în proiect încă din 1938, sub forma micului articol: Un amănunt din Parsifal. La nivelul mitic al lui Telepinus, moartea este raportată la vegetație și ia chipul secetei și al boleșniței printre animale. Cu Dumuzi, Iștar și Ghilgameș, se mută dinspre zei spre oameni, ca și cum răul ar veni, într-adevăr, „de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scalda de naștere și scalda de nuntă diferă prin spectaculozitate și rigoare. Nunta se limitează la îmbăierea propriu-zisă, cu participare redusă, pentru a se extinde în alte sectoare și încă multe la număr. Mirii se îmbăiază simultan, în locuri separate. Amănuntul a dus, în plan imaginativ, la scăldatul eroic din basme: băiatul primește fata în dar, cu condiția să facă o baie mai neobișnuită. Calul năzdrăvan îl scapă de primejdie. Tot ca observație comparativistă, să reținem și pasajul paralel pentru compoziția
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
seamă balabusta sa, care nu știa bine românește, asociau imaginea dispărutului cu firea lui petrecăreață și simpatică; munteanca, adică Vitoria, se vedea nevoită să accepte cu tăinuită bucurie asemenea descrieri, știind că „era om cu harțag la chef”. Este un amănunt cu valoare sentimentală și foarte scump femeii, ea dorind, într-adevăr, să-și vadă soțul „cu mare coraj” cînd ieșea în lume, așa cum se obișnuia, de altfel, în mediile sătești de bună tradiție. Pe drumul spre Broșteni, un alt cîrciumar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
e-n cărți și-n slove. Mai bine ar fi să fie la tine în cap. Mănîncă zdravăn și te întărește, nu atît pentru tine, cît pentru baltag. - Adevărat este, mamă, că eu ceva nu înțeleg...”. Fără a intra în amănunte, putem presupune că Gheorghiță reprezintă o interfață, încă neîmplinită, a tatălui său, acela neînfricat, pregătit oricînd să pună mîna pe baltag; dar ne duce și pe calea rezervată destinal păstorului mioritic. Avem de a face cu trei ipostaze posibile ale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de ființare, tip coincidentia oppositorum; ceea ce este ideal pentru investigația hermeneutică eficientă. Totalul de texte depășește, prin încapsulare, mulțimea variantelor, fără să-și piardă statutul cîștigat în ansamblul tipologiei. Copacii devin pădure. Un text, o Mioriță, scoate la iveală un amănunt inedit despre „mioara năzdrăvană”; în altă parte, în legătură cu distribuirea rolurilor, sau cu însemnele profesionale ori etico-estetice ale Păstorului, cu „maica bătrînă”, alegoria, configurația cosmică, etc. Așa se ordonează semnele care înscriu, în devenire, privind modul de constituire, pas cu pas
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
polonezi, sau dezvoltate și sofisticate, cum apar la români. Din cauza diversității și deghizamentului formelor de expresie, comparatismul făcut în grabă poate să abată cercetarea și pe căi lăturalnice. Ne amintim că și Ofelia, tîrîtă de ape, împletește o cunună maritală. Amănuntul intră în discuție doar ca pitoresc. Se pot găsi multe exemple de acest fel. Mioritismul, adică moartea ca realitate în sine, este o problemă a ființei încercată de destin și trece din sfera etnograficului în aceea a ontologiei. Tema a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pasul larg și puțin legănat, cu o mână băgată bine într-un buzunar al pantalonilor, iar cu cealaltă descriind niște semicercuri, și ele largi, în ritmul pașilor. Era bine. Așa, pentru că ne obișnuisem cu tine, cum descriai cu lux de amănunte o pagină de proză interesantă, indiferent dacă autorul era de aventuri sau de război. Așa, atunci când, și aceasta se întâmpla aproape întotdeauna, aveai dreptate într-o problemă sau alta pentru că erai documentat, prea bine documentat pentru a te lansa într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmi povestea tanti Aneta, cea mai mică cană de lut pentru băut vin era de o oca, adică de circa 1 litru de vin. Soțul Ecaterinei, nenea Mitică Ionescu, își pierduse degetele de la ambele mâini la un joagăr. Nu cunosc amănunte sau nu le mai țin minte, dar mai știu (din cele povestite) că așa, cu monturile, niște începuturi de degete a lucrat, făcând pentru casa lui și pentru alții lucruri minunate din lemn. De exemplui, deregii, stâlpii care sprijineau acoperișul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îi sărută din ochi buzele, acum îi mângâie gâtul, umerii, îi înfioară sânii și privirile se opresc neputincioase la dunga mesei, care-i acoperă partea de jos a trupului. Așa s-a făcut ea mare, crescând sub privirile lui, fiecare amănunt care o transforma din fetiță în femeie l-a descoperit după ce privirile lui mute i l-au dezvăluit. Își aduce aminte cum și-a dus grăbită mâinile la sâni și le-a simțit sfârcurile când unchiul Nicos a dezbrăcat-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bunăvoința ce-mi arăți să mă însoțești. Și pe tine, Stăncuțo, la fel. O să te închini la mormântul lui Hristos, o să plângi, o să te rogi. Bătrâna postelniceasă, cu toți cei șaptezeci de ani ai ei, le reaminti celor doi toate amănuntele pregătirii pelerinajului, etapă cu etapă. Vor pleca peste două săptămâni. Și în timp ce ea desfășura în fața lor itinerarul ce îl vor urma, gândurile spătarului brăzdau între sprâncenele lui negre, frumos arcuite deasupra ochilor arzători, o cută adâncă. Într-un fel, mama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce mare asemănare este între cele cinci copile și dumneata? Lavinia râse scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară îmi plăcea ce văd. Și cu gravitate, blamându-se, Lavinia povesti patima care-i robise sufletul. Nu pierdea nici un amănunt. Unchiul Ianache măsura cu pas agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecând de la averea trecută de maica în testament, ca să nu fie zăbavă. Mâine o să aducem înscrisurile vechi la cancelarie ca să facem înscrisuri noi după învoiala de azi, astfel ca măria ta doar să le pună pecetea după ce le vede în amănunt. Mă îngrijesc să facem tot, după cum se cuvine, că pe măria ta îl cheamă multe treburi, spuse stolnicul. — Bine, așa să fie. Domnia ta, stolnice, ia testamentul, să numărăm moșiile și munții și satele... Mihai privea pătratul de lumină pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
protocol. — Dar ce are, ce s-a întâmplat? Prințul Constantin, cu un gest grațios al mâinii, arătă spre doctorul Iacob Pylarino care, după câteva formule de politețe rostite tot în limba turcă, începu să explice în latinește cu lux de amănunte ce boală este și cum se poate trata. Prelegerea savantă nu o înțelegeau decât Constantin stolnicul, cei doi prinți și Toma Cantacuzino. Domnul da din când în când aprobator din cap, fiecare gest fiind însoțit de câte un „aoleu, aoleu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deși nu-l mai vedea. Îi venea să-și bage degetele în ochi ca să readucă în minte oglinda apei nemișcate, pentru că lui i se părea că are în față panorama dezolantă a deșertului pietros căruia îi învățase în copilărie toate amănuntele, stând de pază în arșiță sau în ger acolo, pe meterezele fortăreței școlii de ieniceri din podișul Anatoliei. Cantacuzinul îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]